Diferenţe între infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu; existenţa gradului de pericol social al unei infracţiuni; calitatea de parte vătămată în procesul penal

Prin sentinţa penală nr. 327/20.12.2010 a Judecătoriei Paşcani pronunţată în dosarul nr. 2340/866/2010 s-a dispus:

„Condamnă inculpaţii: 1.S.V., la pedepsele de: 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal; 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal în conformitate cu care comiterea unei noi infracţiuni intenţionate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c (funcţia de inginer cadastru) Cod penal ce va fi suspendată în condiţiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal.

2.C.A., la pedepsele de: 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal; 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal în conformitate cu care comiterea unei noi infracţiuni intenţionate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal ce va fi suspendată în condiţiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal.

3.D.C., la pedepsele de: 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal; 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal; 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea rezultantă de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 Cod penal.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal în conformitate cu care comiterea unei noi infracţiuni intenţionate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal ce va fi suspendată în condiţiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal.

În baza art. 348 Cod procedură penală dispune anularea următoarelor înscrisuri:

- „Adeverinţă” nr. 241/08.09.1991 eliberată de Comisia comunală Moţca, jud. Iaşi – în totalitate;

- „Adeverinţă” nr. 806/10.03.2008 eliberată de Primăria com. Moţca, jud. Iaşi – în totalitate;

 - „Proces verbal de punere în posesie” nr. 807/10.03.2008 încheiat de către Comisia de aplicare a Legii 18/1991 alcătuită la nivelul com. Moţca, jud. Iaşi – în totalitate;

- „Adeverinţă” nr. 2634/24.07.2008 eliberată de Primăria com. Moţca, jud. Iaşi – în totalitate.

În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală respinge pretenţiile formulate de către persoana vătămată S.E. şi constată că aceasta nu poate avea calitatea de parte vătămată în prezentul dosar.”

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani dat în dosarul nr. 4723/P/2008 la data de 09.04.2010 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2340/866/2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor S.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal şi „fals intelectual” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,  C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal şi „fals intelectual” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal şi „fals intelectual” (două fapte concurente), prev. şi ped. de art. 289 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei următoarele: inculpatul S.V., în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi în realizarea aceluiaşi scop, a completat şi semnat adeverinţele nr. 241 din 8.09.1991 şi 806 din 10.03.2008, precum şi procesul verbal de punere în posesie nr. 807/10.03.2008, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului, eliberându-le numitului S.V.E. pentru ca acesta să înstrăineze suprafaţa de 272 m.p. teren, fără acordul celorlalţi moştenitori; inculpatul C.A., în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi în realizarea aceluiaşi scop, a semnat adeverinţele nr. 241 din 8.09.1991 şi 806 din 10.03.2008, precum şi procesul verbal de punere în posesie nr. 807/10.03.2008, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului, eliberându-le numitului S.V.E. pentru ca acesta să înstrăineze suprafaţa de 272 m.p. teren, fără acordul celorlalţi moştenitori, iar inculpatul D.C. a semnat adeverinţa nr. 241 din 8.09.1991, respectiv a completat şi semnat adeverinţa nr. 2634 din 24.07.2008, conţinând date nereale adevărului, eliberându-le numitului S.V.E. pentru ca acesta să înstrăineze suprafaţa de 272 m.p. teren, fără acordul celorlalţi moştenitori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine ca fiind pe deplin dovedite următoarele:

În fapt,

În data de 10.03.2008, numitul S.E. împreună cu numitul V.V. s-au deplasat la sediul Primăriei comunei Moţca, jud. Iaşi, cu intenţia de a obţine o serie de înscrisuri reprezentând acte de proprietate pentru suprafaţa de 272 m.p. teren intravilan situat în comuna Moţca, jud. Iaşi. Acest teren urma să fie vândut de către S.E. numitului V. V. (fiul lui V.V.) şi pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare era necesar ca S.E. să prezinte acte de proprietate .

În sediul Primăriei comunei Moţca numitul V.V. a luat legătura cu primarul comunei în funcţie la acea dată, inculpatul C.A., precum şi cu inculpatul S.V., inginer cadastru în cadrul Primăriei Moţca, cărora le-a relatat intenţia sa de a cumpăra de la S.E. suprafaţa de 272 m.p. teren pe care se afla amplasată o casă în stare de degradare.

De formalităţile premergătoare încheierii contractului de vânzare cumpărare care urma să se perfecteze s-a ocupat inculpatul S.V., care a întocmit, completat şi semnat o serie de înscrisuri, astfel:—

În data de 10.03.2008, a întocmit, completat şi semnat adeverinţa înregistrată sub nr. „241 din 8.09.1991” (fila 128 d.u.p.) conţinând o serie de date nereale, în sensul că s-a atestat că numitului S.V.E. i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 272 m.p., teren prevăzut în tabelul anexă II A în baza hotărârii Comisiei Judeţene nr. 54 din 8.09.1991.

După ce a completat această adeverinţă, inculpatul S.V. le-a remis-o spre semnare inculpaţilor D.C., secretar al Primăriei Moţca şi al comisiei locale de fond funciar Moţca, iar apoi C.A., primar al comunei Moţca, respectiv preşedinte al comisiei locale de fond funciar Moţca.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 118067 din 6.01.2010, întocmit de către IPJ Iaşi - Serviciul Criminalistică, rezultă că scrisul de pe această adeverinţă a fost executat de numitul S.V., aşa cum rezultă de altfel şi din declaraţiile acestuia, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor D.C. şi C. A..

Conform adresei nr. 371 din 04.02.2009 emisă de către Primăria comunei Moţca, rezultă că în anul 1991 primar şi respectiv secretar al comunei au fost M.D., respectiv A.I., în timp ce inculpatul C.A. a exercitat funcţia de primar al comunei Moţca între anii 2000- iunie 2008 , iar D.C. este salariat în cadrul primăriei Moţca din anul 1993.

De asemenea, potrivit documentaţiei înaintate de către Instituţia Prefectului a Judeţului Iaşi (filele 84-90 d.u.p.), rezultă că prin Hotărârea nr. 54 din 9.08.1991 Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat propunerile făcute de Comisia comunală Moţca privind reconstituirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, conform anexelor menţionate, eliberând titlul de proprietate nr. 97718 din 5.10.1985 pe numele C.G., S.V.N., S.V.E. şi N. M., moştenitori ai defuncţilor S.V. şi S.E. şi din care rezultă că aceştia au primit în intravilanul comunei Moţca suprafaţa de 272 m.p. teren.

Se observă că în titlul de proprietate susmenţionat nu figurează numita S.E., din probe nerezultând că aceasta ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr.247/2005.

Acest titlu de proprietate a fost înmânat personal de către inculpatul  D.C. în data de 12.11.1997 numitei C.G., astfel cum rezultă din caietul de evidenţă a titlurilor de proprietate existent la fila 75 d.u.p., coroborat cu declaraţia inculpatului D.C. dată în cursul urmăririi penale. O altă atestare necorespunzătoare adevărului a reprezentat-o numărul de înregistrare al acestei adeverinţe, din evidenţele Primăriei comunei Moţca rezultând că la nr. 241 este înregistrată o solicitare din partea unui cetăţean (A.S.) datată 19.03.1991 şi nu 8.09.1991. În plus, acea adeverinţă a atestat în mod necorespunzător realităţii că suprafaţa de 272 m.p. teren este prevăzută în tabelul anexă nr. „II A” când în realitate trebuia să se menţioneze că figurează în anexa „II B”. Inculpatul C. A., în calitate de preşedinte al comisiei locale de fond funciar Moţca nu a verificat realitatea celor menţionate în adeverinţa nr. 241 din 8.09.1991, deşi prin prisma atribuţiilor de serviciu, era obligat să o facă. De asemenea, acesta a semnat respectiva adeverinţă datată 8.09.1991, în condiţiile în care nu deţinea o astfel de calitate la acea vreme, la fel ca şi secretarul comisiei, inculpatul D.C..

Concluzionând, adeverinţa susmenţionată atestă în mod mincinos că doar lui S.V.E. i s-a stabilit drept de proprietate pentru suprafaţa de 272 m.p. teren, în condiţiile în care acesta figurează înscris în titlul de proprietate nr. 97718 din 5.10.1995 împreună cu comoştenitorii S.V.N., N.M. şi C.G., iar hotărârea Comisiei Judeţene nr. 54 din „8.09.1991” nu există, în cauză fiind vorba de hotărârea Comisiei Judeţene nr. 54 din 9.08.1991 în timp ce la numărul 241 din 1991 figurează înregistrată în data de 19.03.1991, solicitarea numitei A.S. (f.177).

Inculpaţii S.V., D. C. şi C. A. şi-au adus toţi contribuţia la întocmirea, semnarea şi eliberarea adeverinţei nr. 241 din 8.09.1991 în condiţiile descrise mai sus, cunoscând că aceasta urmează să fie folosită de numitul S.V.E. la perfectarea contractului de vânzare cumpărare şi că prin aceasta au creat o vătămare importantă intereselor legale ale celorlalţi comoştenitori înscrişi în titlul de proprietate 97718 din 5.10.1995, privându-i de dreptul de a-şi exprima consimţământul la perfectarea acestei vânzări şi de a-şi încasa preţul vânzării conform înţelegerii stabilite.

Tot în data de 10.03.2008 inculpatul S.V. a întocmit şi semnat adeverinţa nr. 806 din 10.03.2008 (fila 129 d.u.p.), eliberată pe numele lui S.V.E., atestând în mod necorespunzător că acesta figurează înscris în registrul agricol al comunei Moţca, volumul I , tip II, poziţia 99, cu suprafaţa de 272 m.p. teren şi casă de locuit, deşi în realitate numitul S.V.E. figurează înregistrat în registrul agricol al comunei Moţca, volumul IV, tip I ( fila 185 d.u.p.).

După ce a întocmit şi semnat respectiva adeverinţă, inculpatul S.V. a remis-o spre semnare inculpatului A.C., acesta semnând-o fără a verifica la rândul său realitatea celor menţionate în adeverinţă, deşi era obligat la aceasta.

Adeverinţa nr. 806 din 10.03.2008 a fost eliberată de către inculpaţii S.V. şi C.A. cu scopul de a-i servi lui S.V.E. la notariat, unde urma să se perfecteze contractul de vânzare cumpărare.

Susţinerea inculpatului C.A. potrivit căreia adeverinţele nr. 241 din 8.09.1991 şi nr. 806 din 10.03.2008 au fost eliberate lui S.V.E. cu scopul ca acesta să obţină de la Primăria Moţca o autorizaţie de construcţie, urmează a fi înlăturată întrucât este contrazisă prin declaraţia martorului V.V. (filele 216-217 d.u.p. şi 58 d.inst.) coroborat cu cele menţionate în adeverinţa nr. 806 din 10.03.2008 din care rezultă că respectivul înscris era eliberat pentru a servi la notariat.

De asemenea, în data de 10.03.2008, inculpaţii C.A. şi S.V. au semnat procesul verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 807 din 10.03.2008 (fila 130 d.u.p.) din care a rezultat că în respectiva dată Comisia comunală Moţca de aplicare a Legii 18/1991 a procedat la efectuarea de măsurători şi punerea în posesie a cetăţeanului S.V.E. în tarlaua nr. 5 C.C. 97 cu suprafaţa de 272 m.p. teren intravilan în comuna Moţca, jud. Iaşi.

Acest proces verbal de punere în posesie vine în contradicţie cu fişa suprafeţelor primite în proprietate nr. 225/3/225 anexă la titlul de proprietate 97718 din 5.10.1995 (fila 80 d.u.p.) din care rezultă că numiţii S.V.N., S.V.E., S.V.V. şi C.G. au fost puşi în posesie de către comisia locală de fond funciar Moţca pe suprafaţa de 272 m.p., preşedinte al comisiei fiind inculpatul C.A., acesta semnând respectivul înscris. În cuprinsul procesului verbal de punere în posesie apare ca semnatar şi numitul M.C., în calitate de viceprimar.

Din declaraţia lui M.C., coroborată cu rezultatele raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 118067 din 6.01.2010, rezultă că semnătura executată în dreptul acestuia nu îi aparţine. În declaraţia din 24.04.2009, inculpatul S.V. a menţionat că i-a contrafăcut semnătura lui M.C., întrucât acesta refuzase să semneze respectivul înscris. Ulterior, inculpatul S.V. şi-a retractat declaraţia şi în condiţiile în care aceasta nu s-a coroborat cu alte probe concludente, în cauză există un dubiu care îi profită acestuia.

Folosind cele trei înscrisuri eliberate de către Primăria com. Moţca (adeverinţele nr. 241/08.09.1991, 806/10.03.2008 şi procesul verbal de punere în posesie nr. 807/10.03.2008), S.V.E. a vândut în datat de 11.03.2008 lui V.V. suprafaţa de 272 m.p. teren, situată în intravilanul com. Moţca, pe care era construită o casă de locuit, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 143/11.03.2008 încheiat de BNP … din com. Ruginoasa. În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, numitul S.V.E. a declarat că este proprietar exclusiv pe suprafaţa de 272 m.p. teren, deşi în realitate acesta figura pe titlul de proprietate 97718 din 5.10.1995 alături de ceilalţi comoştenitori.

În data de 24.07.2008, inculpatul D.C., precum şi numitul A.C. (primar al comunei Moţca) au eliberat adeverinţa nr. 2634 (fila 131 d.u.p.) pe numele lui S.V.E., atestând că acesta a fost pus în posesie conform adeverinţei nr. 607/1991.

Din consultarea registrului de corespondenţă al Primăriei Moţca, rezultă că sub nr. 607 este înregistrată în data de 4.06.1991 o adresă emisă de către Şcoala Boureni prin care trimite un proces verbal de amendă (fila 178 d.u.p.).

În consecinţă, şi această adeverinţă conţine date nereale adevărului, în condiţiile în care semnatarii acesteia, inculpatul D.C. şi numitul A.C. erau obligaţi să o completeze conform documentelor existente în Primăria comunei Moţca.

În drept,

Faptele inculpatului S.V. care, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi în realizarea aceluiaşi scop, în calitate de inginer cadastru în cadrul Primăriei Moţca, în luna martie 2008 a completat şi semnat adeverinţele nr. 241 din 8.09.1991 şi 806 din 10.03.2008, precum şi procesul verbal de punere în posesie nr. 807/10.03.2008, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului, eliberându-le numitului S.V.E. pentru ca acesta să înstrăineze suprafaţa de 272 m.p. teren, fără acordul celorlalţi moştenitori, afectând în acest mod interesele patrimoniale ale părţii vătămate C.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal şi „fals intelectual” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Inculpatul a comis cele două infracţiuni în condiţii de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Faptele inculpatului C.A., care în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi în realizarea aceluiaşi scop, în calitate de primar al comunei Moţca, în luna martie 2008 a semnat adeverinţele nr. 241 din 8.09.1991 şi 806 din 10.03.2008, precum şi procesul verbal de punere în posesie nr. 807/10.03.2008, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului, eliberându-le numitului S.V.E. pentru ca acesta să înstrăineze suprafaţa de 272 m.p. teren, fără acordul celorlalţi moştenitori, afectând în acest mod interesele patrimoniale ale părţii vătămate C.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal şi „fals intelectual” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Inculpatul a comis cele două infracţiuni în condiţii de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Faptele inculpatului D.C. care, în calitate de secretar al Primăriei com. Moţca, în luma martie 2008 a semnat adeverinţa nr. 241 din 8.09.1991, iar în luna iulie 2008 a completat şi semnat adeverinţa nr. 2634 din 24.07.2008, conţinând date nereale adevărului, eliberându-le numitului S.V.E. pentru ca acesta să înstrăineze suprafaţa de 272 m.p. teren, fără acordul celorlalţi moştenitori, afectând în acest mod interesele patrimoniale ale părţii vătămate C.G.,  întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal şi „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal (faptă din luna martie 2008), respectiv „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 Cod penal (faptă din luna iulie 2008).

Inculpatul a comis cele trei infracţiuni în condiţii de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au solicitat să se constate că faptele au fost comise din culpă, respectiv au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal în infracţiunea de „neglijenţă în serviciu”, prev. şi ped. de art. 249 Cod penal.

