Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramâne în stare de indiviziune, nu-si au aplicare în ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri c...

Prevederile  art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramâne în stare de indiviziune, nu-si au aplicare  în  ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care,  prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor  aflate  în proprietate  exclusiva.

(Decizia Civila  Nr.1261/16.10.2009)

Art. 728 C.Civil

Prin cererea  din 6 decembrie 2006,  reclamantii B.C. si B. V.  i-au chemat în judecata pe pârâtii  I.I. I. E., G.D. si G.V., pentru  iesirea din indiviziune  cu privire la terenul în suprafata de 450 m.p.  situat în Bucuresti,  str. G. M. nr.30,  sector 1, atribuirea catre ei, reclamantii a  lotului identificat  de punctele  32-1-18-17-16-15-14-13-7-6-30-31-101, în suprafata de 123,60 m.p, cumulat cu suprafata patrulaterului  identificat de punctele de contur  2-29-28-3, în suprafata de 6,40 m.p., iesirea din indiviziune cu privire la partile comune ale constructiei  corp 1  si atribuirea în proprietate  a constructiei  identificata de  patrulaterul 22-23-24-25 la nivelul parterului, astfel cum sunt ele identificate prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara,  întocmit de expertul tehnic  B.I. D..

În drept si-au întemeiat actiunea  pe prevederile  art. 728 si urmatoarele Cod procedura  civila.

Prin  precizarea actiunii din 20 februarie 2008,  reclamantii au cerut  partajarea terenului în suprafata de 450 m.p.  detinut în proprietate comuna  pe cote parti,formarea loturilor si atribuirea în proprietate exclusiva, corespunzator actelor de proprietate prezentate, partajarea dreptului de proprietate  asupra constructiilor  detinute în proprietate comuna pe cote parti din  imobilul C1 si formarea loturilor si atribuirea în proprietate exclusiva  corespunzator actelor de proprietate prezentate.

Prin sentinta civila nr. 4125/26 martie 2008,  J S 1 Bucuresti, a  admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si,în consecinta, a respins actiunea precizata, ca inadmisibila. Reclamantii au fost obligati sa plateasca pârâtilor I. I.si I.E., suma de 3900 lei cheltuieli de  judecata, iar pârâtilor G.D. si G. V. în cuantum de 4900 lei. Cererea  formulata de pârâtul I.I. pentru obligarea reclamantilor la plata sumei de 3874,64 lei cheltuieli de judecata, a fost respinsa, ca neîntemeiata.

Sentinta a fost atacata cu apel de catre  reclamanti  si de catre pârâtii I. I. M.si I. E..

T.B. prin decizia civila nr.44 A din 13 ianuarie 2009,  a respins apelurile ca nefondate. Totodata a  luat act ca  apelantii reclamanti si apelantii pârâti  nu  au solicitat plata cheltuielilor de judecata din apel. În schimb i-a obligat pe apelantii -reclamanti sa plateasca intimatilor pârâti suma de  3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedura  civila.

Decizia  a fost atacata cu recurs  de catre  reclamanti si de catre pârâtii I.I. si I.E..

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca imobilul C1,  edificat în anul 1934,  a fost  conceput  ca o unitate locativa distincta pentru un singur proprietar  si nu pentru a fi utilizat în comun de catre trei grupuri de coproprietari, dispusi cu apartamente de sine statatoare  pe trei nivele, respectiv subsol, parter si etaj.

În afara apartamentelor detinute în proprietate exclusiva, toate partile din proces  detin încaperi la subsolul cladirii, folosesc  în comun scara principala de acces în imobil, podul si terenul de sub constructie.

Terenul din jurul constructiei, respectiv curtea  este strabatut de retele  utilitare ce deservesc imobilul si asigura într-adevar, cum just au retinut instantele, folosinta normala a imobilului  de catre toti coproprietarii, în functie de destinatia  acestora.

Acesta este si motivul pentru  care  întreg terenul  aferent constructiei,  inclusiv  cel aflat sub constructia C2, a ramas în proprietate comuna  la data  efectuarii partajului voluntar între cei doi coproprietari si apoi ulterior prin transmiterea partilor din constructie  aflate în proprietate exclusiva, catre  actualii proprietari. Aceeasi soarta au avut-o si partile comune din constructie, ce s-au transmis  în cote procentuale  ideale  corespunzatoare  proprietatii exclusive, prin vânzare, cumparatorilor.

A atribui catre reclamanti  în proprietate exclusiva  suprafata de  450 m.p. teren de pe una din  partile laterale si din  partea din spate  a constructiei C1, înseamna a limita exercitiul dreptului de proprietate exclusiva a pârâtilor, detinatori ai apartamentelor de la subsol si etajul 1 ai aceluiasi  imobil. Scara identificata  prin punctele  22-23-24-25, asigura accesul coproprietarilor la toate apartamentele din imobil , cât si la partile de folosinta comuna, iar cea numerotata în patrulaterul 19-20-21-2, este scara de acces de  serviciu în imobil.

Raportul de expertiza  extrajudiciara atasat de catre reclamanti actiunii  reprezinta o identificare a imobilului, ce nu este contrazisa de catre celelalte  doua rapoarte de expertiza judiciara, numai ca  prin  acestea  din urma,  se face  o  detaliere  a partilor comune  din imobil si se prezinta masuratori ale lungimii si latimii terenului în diferite puncte  raportate la laturile  constructiei,  ceea ce permite  o cunoastere  mai obiectiva a situatiei din teren.Ca urmare,  critica precum ca raportul de expertiza  extrajudiciara nu a fost luat în considerare, nu are baza reala  si nu poate conduce la adoptarea unei alte solutii în cauza.

În alta ordine de idei,  se constata ca, chiar prin edificarea  pe cheltuiala proprie  a constructiei C2 de catre pârâtii  G.D. si G.V., acestia nu au devenit proprietari exclusivi  asupra terenului aferent acestei constructii,ci si-au mentinut  dreptul de proprietate comuna indiviza  aferent  cotei  apartamentului cumparat din imobil.

Desigur ca aceasta constructie reprezinta o limitare a dreptului  de coproprietate fortata si perpetua a celorlalti coproprietari, care nu se pot folosi în egala masura de teren.

Se constata însa  ca pârâtii G.D.si G.V.  care  au dobândit prin cumparare la data de 30 august 1971 întregul lot  de la subsol,  si etajul 1  ce a  intrat  în lotul coproprietarului V.V., au edificat constructia C2, cu acordul  celuilalt coproprietar  V. A. si în baza unei autorizatii de constructie din 25 noiembrie 1976.

Asa fiind,  reclamantii care au devenit titularii dreptului de proprietate ai apartamentului de la parter în anul 1999 si carora li s-a transmis  apartamentul si cota indiviza a partilor comune din constructie si teren  a coproprietarului initial, V.A..

Drept urmare, se poate concluziona ca reclamantii au cumparat  imobilul în starea în care se afla, deci cu constructia  C.2 amplasata  pe parte din terenul aflat în coproprietate comuna  si perpetua.

În raport de aceste considerente, gresit  se sustine  în recurs ca  prin amplasarea constructiei C.2 s-ar fi realizat  în fapt o iesire din indiviziune asupra terenului aflat în coproprietate comuna, fortata  si perpetua.

Prevederile  art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramâne în stare de indiviziune, nu-si au aplicare  în  cauza, caci coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care,  prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor  aflate  în proprietate  exclusiva.

Acesta este si motivul pentru care  niciodata  un coproprietar  anterior nu a putut înstraina doar apartamentul sau aflat în proprietate  exclusiva , ci si, în mod accesoriu  si deodata,  partile  comune din imobil  din constructie si terenul aferent,  corespunzator marimii bunului exclusiv.

Este adevarat ca, în  mod exceptional,  s-au partajat si bunuri aflate în coproprietate comuna si perpetua,  însa  situatia de fapt  privind amplasarea proprietatilor  exclusive  ale celor  trei grupuri de coproprietari  si folosinta spatiilor comune, necesare  normalei  întrebuintari a apartamentelor, nu permite încetarea starii de indiviziune.

În consecinta,  retinându-se  netemeinicia motivelor de recurs formulate de catre reclamanti, urmeaza  ca recursul declarat de acestia sa  fie respins, ca nefondat.

Asa fiind, retinând netemeinicia recursului declarat de  catre pârâtii I.I. si I.E., Curtea va respinge recursul declarat de acestia, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare