Abuz de încredere

Problema de drept: Infracţiunea de abuz de încredere are drept situaţie premisa existenta unui raport juridic netranslativ de proprietate prin care făptuitorului i se transmite cu titlu precar un bun mobil ce aparţine altei persoane. In măsura in  care prin raportul juridic respectiv se transmite chiar dreptul de proprietate asupra bunului mobil către făptuitor, existenta infracţiunii de abuz de încredere este exclusa, întrucât nu este întrunită situaţia premisa anterior menţionata. In acest caz, raporturile litigioase dintre părţi referitoare la obligaţiile ce intra in conţinutul  acelui raport juridic urmează a fi soluţionate pe calea unei acţiuni la instanţa civila.

Prin rechizitoriul emis la data de 31.10.2012 în dosarul cu nr. 864/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei NE sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 al. 1 cod penal.

În fapt s-a reţinut că la data de 18.08.2010, cu ocazia efectuării unui control la SC XX SRL, judeţul Galaţi, de către lucrători din cadrul I.P.J. Galaţi –Serviciul de Investigare a Fraudelor şi comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Galaţi, s-a constatat că societatea deţinea spre vânzare la cele două depozite situate în comunele NN şi MM, cantitatea totală de 325 tone grâu, fără a deţine documente legale de provenienţă pentru aceasta. 

Conform notei explicative, inculpata a menţionat că această cantitate provine din producţia proprie a societăţii, nu deţine documente justificative la momentul respectiv urmând a le întocmi la sfârşitul campaniei agricole. Comisarii Gărzii Financiare au aplicat măsura principală a amenzii în sumă de 6.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 litera e din Legea nr. 12/1990 - republicată, cât şi măsura complementară a confiscării cantităţii de grâu fără documente legale de provenienţă, conform procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria H nr. 0191231/18.08.2010.

Dată fiind cantitatea mare de grâu depistată de organele de control, s-a hotărât împreună cu reprezentantul legal al SC CC SRL,  inculpata NE, lăsarea în custodia acesteia, pe perioadă nelimitată, a respectivei cantităţi, fiind întocmit la data şi ora controlului, contract de depozit (fila 10), contract pe care inculpata l-a semnat şi a aplicat ştampila societăţii . 

SC CC SRL, a formulat plângere împotriva procesului verbal seria H nr. 0191231/18.08.2010, plângere ce a făcut obiectul dosarului XXX/838/2011* al  Tribunalului Galaţi iar la data de 29.05.2012 fost respinsă definitiv şi irevocabil, astfel că marfa confiscată rămas în proprietatea statului, prin reprezentantul său legal Garda Financiară - Secţia Galaţi.

 În aceste împrejurări, la data de 02.07.2012, după ce în prealabil inculpata sub diferite pretexte a încercat să amâne predarea mărfii, comisari din cadrul Gărzii Financiare Galaţi , lucrători ai Biroului  Valorificări din cadrul D.G.F.P. Galaţi, împreună cu doi experţi, angajaţi ai SC Romcontrol SA, s-au deplasat la punctul de lucru al SC CC SRL, din comuna XX, judeţul Galaţi, loc unde inculpata a susţinut că deţine întreaga cantitatea lăsată în custodie, în vederea predării-primirii acestei cantităţi. În urma măsurătorilor efectuate de cei doi angajaţi ai SC Romcontrol SA,  martorii DD şi DDE, s-a stabilit că în gestiunea societăţii se află doar cantitatea de 173,2  tone grâu.

În ceea ce priveşte diferenţa de 151,8 tone lipsă, din cantitatea lăsată în custodie, inculpata iniţial a arătat că nu este de acord cu rezultatul măsurătorilor, prezentând o fişă de magazie în care este menţionată cantitatea de 331,03 tone grâu. Cu această ocazie s-a încheiat nota de constatare seria GL nr. 0012880/02.07.2012( fila 11). Ulterior inculpata a refuzat şi predarea cantităţii de 173,2 tone stabilită în urma măsurătorilor.

În declaraţiile sale inculpata a susţinut că toată cantitatea de 325 tone grâu ce i-a fost lăsată în custodie a dat-o drept arendă în anul 2010, imediat după control, la persoanele de la care societatea a arendat terenurile pe care îşi desfăşoară lucrările agricole, iar în perioada anilor 2011-2012, datorită secetei, nu a mai putut să refacă această cantitate atunci când i-a fost solicitată spre predare în luna iulie 2012 de către organele în drept.

Pentru a se reţine această stare de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea Gărzii Financiare –Secţia Galaţi (file 4-8) ; proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria H nr. …../18.08.2010 (fila 9); contract de depozit din 18.08.2010 (fila 10), nota de constatare seria GL nr. 0012880/02.07.2012( fila 11), adrese nr. 123506/12.10.2012, 122078/06.06.2012 ale Gărzii Financiare –Secţia Galaţi (file 12, 28), declaraţiile martorilor XXX ( file 13-19); proces –verbal (fila 20), notă explicativă a învinuitei din data de 18.08.2010( fila 21), declaraţiile inculpatei ( file 23-26); extras privind soluţia din dosarul nr. YYY/838/2011* al  Tribunalului Galaţi ( fila 30), copii acte contabile ale SC CC SRL (file 29,31-56).

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.11.2012 sub nr. YYYY/838/2012.

Partea vătămată Garda Financiară Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 130 000 lei.