Astfel, în concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului S.V., acesta a invocat faptul că nu cunoştea că adeverinţa de punere în posesie eliberată pe numele lui S.V.E. şi procesul verbal de punere în posesie trebuiau să servească la notariat pentru înstrăinarea terenului de 272 m.p. ci a înţeles că sunt necesare pentru eliberarea unei autorizaţii de construcţie, deoarece imobilul în care locuia era în stare de autodemolare. Stan Emil era posesorul locuinţei şi a terenului, nu era străin de moştenire. Inculpatul a considerat că prin fapta sa face u  bine social. Numitei Stan Elena nu i s-a cauzat nici un prejudiciu, aceasta locuind la Tulcea de mai mult timp. Faptei inculpatului îi lipseşte pericolul social şi vinovăţia şi nu poate fi considerată infracţiune, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală.

Pentru inculpaţii  C.A. şi D.C. s-a invocat faptul că aceştia nu au cunoscut falsificarea înscrisurilor, nu au participat la comiterea faptelor întrucât, datorită funcţiilor deţinute, aveau de semnat un număr important de documente, pe care nu le verificau, nu au avut intenţia de a prejudicia vreo persoană, au semnat pe încredere înscrisurile prezentate de S.V.. Nu ştiau că există titlu de proprietate emis pe numele mai multor persoane şi nu au verificat documentaţia necesară emiterii respectivelor acte.

 Inculpaţii S.V., C.A. şi D.C. nu pot invoca în sprijinul lor o eventuală neglijenţă, din următoarele motive:

Din declaraţiile martorilor V.V. şi V.V. (filele 199 - 202 d.u.p. şi 58, 61 d.inst.) rezultă cu certitudine că între V.V. şi S.V.E., pe de o parte, şi primarul C.A. şi S.V., pe de altă parte, a avut loc la sediul primăriei o discuţie prin care li se aducea la cunoştinţă inculpaţilor că numitul V.V. doreşte să cumpere suprafaţa de 272 mp de la numitul S.V.E., dar că acel teren aparţinea mai multor moştenitori. Inculpaţii au fost de acord să elibereze documente doar pe numele numitului S.V.E., în vederea vânzării acelui teren, completând toate adeverinţele necesare în aceeaşi zi. În plus, adeverinţa nr. 806 din 10.03.2008 conţine expres motivul eliberării, respectiv pentru notariat, ceea ce exclude orice interpretare referitoare la scopul eliberării înscrisurilor de către primărie numitului S.V.E..

În acelaşi timp, adeverinţele şi procesul verbal semnate de inculpaţi, erau datate cu anul 1991, când aceştia nu funcţionau în cadrul Primăriei Moţca, aspect care putea fi uşor observat, fără a verifica în amănunţime conţinutul acestor înscrisuri.  Pentru acest considerent, nu se poate reţine ca scuză volumul mare de activitate în cadrul primăriei.

Mai trebuie observat că inculpaţii ar fi trebuit să cunoască situaţia juridică a terenului din moment ce chiar ei au eliberat titlul de proprietate nr. 97718 din 5.10.1995 pe numele tuturor comoştenitorilor. Conform declaraţiei martorei H.I. (fila 59 d.inst.), registrul în care se consemna eliberarea adeverinţelor de proprietate se putea consulta uşor, chiar în aceeaşi zi.

De asemenea, potrivit declaraţiei inculpatului S.V. (fila 56 d.inst.), punerea în posesie se efectuează prin deplasarea în teren a comisiei, alcătuită din primar, secretar, agentul agricol şi doi oameni din sat, dar pentru măsurătoare s-ar fi deplasat numai acest inculpat. Or, în aceste condiţii, primarul şi secretarul au atestat în mod nelegal punerea în posesie a numitului S.V.E., ei nedeplasându-se în teren, aşa cum era normal. De altfel, nici inculpatul S. V. nu s-a deplasat la teren, aspect declarat de martorul V.V., care a precizat că toate actele au fost întocmite în aceeaşi zi, la sediul primăriei.

În conformitate cu atribuţiile funcţiilor şi posturilor pe care inculpaţii le aveau, era obligatoriu ca aceştia să consulte evidenţele primăriei, pentru ca exactitatea celor inserate în respectivele înscrisuri să nu fie pusă la îndoială.

