Asigurări sociale

În situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu este pensionar, pensia se acordă de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 zile de la această dată.

Până la momentul rămânerii definitive a sentinței de declarare a morţii, fiul decedatului nu a putut solicita înscrierea la pensie de urmaş. Termenul de 30 de zile pentru înregistrarea cererii de acordare a pensiei de urmaş nu a început să curgă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte.

Decizia civilă nr. 493/11.09.2014  a Curţii de Apel Galaţi

Prin contestaţia formulată, contestatoarea I.N.M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Galaţi anularea deciziei nr. ….. emisă de intimată.

Motivându-şi în fapt contestaţia, a arătat că urmare a declarării decesului pe cale judecătorească a fostului soţ C.V, prin s.c. nr……… a Judecătoriei Galaţi, din momentul rămânerii definitive a acesteia si a emiterii certificatului de deces, s-a adresat intimatei cu o cerere pentru stabilirea şi acordarea dreptului la pensie de urmaş pentru minorul C.M.

A arătat că şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 104 alin. 3 lit.c din Legea nr.263/2010, solicitând ca dreptul la pensie de urmaş sa fie plătit de la data decesului, respectiv data de 14.12.2007, având in vedere faptul că a formulat cererea de acordare a pensiei de urmaş în termen de 30 de zile de la data la care a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea judecătorească de declarare a morţii (18.03.2013) şi de la data la care a putut fi eliberat certificatul de deces (04.04.2013).

A precizat că atât prin cererea de stabilire si acordare a dreptului la pensie de urmaş cu nr……., cât si prin contestaţia nr…….. a explicat situaţia şi a cerut stabilirea dreptului la pensie de urmaş de la data decesului (14.12.2007), solicitând practic repunerea in termenul prevăzut de art. 104 alin. 3 lit. c din Legea nr.263/2010.

În susţinerea contestaţiei s-a folosit de proba cu acte.

În termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A susţinut că, prin decizia nr……. s-a acordat pensia de urmaş în condiţiile art. 83 si 84 din Legea nr.263/2010, în procent de 50% pentru un urmaş, aplicat asupra punctajului mediu anual realizat de susţinătorul decedat, punerea în plată făcându-se conform art.104-105 din lege.

Potrivit ART. 104 (1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.

(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.

(3) În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:

a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, cu excepţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, în situaţia pensiei de invaliditate;

b) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;

 c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului;

d) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului.

A învederat că urmaşul se încadrează la art.104 alin.2, dreptul la pensie de urmaş fiind acordat începând cu data înregistrării cererii, respectiv 17.04.2013 având in vedere actele din dosarul de pensie, respectiv certificatul de deces eliberat de S.P.C.L.E.P. Bârlad la data de 04.04.2013, si de normele legale incidente raportat la tipul de pensie solicitat.

A arătat că s-a avut în vedere data de 17.04.2013, adică data depunerii cererii având în vedere că în excepţiile prevăzute de alin.3 din lege nu se regăseşte situaţia contestatoarei.

În combaterea susţinerilor contestatoarei, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr.169/31.01.2014 Tribunalul Galaţi a respins ca fiind nefondată acţiunea privind pe reclamantă în contradictoriu cu  pârâtele C.J.P.A.S. Galaţi şi C.N.P.P. Bucureşti.

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit deciziei nr………. s-a acordat pensia de urmaş in condiţiile art.83 si 84 din Legea nr.263/2010, în procent de 50% pentru un urmaş aplicat asupra punctajului mediu anual realizat de susţinătorul decedat, punerea in plată făcându-se conform art.104-105 din lege.

Instanţa a reţinut din actele depuse la dosarul cauzei că potrivit art. 104 (2) pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.

Între excepţiile enumerate la alin.3 ale art.104 din Legea nr.263/2010 nu se regăseşte situaţia declarării judecătoreşti a morţii, motiv pentru care instanţa nu a interpretat disp. art.104 alin.3 lit.c  în sensul solicitat de contestatoare.

Instanţa a reţinut că  la alin.3 sunt arătate în mod limitativ excepţiile pentru care se poate acorda pensia şi de la o alta dată, motiv pentru care consideră că în mod corect intimata a procedat la acordarea pensiei potrivit art.104 alin.2 din Legea nr.263/2010.

Faţă de aceste considerente acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în totalitate a ei şi admiterea acţiunii.