In cauza, în cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate probele cu Înscrisuri, declaraţia inculpatei, fiind audiaţi martori, a fost efectuată expertiza tehnică agricolă. Inculpata NE nu a recunoscut fapta comisă.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cele doua faze procesuale, instanţa va reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpata a încheiat cu partea civilă un contract de depozit de bunuri .

Durata acestuia este nedeterminată, potrivit înţelegerii părţilor.

Între inculpată şi partea civilă a intervenit o convenţie civilă, intitulată „contract de depozit” (fila 10 ds.urm.pen). Acest tip de contract este unul reglementat de prevederile codului civil 1864 (contract numit), ale cărui prevederi generale sunt aplicabile dacă părţile nu derogă de la acestea. În situaţia în care părţile nu respectă prevederile contractului, răspunderea va fi de natură contractuală, nu delictuală şi nici penală.

Partea civilă a formulat plângere penala pentru nerestituirea cantităţii de 325 tone grâu, despre care pretinde ca a depozitat-o la inculpată.

Însuşirea unui bun mobil al altuia, este considerată infracţiune doar în lipsa unei convenţii civile, în caz contrar, o mare parte a litigiilor civile, având ca izvor nerespectarea unor prevederi contractuale, ar urma să fie instrumentate ca şi cauze penale, ceea ce este absurd.

Fata de aceasta situaţie de fapt, instanţa constată că intre părţi s-a declanşat un litigiu de natura civila, legat de conţinutul si îndeplinirea unui contract civil. Nu se poate reţine conţinutul infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.pen., care presupune însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu sau dispunerea de el pe nedrept, sau refuzul de a-l restitui.

Potrivit art.213 C.p., însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, constituie infracţiunea de abuz de încredere.

Din acest text de lege rezulta ca infracţiunea de abuz de încredere are drept situaţie premisa existenta unui raport juridic netranslativ de proprietate prin care făptuitorului i se transmite cu titlu precar un bun mobil ce aparţine altei persoane. In măsura in  care prin raportul juridic respectiv se transmite chiar dreptul de proprietate asupra bunului mobil către făptuitor, existenta infracţiunii de abuz de încredere este exclusa, întrucât nu este întrunită situaţia premisa anterior menţionata. In acest caz, raporturile litigioase dintre părţi referitoare la obligaţiile ce intra in conţinutul  acelui raport juridic urmează a fi soluţionate pe calea unei acţiuni la instanţa civila.

In cazul împrumutului unei sume de bani, care constituie bunuri mobile fungibile,  sunt aplicabile dispoziţiile  art.1577 C.civ. referitoare la împrumuturi de consumaţie, din care rezulta ca împrumutatul devine proprietarul  bunului luat  cu împrumut si nu are obligaţia de a restitui chiar acel bun, ci alte bunuri, de aceeaşi cantitate si  valoare (art.1584 C.civ.).

În cazul depozitului de bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, acestea nu trebuie restituite în natură, ci prin alte lucruri de acelaşi gen, cantitate şi calitate. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 2105 cod civil (Legea nr. 287/2009), care, deşi inaplicabile raporturilor dintre partea civilă şi inculpată (lege în vigoare doar de la data de 01.10.2011), corespund dispoziţiilor art. 1604 alin 2 cod civil 1864, acestea din urmă având un caracter exemplificativ.

Potrivit probelor administrate, societatea inculpatei nu avea posibilitatea de a depozita o cantitate mare de grâu, în mod gratuit, pe o perioadă îndelungată (de la data depozitului, 18.08.2010, la data solicitării de restituire,02.07.2012), astfel încât soluţia înlocuirii cantităţii de grâu cu alta era previzibilă pentru un proprietar diligent, această măsură impunând, în mod firesc, un transfer al dreptului de proprietate. Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică agricolă (fila 51), grâul nu-şi pierde din calitatea de panificaţie pe o perioadă de două luni, însă, prin prelungirea duratei de depozitare în condiţii necorespunzătoare (sub copertine, învelit cu folie de plastic), cantitatea de grâu ar fi fost pierdută prin depreciere, neputând fi folosită nici pentru furaje. Costurile de depozitare într-un siloz autorizat se ridică la 570 lei/t, pierderile în greutate ar fi fost de 22,3 t, ori contractul de depozit a fost încheiat cu titlu gratuit. Împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă plângerea contravenţională, a fost declarat recurs la data de 22.07.2011 (fila 30, ds. urm. penală), astfel că încă din anul 2011 partea civilă putea solicita preluarea cantităţii de grâu depozitată sau putea constata starea fizică în care se află.

In consecinţa, chiar daca partea civilă a depozitat la inculpată cantitatea de grâu si acesta nu a restituit-o, fapta nu este prevăzut de legea penala, urmând ca instanţa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.p.p. sa dispune achitarea inculpatei sub aspectul savârşirii infracţiunii prev. de art. 213 alin 1, C.pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penala.

In temeiul art. 346 alin. 4 C.pr.pen. va lăsa nesoluţionata acţiunea civila formulata in cadrul procesului penal de partea civila, având in vedere că se va dispune achitarea inculpatei pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.

In temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „b” C.pr.penală, achită pe inculpata NE, administrator la SC VV SRL,  pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 346 alin. 4 C.pr.pen. va lăsa nesoluţionata acţiunea civila formulata in cadrul procesului penal de partea civila Garda Financiară – Secţia Galaţi – mun. Galaţi, str. Brăilei nr. 33, judeţul Galaţi.

In temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.

 Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 27.03.2013.

Domenii speta

Spete similare