Chiar dacă persoana vătămată S.E. nu a suferit nici un prejudiciu în urma faptelor inculpaţilor, toate urmările infracţiunilor comise au avut loc în patrimoniul părţii vătămate C.G., care a depus o plângere penală (filele 13, 14 d.u.p.). În acest sens, plângerea adresată de către numita S.E. are caracterul unui denunţ, conform art. 223 Cod procedură penală. Indiferent însă dacă vreo persoană s-a constituit sau nu parte vătămată sau parte civilă, pentru infracţiunile faţă de care s-au efectuat cercetări sesizarea organelor de cercetare penală se poate face şi din oficiu.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, instanţa consideră că s-a făcut pe deplin dovada vinovăţiei inculpaţilor sub forma intenţiei directe în săvârşirea infracţiunilor mai sus descrise. Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge, în conformitate cu art. 334 Cod procedură penală, cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de apărătorii inculpaţilor.

Referitor la gradul de pericol social al infracţiunilor comise de inculpaţi, instanţa va reţine că acesta există, conform art. 18 Cod penal, aspect ce rezultă atât din modalitatea şi împrejurările comiterii, de urmările produse, prin atingerea gravă adusă dreptului de proprietate a mai multor persoane fizice într-un spaţiu social în care dreptul la proprietate asupra terenurilor este important, atât din punct de vedere locativ cât şi al câştigării mijloacelor de existenţă, de persoana inculpaţilor, care s-au folosit de calităţile lor deosebit de importante într-o comunitate locală, dar şi din atitudinea lor procesuală, inculpaţii contrazicând probe evidente.

Pentru infracţiunile comise, inculpaţii vor fi condamnaţi.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, faţă de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanţa va avea în vedere pe de o parte dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor comise, caracterizat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii infracţiunii, iar pe de altă parte persoana fiecărui inculpat, aceştia nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, atitudinea procesuală parţial corectă, în sensul că au recunoscut întocmirea şi semnarea unor înscrisuri dar şi-au negat vinovăţia sub forma intenţiei, considerând că datorită unor neglijenţe au comis faptele.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa consideră că reeducarea, reinserţia socială a inculpaţilor se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special prevăzut de lege, contopite în conformitate cu art. 34 lit. b Cod penal.

Apreciind că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora în regim de detenţie, fiind îndeplinite condiţiile art. 81 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unor termene de încercare calculate conform art. 82 Cod penal.

Va atrage atenţia inculpaţilor că săvârşirea unor noi infracţiuni intenţionate înăuntrul termenelor de încercare va atrage revocarea suspendării condiţionate, conform art. 83 Cod penal.

Va aplica inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal, motivat de natura infracţiunilor comise, care îi face incompatibili cu exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi de a ocupa funcţiile de care s-au folosit în comiterea infracţiunilor (funcţiile de inginer cadastru pentru inculpatul S.V.) ce va fi suspendată pe aceeaşi durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.

În baza art. 348 Cod procedură penală va dispune anularea următoarelor înscrisuri falsificate de către inculpaţi.

Întrucât nu s-a reţinut nici o infracţiune cu privire la întocmirea contractului de vânzare – cumpărare între S.E. şi V.V. în faţa notarului, nici o persoană dintre cele menţionate nefiind trimise în judecată, instanţa nu poate dispune anularea acestui contract.

În privinţa laturii civile a cauzei, se va constata că numita S.E. nu are calitate de parte vătămată în procesul penal întrucât nu a suferit nici o vătămare în urma comiterii infracţiunilor de către inculpaţi. Astfel, aceasta nu era proprietara terenului ori a unei cote părţi din acest teren care a fost vândut de către fratele ei, S.V.E., întrucât nu figura pe titlul de proprietate emis pe numele moştenitorilor (fila 56 d.u.p.).

De asemenea, această parte nu a formulat nici o pretenţie în cursul urmăririi penale ori în cursul judecăţii, până la citirea actului de sesizare al instanţei, ci doar în memoriul depus pentru termenul de judecată din data de 13.12.2010 (filele 82-86), motiv pentru care, în baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală va respinge pretenţiile civile formulate de către această parte ca fiind formulate de către o persoană fără calitate procesuală.

Va constata de asemenea că partea vătămată C.G. nu a formulat pretenţii civile în cursul urmăririi penale până la momentul intervenirii decesului (15.06.2009), motiv pentru care nu s-a impus introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia.

Văzând şi disp. art. 191 alin. 2 şi 189 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Domenii speta

Spete similare