Solicitarea emiterii unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul si a veniturilor mentionate la rubrica “venit pentru munca în acord”, precum si a veniturilor mentíonate la rubrica “venit pt. ore suplimentare

Potrivit art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Prin art. 19 din Legea nr.263/2010 se prevede: „constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii …”.

Conform art.8 şi 9, art.117 din Legea nr.57/1974 şi art.4 şi 5 din Legea nr. 2/1983 prin care se reglementează lucrul în acord global şi care instituia forma de retribuire în acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri ci, la acea vreme, ele reprezentau însăşi o formă de retribuire.

Drepturile obţinute în acest mod erau supuse plăţii contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligaţie conform art. 2 din decretul nr.389/1972.

Potrivit art.21 alin.1 lit.b) din Legea nr. 3/1997, pentru veniturile obţinute de către reclamant în acord global se achitau contribuţii de asigurări sociale şi se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

Prin Decizia nr.5/20.09.2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public. De asemenea, prin Decizia nr.19/17.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în interesul legii s-a statuat că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010

Art.8 şi 9, art.117 din Legea nr.57/1974

Art.4 şi 5 din Legea nr. 2/1983

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.07.2013, sub nr. 1996/88/2013, contestatorul [...], în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a solicitat obligarea intimatei la anularea Deciziei nr. 77997/02.11.2012 şi emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica „venit pentru munca în acord” precum şi a veniturilor menţionate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”, conform adeverinţei nr. …/01.10.2012 emisă de [...] SA, începând cu data de 24 octombrie 2012.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost salariat în cadrul [...] Tulcea, în prezent [...] SA, iar la data de 01.04.1999 a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr. 77997 din 01.04.1999.

Până la data pensionării, a lucrat în acord global şi a efectuat ore suplimentare, realizând astfel venituri care au fost ignorate cu ocazia emiterii deciziei de pensionare.

 Or, unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul de pensii este cel al contributivităţii. Cum pentru veniturile obţinute în acord şi pentru cele suplimentare, a fost achitată contribuţia  de asigurări sociale prin reţinerea la sursă de către angajator, care, la rândul său, a suportat contribuţia în procentul ce-i revenea, este necesar ca aceste venituri să fie avute în vedere la calcularea pensiei.

A mai arătat contestatorul că, potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, veniturile obţinute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

Astfel, se arată că, potrivit art. 21 alin. 1) lit. b din Legea nr. 3/1977: „Media retribuţiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza: b) retribuţiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord”.

Arată contestatorul că s-a adresat Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii cu contestaţie împotriva deciziei nr. 77997/02.11.2012, însă această comisie nu s-a pronunţat prin emiterea unei hotărâri în termen prevăzut de Legea nr. 263/2010.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 107 alin.3 din Legea nr. 263/2010.

Intimata, a formulat precizări şi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, arătând că veniturile suplimentare realizate de către reclamant nu pot fi valorificate întrucât nu au făcut parte din retribuţia tarifară şi, neavând caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei.

Prin sentinţa civilă nr. 3560 din 17.09.2013, Tribunalul Tulcea a admis în parte contestaţia privind pe contestatorul [...], în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA şi a anulat Decizia nr. 77997/02.11.2012, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.

A fost obligată  intimata să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului, cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum şi a celor menţionate la rubrica „venit pentru ore suplimentare” conform adeverinţei nr. 9200/4990/01.10.2012, emisă de [...] SA.

A fost obligată intimata să-i plătească contestatorului diferenţa dintre pensia cuvenită în urma recalculării şi pensia efectiv primită, conform prevederilor art. 107 alin. 5 din Legea 263/2010 şi până la data emiterii deciziei de recalculare.

S-a respins capătul de cerere vizând plata diferenţei de pensie pentru perioada 24.10.2012- 31.10.2012, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În baza Deciziei nr. 77997/01.01.1999, contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă.

Prin decizia nr. 77997 din 2.11.2012 de recalculare a pensiei conform art. 107 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 263/2010, în urma examinării actelor dosarului de pensionare înregistrat la nr. 27724 din 24.10.2012, a fost respinsă cererea de  recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea sumelor din Adeverinţa nr. …/01.10.2012 emisă de [...] SA, reţinându-se că sumele reprezentând ore suplimentare şi veniturile obţinute pentru munca în acord nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. Nr.257/2011.

La data de 05.12.2012, contestatorul a contestat Decizia de pensie nr. 77997/02.11.2012, solicitând recalcularea punctajului mediu anual prin includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica venit pentru ore suplimentare, respectiv venit pentru munca în acord, conform adeverinţei nr. …/01.10.2012 emisă de [...] SA.

 Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, nu a soluţionat contestaţia formulată de contestator.

 S-a constatat că, din Adeverinţa nr. 9200/4990/01.10.2012 emisă de [...] SA, rezultă că numitul [...] a realizat şi venituri pentru ore suplimentare precum şi venituri pentru munca în acord, venituri pentru care s-au reţinut şi virat contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale, aşa după cum rezultă din adresa nr. 6282/11.10.2012.

Potrivit art. 165 in Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit Anexei nr.15 din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 263/2010, cu denumirea ,,SPORURILE, INDEMNIZAŢIILE ŞI MAJORĂRILE DE RETRIBUŢII TARIFARE care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual”, prin menţiunea inserată la PCT.VI, ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

Din redactarea acestui text, care nu are pretenţia de a avea caracter exhaustiv, se desprinde concluzia că elementul esenţial care determină neluarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual este faptul că nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

 Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, „Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul asigurărilor sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop, de la bugetul de stat”.

Iar, potrivit Legii nr. 3/1977, nu exista obligaţia salariatului de a vira contribuţia pentru pensia de asigurări sociale, această obligaţie revenind numai angajatorului. Ulterior, Legea nr. 19/2000 a instituit obligaţia virării acestei contribuţii de asigurări sociale atât pentru angajator, cât şi pentru angajat, reglementând şi posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

Din formularea art. 3 din Legea nr. 3/1977 rezultă cu prisosinţă că acest act normativ stabilea dreptul la pensie potrivit principiului contributivităţii, pe care însă nu-l nominalizează în mod expres, nominalizare ce s-a realizat prin art. 2 lit. e), Legea nr. 19/2000, potrivit cu care sistemul de asigurări sociale român este guvernat de principiul contributivităţii, principiu care se regăseşte apoi preluat de Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public, prin art. 2 lit. c).

Or, conform art. 8, 9 şi 117 din Legea nr. 57/1974 şi art. 4 şi 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global şi instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăşi o formă de retribuire.

În acelaşi timp dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuţia tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază şi o serie de sporuri sau indemnizaţii ce nu intraseră anterior în această bază.

Ca atare, veniturile pentru ore suplimentare şi veniturile obţinute în acord de către reclamant în respectiva perioadă erau venituri cu caracter permanent, pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, astfel cum atestă însăşi emitenta potrivit Adeverinţei nr. …/01.10.2012 emisă de [...] SA şi adresei nr. 6282/11.10.2012.

Totodată, se observă că, potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, veniturile obţinute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 1) lit. b din Legea nr. 3/1977: „Media retribuţiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza: b) retribuţiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord”.

Cât priveşte enumerarea ce se regăseşte în textul hotărârii executivului României, trebuie arătat că Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 prin care au fost aprobate Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, fiind dată în aplicarea acestei legi, nu trebuie să încalce principiul fundamental al contributivităţii, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.

În privinţa regimului juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat iniţial prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi, conform art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiţii urmând a fi considerate şi plătite ca ore normale.

Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care în art. 116 prevedea că în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniştri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.

Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare şi se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condiţiile reglementate de acelaşi cod.

Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.

Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.

Trebuie subliniat faptul că pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

În privinţa problematicii, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a arătat că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate.(Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010)

De altfel, în interesul legii, Î.C.C.J a statuat că sumele plătite pentru munca prestata de foştii salariaţi in regim de lucru prelungit se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, (Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010), iar formele de retribuire obţinute in acord global vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii. (Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011).

Mai mult, prin Decizia nr.19 /10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie, în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Au fost reţinute şi prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia şi în egală măsură, această prevedere este aplicabilă şi în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare, anumite date cu privire la veniturile reale obţinute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.

Date fiind argumentele prezentate, instanţa a dispus admiterea contestaţiei în parte şi a anulat Decizia nr. 77997/02.11.2012, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.

A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului, cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum şi a celor menţionate la rubrica „venit pentru ore suplimentare” conform adeverinţei nr. 9200/4990/01.10.2012, emisă de [...] SA.

Conform prevederilor art. 107 alin.3 din Legea 263/2010, pensia poate fi recalculată, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 107 alin. 5 din aceeaşi lege: „Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.3…, se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.”

