Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive

Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive

-art. 139 Cod procedură penală

Măsura preventivă se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cererea, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3.II.2009, din Dosarul nr.47.200/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii de arestare preventivă, formulată de inculpatul J. I., apoi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul Bucureşti, pe durata căreia, în temeiul art.145, alin.1/1, Cod procedură penală, inculpatul să respecte obligaţiile de a se prezenta la instanţa de judecată atunci când este chemat, de a se prezenta la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliţie sau atunci când este chemat, de a nu-şi schimba locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată, de a nu deţine, folosi sau purta vreo categorie de arme, după care i-a atras atenţia asupra disp. art.145, alin.2/2, Cod procedură penală, dispunând punerea în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În motivare, instanţa de fond a arătat că, deşi continuă să existe atât disp. art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele penale reţinute în sarcina sa, şi anume procesul-verbal de supraveghere, întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, confruntarea dintre imaginile camerelor de supraveghere ale unităţilor bancare cu imaginile din baza de date a Evidenţei Persoanei şi cu imaginile surprinse pe durata supravegherii inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică, declaraţiile martorilor M. M.-R. şi G. I.-R., casiere la Banca Transilvania - Agenţia Mihai Bravu, C. I., casier la Raiffeisen Bank S.A. - Agenţia Iancului, care l-au recunoscut pe inculpat de pe planşele fotografice, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, cât şi disp. art.148, alin.1, litera f, cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzute de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, durata aretului preventiv este suficientă, în raport cu împrejurările că urmărirea penală a fost finalizată şi că nu există date că inculpatul s-ar putea sustrage de la judecată sau ar putea influenţa negativ cercetarea judecătorească, precum şi cu persoana inculpatului, care are doi copii, avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat recurs, nemotivat în scris.

În motivarea orală a recursului, s-a arătat că încheierea de şedinţă este, pe de o parte, nelegală, întrucât, deşi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a casat Încheierea de şedinţă din data de 15.XII.2008 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală, prin care a înlocuit măsura de prevenţie, iar, pe fond, rejudecând, a dispus menţinerea stării de arest preventiv, stabilind că argumentele instanţei de fond nu sunt convingătoare şi acoperitoare, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, la termenul de judecată următor, din data de 3.II.2009, fără a ţine seama de interesul părţii vătămate şi de decizia penală de casare, precum şi fără să fi intervenit vreun element nou, a dispus din nou înlocuirea măsurii de prevenţie, cu atât mai mult cu cât motivarea este o copie fidelă a încheierii de şedinţă din data de 15.XII.2008, astfel că nu poate fi considerat un act de justiţie, iar, pe de altă parte, netemeinică, atâta timp cât faptele penale reţinute în sarcina inculpatului sunt extrem de grave, respectiv, prezentându-se la diferite bănci sub o identitate falsă, a obţinut importante sume de bani, în timp ce menţiunea instanţei de fond cu privire la atitudinea sinceră a inculpatului poate fi pusă sub semnul îndoielii, atâta timp cât nu a oferit suficiente date pentru identificarea celorlalţi participanţi.

A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de şedinţă, iar, rejudecând pe fond, să se dispună menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă, constatându-se că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

 Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi încheierea de şedinţă recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul formulat de Ministerul Public este fondat.

Curtea reţine că, prin Încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 29.X.2008, din Dosarul nr.40.662/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului J.I., faţă de care a fost emis M.A.P. nr.209/U.P./29.X.2008, iar, prin Rechizitoriul din data de 9.XII.2008, din Dosarul nr.1.824/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a acestuia, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art.215, alin.1, alin.2, alin.3 şi alin.5, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.290, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, şi de fals privind identitatea, în formă continuată, prev. de art.293, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reţinându-se în sarcina sa că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe datele de 26.VI.2008, 3.VII.2008 şi 17.VII.2008 s-a prezentat la Banca Transilvania - Agenţia Mihai Bravu, unde, folosind o carte de identitate falsificată pe numele Petre Ştefan, administrator la S.C. "Giuleşti Real Estate" S.R.L., în baza a două ordine de plată falsificate, a transferat suma totală de 602.724, 40 lei din contul societăţii comerciale respective într-un cont deschis, pe un nume fals, la Raiffeisen Bank S.A. - Agenţia Iancului.

Curtea apreciază că motivarea instanţei de fond este deficitară şi contradictorie, întrucât, după ce a apreciat că se menţin temeiurile arestului preventiv, însă termenul rezonabil a fost depăşit, care constituie motiv al revocării măsurii de arest preventiv, a dispus înlocuirea măsurii de prevenţie, fără nici un fel de referire cu privire la schimbarea temeiurilor iniţiale.

Curtea constată că este confirmată critica Ministerului Public inclusiv cu privire la copierea întocmai a motivării anterioare, atâta timp cât instanţa de fond mai adaugă, ca unul dintre argumentele hotărâtoare ale înlocuirii măsurii de prevenţie, împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată, deşi sesizarea prin rechizitoriu a fost făcută cu mult timp în urmă.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că soluţia instanţei de fond nu reprezintă rezultatul unei serioase analize a temeiurilor arestului preventiv, care continuă să existe şi nu s-au schimbat.

Fără a mai face referire la cerinţa prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, şi nu doar indicii temeinice, după cum a arătat instanţa de fond, Curtea apreciază că în continuare este îndeplinită inclusiv cea de-a două condiţie cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, determinată de împrejurarea că inculpatul a fost susţinut, în activitatea sa infracţională, de persoane a căror identitate a rămas necunoscută, fiind trecută sub tăcere de acesta, aşa încât există temerea că, pus în libertate, aflat în legătură cu persoane anonime, va comite alte fapte de natură penală, cu prejudicii materiale importante. De aceea, datele personale ale inculpatului, enumerate de instanţa de fond, care au rămas nemodificate de la luarea măsurii de arest preventiv, nu pot constitui un motiv serios al schimbării temeiurilor iniţiale.

Referitor la termenul rezonabil, Curtea apreciază că arestarea preventivă timp de aproximativ 3 luni, într-o cauză în care există necunoscute, fiind deja sesizată instanţa de judecată, constituie o durată rezonabilă.

În consecinţă, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Încheierii de şedinţă din data de 3.II.2009 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală, din Dosarul nr.47.200/3/2008, va casa, în parte, încheierea de şedinţă recurată şi, rejudecând în fond, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 şi alin.3, Cod procedură penală, va menţine starea de arest preventiv a inculpatului J. I., arestat preventiv în baza M.A.P. nr.209/U.P./29.X.2008, emis de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr.40.662/3/2008, va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta. 

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală -  Decizia penală nr. 212/ 06 februarie 2009).

Domenii speta

Spete similare