În motivare a arătat că termenul de 30 de zile, stabilit de art. 104 al. 3 lit. c din Legea 263/2010 a fost suspendat între momentul dispariţiei 14.12.2007 şi data declarării decesului pe cale judecătorească, această situaţie fiind o veritabilă cauză de forţă majoră, care a împiedicat-o să formuleze cererea de acordare a pensiei de urmaş.

Este indubitabil că dispariţia unei persoane este un eveniment imprevizibil şi insurmontabil, un veritabil caz de forţă majoră care a împiedicat-o să formuleze o cerere de acordare a pensiei de urmaş în termenul prevăzut de legea specială.

Solicită admiterea apelului şi acordarea pensiei de urmaş începând cu data decesului lui C.V., respectiv 14.12.2007.

Intimata C.T.P. Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galaţi este legală şi temeinică.

Consideră că apelanta nu se regăseşte în situaţia cazurilor de suspendare a cursului prescripţiei, pentru că avea posibilitatea efectuării de acte de întrerupere  a prescripţiei.

Examinând apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelantă,  Curtea apreciază că acesta este fondat faţă de următoarele considerente:

Este adevărat că Legea nr. 263/2010 nu prevede în mod expres situaţia în speţă, respectiv data de la care trebuie să fie acordată pensia de urmaş în situaţia în care decesul asiguratului a fost declarat pe cale judecătorească.

Potrivit art. 104 din Legea 263/2010 regula este că în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege şi se acordă de la data înregistrării cererii.

În mod excepţional, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar,  pensia se acordă de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată.

Considerăm că scopul acestei prevederi este de a determina pe urmaşii sau pe reprezentanţii legali ai urmaşilor persoanelor decedate să nu stea în pasivitate, ci să facă demersuri cât mai rapide pentru înscrierea la pensie, în vederea dobândirii drepturilor de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor plătite de asiguraţi.

În speţă, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 405/21.01.2013 a Judecătoriei Galaţi, tatăl beneficiarului pensiei de urmaş, C.V. a dispărut la data de 14.12.2007, dată care a fost stabilită ulterior prin hotărâre ca fiind data morţii.

Potrivit art. 53 Cod civil, cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Ca urmare, până la momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr.  405/21.01.2013 a Judecătoriei Galaţi, s-a prezumat că numitul C.V. este în viaţă.

Fiind considerat în viaţă, este evident că fiul acestuia nu ar fi putut solicita înscrierea la pensie de urmaş, întrucât prima condiţie pentru obţinerea acestui tip de pensie este ca susţinătorul să fi fost decedat.

Ca urmare, termenul de 30 de zile pentru înregistrarea cererii de acordare a pensiei de urmaş nu a început să curgă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, moment la care a încetat să producă efecte prezumţia legală că persoana dispărută se află în viaţă.

Nu se  poate vorbi de o suspendare a termenului, datorită forţei majore, aşa cum susţine apelanta, ci despre faptul că termenul de depunere a cererii a început să curgă, nu la momentul intervenirii decesului, ca în situaţiile obişnuite, ci la momentul la care persoana dispărută a fost declarată decedată, chiar dacă s-a stabilit o dată anterioară ca dată a decesului.

Se are în vedere şi principiul contributivităţii, potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Atât timp cât asiguratul a contribuit la sistemul public de pensii şi urmaşul său are dreptul să primească pensia de urmaş, neavând nicio culpă pentru faptul că decesul tatălui său nu a putut fi constatat direct, ci au fost necesare proceduri speciale pentru declararea morţii.

Chiar dacă condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru acordarea pensiei de urmaş au fost îndeplinite abia la 6 ani după ce a intervenit decesul, nu există niciun motiv ca drepturile de asigurări sociale să nu fie plătite potrivit 104 al. 3 lit. c din Legea 263/2010, de la data decesului.

În consecinţă, în baza art. 480 N. Cod de procedură civilă, instanţa a admis apelul,  a schimbat în tot sentinţa apelată, iar în rejudecare va admite contestaţia şi a modifica decizia nr. 245425/09.05.2013 emisă de C.T.P. Galaţi, pensia de urmaş urmând a fi plătită de la data decesului, 14.12.2007, în loc de 17.04.2013, data depunerii cererii.

Domenii speta

Spete similare