Plangere contraventionala

Decizie 4 din 08.01.2009


Dosar nr.2839/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.4

Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr.2839/327/2008 din 17.06.2008, S.C. (...) S.A. cu sediul în Tulcea, a chemat în judecată pe pârâta S.C. (...) SRL cu sediul în Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 670,24 lei cu titlu de chirie pentru o suprafaţă de teren închiriată aferentă lunilor august, octombrie, noiembrie, decembrie 2007, cu plata majorărilor de întârziere calculate până la data plăţii efective, conform contractului de închiriere nr.316/01.06.2006, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului de închiriere nr.316/01.06.2006 intervenit între părţi, reclamanta i-a închiriat pârâtei o suprafaţă de 4,5 mp. teren, situată în Piaţa Neptun, pentru perioada iunie – decembrie 2006.

Prin actul adiţional nr.3191/29.06.2007, durata contractului de închiriere a fost prelungită şi pentru perioada ianuarie – decembrie 2007.

Deşi pârâta a beneficiat de folosinţa terenului până la 31 dec.2007 pentru lunile august, octombrie, noiembrie, decembrie 2007 nu a mai plătit chiria.

Reclamanta a notificat-o pe pârâtă, cu notificarea înregistrată sub nr.700/01.02.2008 în vederea achitării debitului şi soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, însă pârâta nu s-a prezentat.

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr.2718 din 22 oct.2008, a admis cererea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 642,6 lei, cu titlu de chirie restantă pentru lunile august, octombrie, noiembrie şi decembrie 2007, şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% din capital, începând cu data de 17.06.2008 şi până la plata integrală a chiriei restante.

Pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 60,3 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, între parti s-a încheiat contractul de închiriere nr.316/2006 si apoi actul adiţional nr.3191/2007,prin care pârâta lua în chirie de la reclamantă un spaţiu determinat în schimbul unui preţ lunar. Cum reclamanta a facut dovada unui raport juridic între parţi,sarcina probei plătii obligaţiei achitării chiriei revenea pârâtei, proba care în prezenta cauză nu s-a facut. In aceste conditii, pârâta în datorează reclamantei cu titlu de chirie pentru lunile august, octombrie, noiembrie şi decembrie 2007 suma de 642,6 lei.

Pentru că pârâta nu şi-a achitat la termen obligaţiile băneşti asumate, pârâta a fost obligată şi la plata penalităţilor de întârziere prevăzut la art.5 din contract, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că reclamanta nu a solicitat acest lucru pentru un termen anterior şi până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen legal reclamanta (...) S.A. cu sediul în Tulcea criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul modului de soluţionare a capătului de cerere privind majorările de întârziere, susţinând în esenţă că ele trebuiau acordate începând cu data scadenţei facturilor aferente lunilor august, octombrie, noiembrie şi decembrie şi până la data emiterii ultimei facturi 14 dec.2007, respectiv 27,64 lei (majorări de întârziere care se regăsesc pe facturile menţionate, precum şi majorările de întârziere calculate de la data de 14 dec.2007 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în parte în sensul acordării majorărilor de întârziere de la data scadentă a facturilor aferente lunilor august, octombrie, noiembrie şi decembrie 2007 şi până la data plăţii efective a chiriei restante, conform contractului de închiriere nr.316/01.06.2006.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica adusă acesteia, tribunalul reţine că recursul este nefondat.

Se constată că, la art.4 din contractul nr.316/01.06.2006 încheiat între părţi, acestea au convenit ca plata chiriei să se facă lunar, până în ultima zi a lunii pentru care se face plata, numerar la casieria reclamantei sau cu O.P., iar prin actul adiţional la acest contract nr.3191/29.06.2007 acestea au convenit modificarea art.5 din contract în sensul că pentru neplata la scadenţă, chiriaşul să plătească majorări de întârziere de 0,1% din cuantumul chiriei pentru fiecare zi de întârziere.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de majorări de întârziere, calculate până la data plăţii efective conform contractului de închiriere încheiat între părţi, fără să cuantifice aceste majorări, să prezinte o modalitate de calcul a acestora şi fără să arate de când începe să curgă.

În lipsa acestor precizări, în mod corect prima instanţă a obligat-o pe pârâtă la plata de penalităţi de întârziere de 0,1% începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata integrală a chiriei restante.

Aşa fiind, urmează a respinge recursul ca nefondat  şi a păstra ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

2