Cheltuieli de judecată. Onorariu de avocat. Posibilitatea micşorării de către instanţă.

Cheltuieli de judecată. Onorariu de avocat.

Posibilitatea micşorării de către instanţă.

Cod procedură civilă : art. 274 alin.3

Din perspectiva art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă,  judecătorii  au dreptul să mărească sau să micşoreze  onorariile  avocaţilor,  potrivit  cu cele prevăzute  în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori  va constata motivat  că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de  avocat.

Enumerarea criteriilor prev. de art. 274 alin. 3  Cod procedură civilă,  are un caracter exemplificativ  şi prin urmare, acestora li se pot adăuga şi alte criterii  pertinente  impuse de obiectul cauzei, natura acesteia, conduita procesuală a părţilor, etc.

(Dec.civ. nr.1612/31.10.2008  - Curtea de Apel Bucureşti Secţia a  IV-a civilă  ).

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 4.06.2007,sub nr.6405/300/2007,reclamanţii G. I.,G. G.  şi S. V. i-au chemat în judecată pe pârâţii E. I. A. şi D. B. pentru ca,prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că deţin imobilul situat în Bucureşti, sector 2,în suprafaţă de peste 200 m.p. curte şi construcţii, imobil alcătuit din casa de locuit de 3 camere şi dependinţe,plus teren aferent, moştenire de pe urma defunctei verişoare P.V.A. şi care a fost reconstituit în baza Legii nr.112/1995, cu cheltuieli de judecată.

Prin intermediul întâmpinării pârâta a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate în temeiul art.111 Cod procedură Civilă pentru motivul că reclamanţii au deschisă calea acţiunii în realizare câtă vreme aceştia urmăresc constatarea unei stări de fapt, şi excepţia lipsei de interes.

Pe cale de cerere reconvenţională, pârâta a solicitat să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 83,50 m.p. din totalul celor 214 m.p. de teren situat  în sector 2  Bucureşti.

La termenul de judecată  din data de 7.09.2007 pârâta  E. a declarat că renunţă la judecarea cererii reconvenţionale, instanţa luând act, prin încheierea de şedinţă,de poziţia acesteia,în temeiul art.246 Cod procedură Civilă.

Prin sentinţa civilă nr.7501/5.10.2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei de interes şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca fiind lipsită de interes, reclamanţii fiind obligaţi să plătească pârâţilor suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei cu nr.7501/2007 precum şi a încheierii din 7.09.2007 a fost respins prin decizia civilă nr.87A/21.01.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V a Civilă. Totodată apelanţii au fost obligaţi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată conform art.274 alin.3 Cod procedură Civilă.

Împotriva acestei hotărâri  a declarat recurs intimata - pârâtă E.I.A. criticând-o sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art.274 alin.3 Cod procedură Civilă, micşorându-se onorariul plătit de la 5000 lei la 1000 lei în mod nejustificat.

Recursul este nefondat.

Din perspectiva art.274 alin.3 Cod procedură Civilă  judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul  onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea  pricinii sau muncă îndeplinită de avocat.

În lipsa unui tablou al onorariului avocaţilor minimale,potrivit art.133 alin.1 din statutul profesiei de avocat,rămân valabile celelalte criterii de apreciere a cuantumului în care cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocaţial urmează a fi suportate de către partea aflată în culpă procesuală, respectiv valoarea cauzei şi munca depusă de avocat.

Raportat la cele două criterii legale expres menţionate de codul de procedură civilă instanţa constată că enumerarea criteriilor din art.274(3) are doar un caracter exemplificativ iar nu exhaustiv  şi prin urmare acestora li se pot adăuga şi alte criterii pertinente impuse de obiectul cauzei,natura acesteia, conduita procesuală a părţilor etc.

În baza acestor criterii se poate aprecia în ce măsură cuantumul în care partea aflată în culpă procesuală urmează a suporta cheltuielile de judecată făcute de partea adversă,constând în onorariul  avocaţial,este unul corespunzător exerciţiului de bună - credinţă şi nu este rezultatul unei conduite culpabile ilicite.

Apreciind asupra gradului de complexitate al cauzei şi al valorii cauzei, acţiunea principală fiind una în constatare nu se poate reţine că pricina ar fi una importantă pentru recurentă mai ales că soluţionându-se pe excepţia lipsei de interes părţile nu au fost implicate într-un probatoriu complex.

În ceea ce priveşte munca depusă de avocatul intimatei pârâte E.I.A deşi nu se poate reţine  îndeplinirea defectuoasă, necorespunzătoare a obligaţiilor ce reveneau acestuia cu privire la exerciţiul drepturilor procesuale se constată că aceasta a constat în depunerea concluziilor orale la singurul termen de judecată acordat în apel.

Apreciind că nici una dintre părţi nu a dat dovada de rea credinţă care să conducă la tergiversarea soluţionării cauzei consecinţa este reducerea corespunzătoare a onorariului avocaţial.

Pentru considerentele arătate în baza art.312(1) Cod procedură Civilă recursul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare