Contestaţie la executare. Termen de introducere. Compensaţie legală.

Sentinţă civilă 3632 din 15.12.2011


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. … din data de …, contestatorul RN a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii VA şi Biroul Executorului Judecătoresc ..., să se dispună anularea actelor de executare silită prin poprire dispuse în dosarul de executare silită nr. ...de către BEJ ... şi să se constate că a intervenit compensaţia legală şi că intimata VA îi datorează diferenţa de bani rămasă după compensare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia civilă nr. …/….2008 definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Iaşi a constatat că debitul rămas neachitat de intimata VA este în sumă de 2.465,21lei şi totodată a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată către intimată în cuantum de 1.600 lei, la data formulării cererii de chemare în judecată debitul intimatei fiind mult mai mare, având în vedere inflaţia şi dobânda legală care au curs în continuare.

S-a mai arătat că între suma pe care intimata o datorează şi suma de 2.204,60 lei, pentru care a demarat separat procedura de executare silită operează compensaţia legală, astfel încât mai rămâne o sumă de bani pe care să o achite intimata VA.

Contestatorul a mai precizat că prin contestaţie la executare se poate invoca stingerea obligaţiei prin plată sau prin alte moduri de stingere intervenite anterior începerii executării silite, că este posibilă invocarea compensaţiei în cadrul contestaţiei la executare dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1143 C.civ. Şi că invocarea compensaţiei poate fi făcută atât în situaţia în care a intervenit anterior, cât şi ulterior hotărârii ce se execută şi nu aduce atingere puterii de lucru judecat.

S-a mai arătat că suma a cărei compensare o solicită constă în diferenţa de 2.465,21 lei (actualizată în raport de rata inflaţiei şi dobânda legală), rest rămas neachitat din creanţa iniţială în dosarul de executare silită nr. …/2004 al BEJ ..., astfel cum se constată în decizia civilă nr. …/…2008 definitivă şi irevocabilă, investită cu formulă executorie, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, în sensul art. 379 C.proc.civ. şi nu a fost achitată încă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 399 şi urm. C.proc.civ. şi art. 1144 şi urm. C.civ.

În susţinerea cererii contestatorul a depus copii înscrisuri reprezentând: adresa din data de 16.08.2011 emisă de BEJ ... în dosar nr. …, sentinţa civilă nr. …/….2008 a Judecătoriei Paşcani.

La data de 10.10.2011 a fost înaintat, la solicitarea instanţei, dosarul de executare silită nr. ...al BEJ ... cuprinzând următoarele înscrisuri: cerere de executare silită formulată de intimata VA, sentinţa civilă nr. …/….2008 a Judecătoriei Paşcani, cerere de încuviinţare a executării silite, dovada comunicării încheierii de încuviinţare a executării silite, încheierea nr. …….2010 a Judecătoriei Paşcani de încuviinţare a executării silite, proces verbal din data de 12.07.2010 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, somaţia din 12.07.2010, proces verbal de comunicare somaţie, adresa din data de 29.10.2010 de înfiinţare a popririi, proces verbal de comunicare a adresei de înfiinţare a popririi, cerere de compensare formulată de contestator, cerere de continuare a executării silite, adresa nr. 16.08.2011 de înfiinţare a popririi, proces verbal de comunicare a adresei de înfiinţare a popririi, adresă de încunoştinţare a debitorului despre măsura înfiinţării popririi.

La data de 26.10.2011 intimata VA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulată de către contestator şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, arătând că prin contestaţie se recunoaşte existenţa unui debit de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilit în sarcina sa prin decizia civilă nr. …/…2008, debit neachitat însă înţelege să invoce instituţia compensaţiei legale intervenită între această sumă şi restul de debit în valoare de 2.465,21 lei, fiind contestată executarea însăşi, devenind aplicabile prevederile art. 402 lit. c C.proc.civ.

Intimata a mai arătat că acţiunea a fost promovată de către contestator la data de 25.08.2011, iar contestatorul a luat cunoştinţă de somaţia de plată la data de 12.07.2010.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 şi urm. C.proc.civ.

În susţinerea întâmpinării contestatoarea a depus înscrisuri reprezentând somaţia din data de 12.07.2010, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 12.07.2010, dovada de comunicare a somaţiei către contestator.

La solicitarea instanţei, terţul poprit a trimis adresă din care reiese că nu s-au operat reţineri din veniturile salariale ale contestatorului.

La termenul de astăzi instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc ..., excepţie pe care a pus-o în discuţia părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la excepţiile invocate şi cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ ..., invocată de către acesta prin întâmpinarea depusă la data de 19.07.2011, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele motive:

Executorul judecătoresc nu are  calitate procesuală pasivă în contestaţia la executare privind executarea însăşi şi actele de executare şi nici în cazul în care contestaţia priveşte cuantumul onorariului.

Astfel, executarea silită constituie parte componentă a procesului, cea de-a doua fază a acestuia, în care se solicită forţa de constrângere a statului pentru executarea unui titlu executoriu, ce se realizează de autoritatea stabilită de lege. Art. 2 din legea nr. 188/2000 prevede că „executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public”, iar actul îndeplinit de executorul judecătoresc este „act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege”.

Totodată, instanţa constată că potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este citat în procedura plângerii împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de executare sau de a efectua executarea silită.

Ca urmare, faţă de lipsa unei dispoziţii legale exprese care să prevadă obligativitatea participării executorului judecătoresc la soluţionarea cauzelor privind contestaţia la executare, indiferent de obiectul contestaţiei, instanţa apreciază că acesta nu are calitate procesuală, iar excepţia invocată urmează a fi respinsă şi cererea contestatoarei respinsă faţă de BEJ ... ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, invocată de către intimată prin întâmpinare, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Conforma art. 401 alin. 1 C.proc.civ. „contestaţia la executare se face în termen de 15 zile de la data când:

a)contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;

b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

c)debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.”

Instanţa constată că în prezenta cauză se contestă actele de executare silită prin poprire, iar textul de lege mai sus citat stabileşte un termen de 15 zile de formulare a contestaţiei la executare, termen care în cazul executării silite prin poprire curge de la data la care a primit înştiinţarea de înfiinţare a popririi, iar dacă poprirea se înfiinţează asupra unor venituri periodice (drepturi salariale, precum în speţă) începe să curgă cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit.

Astfel, analizând actele de executare din dosarul nr. ...al Biroului Executorului Judecătoresc ... se observă că prin adresa din 29.10.2010 a executorului judecătoresc a fost înfiinţată poprirea asupra unei cote de 1/3 din venitul net lunar al contestatorului, adresa fiind comunicată terţului poprit …. la data de 01.11.2010.

De la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, respectiv 01.11.2010, adresă ce reprezintă un act de executare, nu s-au mai efectuat alte acte de executare în dosarul nr. ...până la data de 09.08.2011, când intimata a formulat cerere de continuare a executării silite.

Ca urmare a reluării executării silite s-a dispus din nou prin adresa din data de 16.08.2011 înfiinţarea popririi, adresa fiind primită de către terţul poprit la data de 17.08.2011. S-a emis de către executorul judecătoresc şi adresa din data de 16.08.2011 către contestator, însă nu rezultă dacă aceasta a fost comunicată contestatorului şi la ce dată a fost primită de către acesta, neexistând la dosarul de executare dovada de primire şi procesul verbal de primire.

De asemenea, se constată că în baza adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit, după cum precizează în adresa nr. …/….2011, nu s-au operat reţineri din veniturile salariale ale contestatorului.

În aceste condiţii şi având în vedere data formulării contestaţiei la executare de către contestator, 25.08.2011, instanţa apreciază că nu se poate reţine ca întemeiată  excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Astfel, pentru a putea curge termenul de introducere a contestaţiei la executare trebuie stabilit mai întâi de toate data de la care acesta începe să curgă. Un prim moment care ar putea fi avut în vedere este acela al primirii înştiinţării privind înfiinţarea popririi de către debitor, însă în cauză se observă că nu poate fi individualizat acest moment întrucât pentru prima poprire înfiinţată nu s-a făcut o adresă de înştiinţare a contestatorului, iar pentru cea de-a doua poprire nu există dovada de primire şi procesul verbal de primire.

Un al doilea moment de la care ar putea curge termenul de introducere a contestaţiei la executare este stabilit de art. 401 alin. 1 lit. b din C.proc.civ., pentru situaţia popririi înfiinţate asupra unor venituri periodice, este acela al efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit. Or, în cauză, terţul poprit a comunicat că nu a operat nici o reţinere din veniturile salariale ale contestatorului.

În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa constată că nu se poate determina momentul de la care curge termenul de 15 zile pentru introducerea contestaţiei la executare, astfel încât contestatorul este prezumat că a formulat cererea în termen.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că, în fapt, prin decizia civilă nr. …/29.06.2008 a Tribunalului Iaşi pronunţată ca urmare a admiterii recursului împotriva sentinţei civile nr. …/24.04.2008 a Judecătoriei Paşcani şi a rejudecării cauzei, a fost admisă contestaţia la executare formulată de către intimata VA în contradictoriu cu contestatorul RN, a fost anulată publicaţia de vânzare emisă la 06.02.2008 împotriva intimatei în dosarul de executare silită nr. .... al BEJ ..., s-a constatat că debitul rămas de achitat de către intimată este în sumă totală de 2.465,21 lei şi contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1.600 lei.

În baza sentinţei civile nr. …./24.04.2008 a Judecătoriei Paşcani, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. …./29.06.2008 a Tribunalului Iaşi, intimata a solicitat executarea silită a contestatorului pentru suma de 1.600 lei şi 400 lei onorariu avocat pentru faza de executare silită. S-a început executarea silită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. ...al BEJ ... şi au fost emise adresele de înfiinţare a popririi la data de 29.10.2010 şi la data de 16.08.2011.