Instanţa a reţinut că, în speţă, contestatorul s-a adresat cu cerere de recalculare a pensiei către Casa Judeţeană de Pensii, la data de 24.10.2012, aşa după cum rezultă din copia acesteia aflată la dosar.

Prin urmare, instanţa a obligat intimata să-i plătească contestatorului diferenţa dintre pensia cuvenită în urma recalculării şi pensia efectiv primită, co0nform prevederilor art. 107 alin.5 din Legea nr. 263/2010 şi până la data emiterii deciziei de recalculare, respingând capătul de cerere vizând plata diferenţei de pensie pentru perioada 24.10.2012-31.10.2012, ca nefondat.

Împotriva  hotărârii mai sus arătate, în termen legal a declarat apel pârâta CSA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA, care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând în esenţă următoarele:

Potrivit art. 107 alin 3 din Legea 263/20101 privind sistemul unitar de pensii publice, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia."

Art. 96 alin. 2 din Legea 263/2010 prevede că: „Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.”

În ce priveşte perioadele anterioare intrării in vigoare, Legea nr. 263/2010 conţine dispoziţii tranzitorii speciale, arătând in cuprinsul art. 165 alin. (1) şi (2) că:

" (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei

de 1 iulie 2001, se utilizează salarii brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de descriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

(a)  salariile brute, până la data de 1 iulie 1997;

(b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977până la data de 1 ianuarie 1991;

(c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (I) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare."

În adeverinţa nr. 9200/4990/01.10.2012, emisă de [...] S.A. sunt înscrise venitul pentru orele suplimentare şi venitul pentru munca în acord, realizate de intimat în perioada 1979 - 1999.

Sporurile cu caracter permanent, care anterior datei de 01.04. 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi se valorifică la recalcularea drepturilor de pensie, sunt cele cuprinse in Anexa 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

La pct. VI  Anexa 15 din HG 257/2011 se prevede că :

Menţiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:

 - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

- formele de retribuire pentru „orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru.

Pentru cele arătate se solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinţei apelate şi în rejudecare pe fondul cauzei respingerea pretenţiilor intimatului ca nefondate.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 77997 din 02.11.2012 Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie formulată de reclamant în baza adeverinţei nr. …/01.10.2012, emisă de „[...]” S.A. Tulcea, cu motivarea că sumele reprezentând „ore suplimentare” şi „veniturile obţinute pentru munca în acord global” nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa nr.15 din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.

Din adeverinţa nr. …/01.10.2012, emisă de [...] S.A. Tulcea, rezultă că reclamantul a încasat venituri pentru orele suplimentare şi pentru munca în acord în perioada 01.05.1979 - 01.01.1999, veniturile pentru care s-au reţinut şi virat contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale, aşa cum rezultă din adresa nr. 6282/11.10.2012.

Potrivit art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

În conformitate cu prevederile art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010 sistemul  public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principiu de bază principiul contributivităţii conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor sociale plătite.

Prin art. 19 din acelaşi act normativ se prevede: „constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii …”.

Conform art.8 şi 9, art.117 din Legea nr.57/1974 şi art.4 şi 5 din Legea nr. 2/1983 prin care se reglementează lucrul în acord global şi instituia forma de retribuire în acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri ci la acea vreme, ele reprezentau însăşi o formă de retribuire.

Drepturile obţinute în acest mod erau supuse plăţii contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligaţie conform art. 2 din decretul nr.389/1972.

Prin art.21 alin.1 lit.b) din Legea nr.3/1997 se prevedea faptul că: „media  retribuţiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza retribuţiei tarifare de încadrare corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.”

În consecinţă, pentru veniturile obţinute de către reclamant în acord global se achitau contribuţii de asigurări sociale şi se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

În privinţa regimului juridic al prelungirii timpului de lucru reglementat iniţial prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1546/1952  se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi, conform art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiţii, urmând a fi considerate şi plătite ca ore normale.

Ulterior, prin Legea nr.10/1972 a fost adoptat Codul muncii care în art. 116 prevedea că în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniştri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.

Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, în art.71  prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.

Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece decretul nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nici o distincţie.

Prin urmare, şi veniturile realizate din munca prestată pentru programul normal de lucru, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei datorată pentru munca depusă.

Prin Decizia nr.5/20.09.2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

De asemenea, prin Decizia nr.19/17.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în interesul legii s-a statuat că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 al.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.1 Cod proc.civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare