Asigurări sociale. Stabilirea bazei de calcul a pensiei pentru persoanele care au lucrat în străinătate.

Asigurări sociale. Stabilirea bazei de calcul a pensiei pentru persoanele care au lucrat în străinătate.

Decizia civilă nr.1395/R din 05 martie 2009

Prima instanţă corect a valorificat la recalculare un stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani, întrucât, potrivit art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 şi raportat la dispoziţiile coroborate ale art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 şi Decretul-Lege nr.186/1986, timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale ori dacă există reglementă în această privinţă în convenţiile încheiate între Republica Socialistă România cu statele respective.

Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul că nu s-ar fi realizat dovada că ar fi fost trimisă în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER.Raportat şi la normele de drept sus menţionate (art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000, art.48 alin.4 din legea nr.3/1977), corect a dispus prima instanţă să se ia în considerare perioada în discuţie, respectiv 28.10.1969- 12.01.1976, ca stagii de cotizare, prin valorificarea echivalentului în lei a salariului încasat în această perioadă, drepturi ce s-au acordat evident în raport de vechimea în muncă, şi nu la salariul minim pe economie cum susţine recurenta, ce nu are acoperire legală.

OUG nr.4/2005, Decretul-Lege nr.51/1990

Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.09.1997, conform menţiunilor din copia deciziei contestate depusă la dosar. În consecinţă, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat prin OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform HG nr.1456/2005.

În fapt, criticile pe care contestatoarea le-a formulat împotriva deciziei contestate, vizează, în primul rând procedura de recalculare a drepturilor de pensie conform OUG nr. 4/2005, respectiv modalitatea în care a fost calculat punctajul mediu anual în raport de stagiul de cotizare realizat în perioada 28 octombrie 1969-12 ianuarie 1976, în care, punctajului mediu anual a fost calculat în raport de faptul că s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor DL nr. 51/1990, conform menţiunilor din copia anexelor cu date şi elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual de la fila 59 din dosar, în care este menţionat pentru perioada amintită faptul că sunt incidente dispoziţiile DL 51/1990.

Potrivit menţiunilor din traducerea adeverinţei emisă de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc sub nr.451/29.12.1975 Oraşul Moscova, depusă la dosar, rezultă că, în perioada 28 octombrie 1969 până la 12 ianuarie 1976 inclusiv, contestatoarea a lucrat la Secretariatul CAER în funcţia de referent şi a primit o retribuţie de 312 ruble 65 copeici pe lună (retribuţie tarifară în sumă de 250 ruble plus 25% în conformitate cu Regulile privind condiţiile de muncă ale lucrătorilor Secretariatului CAER).

În procedura de recalculare a drepturilor de pensie, concretizată prin emiterea buletinului de calcul  la 17.08.2005 de Casa de Pensii Sector 2, stagiul de cotizare aferent perioadei în litigiu a fost valorificat de intimată însă, pentru calculul numărului de puncte, s-a avut în vedere faptul că sunt incidente dispoziţiile Decretului-Lege nr.51/1990, care se referă la vechimea în muncă a soţiei salariate care îşi urmează soţul trimis în misiune permanentă în străinătate.

Chiar dacă, în menţiunile din fişa de pensie se menţionează că începând cu data de 01.10.1969 contestatoarea şi-a urmat soţul în misiune permanentă în străinătate şi că a venit în ţară la 14.01.1976, Tribunalul a considerat că, faţă de conţinutul adeverinţelor de mai sus, perioada de stagiu de cotizare realizată în intervalul 28 octombrie 1969 - 12 ianuarie 1976 este perioadă contributivă şi se are în vedere la recalcularea pensiei ca atare şi nu în raport de dispoziţiile Decretului-Lege nr.51/1990, care, pentru această perioadă, nu au incidenţă în cauză.

Mai mult decât atât, pentru ca intimata să valorifice perioada respectivă ca stagiu de cotizare cu veniturile ce rezultă din adeverinţă, nu era necesar ca partea contestatoare să facă dovada plăţii CAS.

În acest sens, Tribunalul a constatat că potrivit dispoziţiilor art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.

Potrivit dispoziţiilor art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă există reglementări în aceasta privinţa în convenţiile încheiate de Republica Socialistă România cu statele respective.

În acest context legal, Tribunalul a considerat că dispoziţiile din Decretul Lege nr.189/1986 au relevanţă în cauză, în privinţa aplicabilităţii celei de a doua teze din textul de lege amintit.

Este adevărat că acest act normativ a fost adoptat în 1986 şi că perioada lucrată de către contestatoare în străinătate este anterioară acestei date, respectiv 28.10.1969-12.01.1976, însă prevederile sale sunt aplicabile şi în speţă, pentru că dreptul la pensie al contestatoarei s-a născut ulterior datei la care actul normativ a intrat în vigoare.

Prin decizia nr.163430/17 aprilie 2008 a Casei Locale de Pensii Sector 2 Bucureşti a fost soluţionată cererea formulată de către contestatoare, referitoare la recalcularea drepturilor de pensie pentru valorificarea unui stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani.

În soluţionarea acestei cereri, intimata a procedat la determinarea numărului de puncte corespunzătoare stagiului adăugat de 1,09732, la calcularea punctajului mediu anual aferent stagiului adăugat de 0,04389 şi la adiţionarea acestuia celui aflat în plată până la data de 01.04.2007 de 1,46389, ceea ce a condus la determinarea valorii punctajului mediu anual de 1,50778, începând cu data de 01.04.2007, conform menţiunilor din copia deciziei contestate depusă la dosar.

Întrucât în valoarea punctajului mediu anual aflat în plată până la data de 01.04.2007 de 1,46389, astfel cum este evidenţiată în decizia contestată, nu se reflectă punctajul din perioada 28.10.1969 - 12.01.1976 calculat prin echivalentul în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, deşi, aşa cum s-a dispus prin prezenta sentinţă, valorificarea acestuia trebuia să fie efectivă începând cu data de 01.12.2005 cu consecinţe asupra punctajului mediu anual începând cu data de 01.12.2005, prima instanţă a constatat că valoarea punctajului mediu anual consemnat în decizia contestată ca fiind în plată până la data de 01.04.2007 nu este cea corectă, situaţie care atrage după sine, drept consecinţă juridică, anularea acestei decizii ca netemeinică.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.Se arată în dezvoltarea recursului formulat că potrivit prevederilor art.50 din regulile cu privire la condiţiile de muncă ale funcţionarilor CAER, s-a stabilit că şi activitatea permanentă desfăşurată de specialiştii români în organizaţiile economice şi tehnico-ştiinţifice ale ţărilor membre ale CAER, se consideră vechime utilă la stabilirea pensiei.

Din copia carnetului de muncă nu rezultă că intimata a fost trimită în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER.

Conţinutul în date al acestui document confirmă că reclamanta a întrerupt activitatea pentru a-şi urma soţul în străinătate, conform HCM nr.574/1964, înscriere ce s-a realizat în baza adresei nr.370/27.02.1976 eliberată de Comisia Guvernamentală de Cooperare Economică şi Tehnică Bucureşti.

Ori, din traducerea adeverinţei nr.xx/1975 anexată cauzei, nu rezultă că reclamanta a fost trimisă de statul român să lucreze în cadrul Secretariatului CAER, specificându-se doar faptul că intimata a îndeplinit funcţia de referent. Drept urmare, pentru perioada în care reclamanta şi-a urmat soţul în misiune permanentă în străinătate se vor folosi la stabilirea punctajului mediu anual doar salariile minime din perioada respectivă.

Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfăţişa în cuprinsul prezentei decizii.

Prima instanţă corect a valorificat la recalculare un stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani, întrucât, potrivit art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea actului administrativ în discuţie, constituie stagiu de cotizare. Ori, raportat la dispoziţiile coroborate ale art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 şi Decretul-Lege nr.186/1986, timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale ori dacă există reglementă în această privinţă în convenţiile încheiate între Republica Socialistă România cu statele respective.

Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul că în speţa dedusă judecăţii nu s-ar fi realizat dovada că ar fi fost trimisă în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER, în funcţie de înscrisurile anexate cauzei (carnet de muncă, adeverinţa nr.29/1976). Aceste apărări contravin şi dispoziţiilor Decretului-Lege nr.51/1990 care în art.1  statuează că: "timpul în care soţia salariată lipseşte din ţară pentru a-şi urma soţul în misiune permanentă în străinătate constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă în raport de vechimea în muncă".

Ori, în contextul acestor dispoziţii, raportat şi la normele de drept sus menţionate (art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000, art.48 alin.4 din legea nr.3/1977), corect a dispus prima instanţă să se ia în considerare perioada în discuţie, respectiv 28.10.1969- 12.01.1976, ca stagii de cotizare, prin valorificarea echivalentului în lei a salariului încasat în această perioadă, drepturi ce s-au acordat evident în raport de vechimea în muncă, şi nu la salariul minim pe economie cum susţine recurenta, ce nu are acoperire legală. 

Domenii speta

Spete similare