Prin contestaţia formulată cu privire la executarea silită prin poprire pornită de către intimată prin intermediul BEJ ..., contestatorul a invocat compensaţia legală între creanţa sa de 2.465,21 lei, astfel cum a fost stabilită prin decizia civilă nr. …./29.06.2008 a Tribunalului Iaşi şi creanţa intimatei constând în cheltuielile de judecată stabilite prin aceeaşi hotărâre judecătorească, sumă în cuantum de 1.600 lei, 400 lei, onorariu avocat pentru executare silită, 1600 lei onorariu executor judecătoresc şi 44,60 lei taxe timbru şi taxe poştale, creanţa totală a intimatei fiind de 2.204,60 lei.

În drept, prin contestaţia la executare se poate invoca stingerea obligaţiei prin plată sau prin alte moduri de stingere intervenite anterior începerii executării silite. Este posibilă invocarea compensaţiei în cadrul contestaţiei la executare dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1143 şi urm. C.civil de la 1864. Se admite în privinţa compensaţiei că poate fi invocată atât în situaţia în care a intervenit anterior,  cât şi ulterior hotărârii ce se execută. Compensaţia nu priveşte chestiunile de fond tranşate definitiv prin hotărârea care se execută şi nu aduce atingere puterii de lucru judecat.

Potrivit art. 1144 din C.civil de la 1864 „compensaţia operează de drept, în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor lor respective”.

Suma a cărei compensare se solicită constă în suma de 2.204,60 lei la care contestatorul a fost obligat să o achite cu titlu de cheltuieli de judecată prin decizia civilă nr. …./29.06.2008 a Tribunalului Iaşi, precum şi cheltuielile de executare silită din dosarul nr. ...al BEJ .... Prin aceeaşi decizie civilă se recunoaşte existenţa unui creanţe în patrimoniul contestatorului în cuantum de 2.465,21 lei, reprezentând restul de creanţă rămas de executat de către intimată în dosarul de executare silită nr. …. al BEJ ....

Pentru a opera compensaţia legală, creanţa opusă de  către contestator trebuie să întrunească anumite condiţii: să fie certă, lichidă şi exigibilă şi să nu fi fost achitată încă de către intimată.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că obligaţia intimatei de a plăti contestatorului suma de 2.465,21 lei a fost recunoscută prin decizia civilă nr. …./29.06.2008, având un caracter cert, lichid şi exigibil şi nu rezultă că ar fi fost achitată de către intimată benevol sau silit. De altfel, intimata nu a contestat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei contestatorului şi nici nu a invocat faptul că ar fi achitat debitul de 2.465,21 stabilit în sarcina sa prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Având în vedere caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei contestatorului, compensaţia legală prevăzută de art. 1144 din C.civil de la 1864 este operantă.

Ca urmare, instanţa apreciază ca întemeiată contestaţia la executare formulată de către contestator, urmând a o admite şi a constata că datoria contestatorului faţă de intimată privind suma de 2.204,60 lei s-a stins în întregime prin operarea compensaţiei legale cu creanţa contestatorului de 2.465,21 lei.

Pentru restul de creanţa de 260,61, contestatorul are posibilitatea, în cadrul dosarului de executare silită nr. …. al BEJ ..., să solicite actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, aspecte ce exced prezentului cadru procesual.

De asemenea, în baza art. 3715  lit. a C.proc.civ., instanţa constată că obligaţia contestatorului din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. …./29.06.2008 a Tribunalului Iaşi şi cheltuielile de executare, s-au realizat integral, prin operarea compensării legale şi în consecinţă se impune dispunerea încetării executării silite în dosarul de executare silită începută în dosarul nr. ...a Biroului executorului judecătoresc ... în baza titlului executoriu reprezentat dă sentinţa civilă nr. …/24.04.2008 a Judecătoriei Paşcani, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. …./29.06.2008 a Tribunalului Iaşi.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar achitate de contestator, faţă de dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. referitoare la culpa procesuală şi de soluţia de admitere ce urmează a fi pronunţată în cauză, instanţa va admite cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 186 lei, acestea urmând a fi achitate de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc ..., invocată din oficiu.

Respinge contestaţia la executare formulată împotriva intimatului Biroul Executorului Judecătoresc ..., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, invocată de către intimata VA

Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul RN, cu sediul în …., în contradictoriu cu intimata VA, cu  domiciliul în ….

Constată stinsă datoria contestatorului de 2.204,60 lei către intimată, prin operarea compensaţiei legale.

Dispune încetarea executării silite începută în dosarul de executare silită nr. ...a Biroului executorului judecătoresc ... în baza titlului executoriu reprezentat dă sentinţa civilă nr. …/24.04.2008 a Judecătoriei Paşcani, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. …./29.06.2008 a Tribunalului Iaşi.

Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 186 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.12.2011.