Cerere autorizare de către instanţă a convocării aga în condiţiile art. 137 ind.2 alin.6 din Legea nr. 31/1990 . Condiţii de admisibilitate

Sentinţă comercială 512 din 22.03.2012


Cerere autorizare de către instanţă a convocării AGA în condiţiile art. 137 ind.2 alin.6 din Legea nr. 31/1990  . Condiţii de admisibilitate

Dispoziţiile art.1372, alin.6 reglementează  singura excepţie de la modalităţile de convocare şi nu operează decât  în situaţia  specială, când societatea, nu are nici un administrator şi nici un control auditor, fiind în pericol  de dizolvare, în condiţiile art.2371 lit.a din Legea nr.31/1990.

Sentinţa nr. 512/22.03.2012 în dosarul nr. 2024/1259/2011

Asupra acţiunii de faţă :

Constată că prin cererea înregistrată la 30.11.2011 reclamantele ZC şi FC au solicitat, în temeiul art. 137 ind.2 alin.6 din Legea nr. 31/1990  ca instanţa să autorizeze convocarea Adunării Generale a Acţionarilor de către  reclamanta F C,  să aprobe ordinea de zi , respectiv alegerea cenzorilor, stabilirea datei de referinţă şi data ţinerii adunării generale, desemnarea  reclamantei FC să prezideze şedinţa AGA a S.C. T SA.

S-a susţinut că reclamantele nu pot uza - în calitate de acţionari - de prevederile art. 164 ind.1 din Legea nr. 31/1990 întrucât, din culpa membrilor Consiliului de administraţie nu au fost desemnaţi noii cenzori.

S-a invocat faptul că art. 137 ind.2 alin.6 din Legea nr. 31/1990 conferă dreptul oricărui acţionar să se adreseze direct instanţei de judecată pentru convocarea Adunării Generale a Acţionarilor în vederea alegerii cenzorilor, dacă administratorii nu şi-au îndeplinit obligaţia de convocare a AGA.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, susţinând, în primul rând că reclamantele nu au precizat tipul de adunare, ordinară sau extraordinară, ce se solicită a fi convocată, în al doilea rând s-a invocat neîndeplinirea cerinţelor art. 119 din Legea nr. 31/1990 şi ale Actului constitutiv , privind calitatea procesuală activă pentru a solicita convocarea adunării generale , respectiv acţionarii ce deţin 10% din capitalul social precum şi procedura reglementată de alin.3 , privind cerinţa prealabilă a refuzului Consiliului de administraţie de a convoca adunarea.

S-au depus la dosar înscrisuri în legătură cu obiectul cauzei, respectiv certificatul constatator (filele 50 şi urm.dosar) din care rezultă că societatea  are organe de conducere  statutare, mandatele membrilor Consiliului de administraţie fiind valabile până la data de 04.06.2014 potrivit menţiunilor din  evidenţele Oficiului  Registrului Comerţului.

Rezultă totodată că mandatul cenzorilor a expirat la data de 17.07.2011.

În cauza dedusă judecăţii nu sunt aplicabile prevederile art. 162 din Legea nr.31/1990 care reglementează situaţiile de „ deces, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a unui cenzor” şi nici prevederile art. 166 din aceeaşi lege, referitor la răspunderea cenzorilor în caz de „revocare „ a mandatului acestora.

Legiuitorul nu a prevăzut cazul expirării mandatului cenzorilor ceea ce înseamnă că până la prima AGA convocată pentru numirea noilor cenzori, cei numiţi îşi continuă mandatul.

Instanţa a fost investită cu cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 137 ind.2 alin.6 din LSC , text în raport cu care se va analiza cererea, sub aspectul admisibilităţii şi a temeiniciei.

Instanţa reţine că dispoziţiile Legii nr.31/1990, prevăd expres  şi limitativ modalităţile de convocare  AGA.

Dispoziţiile art.1372, alin.6 reglementează  singura excepţie de la modalităţile de convocare şi nu operează decât  în situaţia  specială, când societatea, nu are nici un administrator şi nici un control auditor, fiind în pericol  de dizolvare, în condiţiile art.2371 lit.a din Legea nr.31/1990.

Existenţa organelor de conducere, conform certificatului constatator, face ca textul de lege de mai sus, să devină inaplicabil şi să se aplice dispoziţiile art.117 din legea menţionată, în sensul că, adunarea generală, se convocă de consiliul de administraţie, iar procedura instituită de art. 119 din lege, conform căruia „ (1) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării.

(2) Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile şi se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.

(3) În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida.” este aplicabilă.

Reţinând că nu sunt întrunite cerinţele speciale prev. de art. 137 ind.2 alin.6 din LSC ,instanţa a respins acţiunea.