Trafic de influenţă. Avocat.

Fapta presupusă a persoanei care, în calitate de avocat, s-a prevalat de influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor magistraţi judecători din cadrul Tribunalului Neamţ - Secţia civilă, inducându-i denunţătorului tot timpul ideea că o să-l poată ajuta în scopul obţinerii unei hotărâri favorabile într-un dosar aflat pe rolul acestei secţii întruneşte condiţiile temeiului juridic de arestare preventivă, prevăzut de art.148, lit.f c.pr.pen.

Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie

Încheierea penală nr. 32 din 27 aprilie 2010.

Prin referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie – Direcţia naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău nr.42/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.257/32/2010, s-a formulat propunerea de arestare preventivă a inculpatei P. A. A., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.257 alin.1 Cod Penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.

Împotriva inculpatei s-a început urmărirea penală la data de 26.04.2010, orele 13,00 (filele 9-11), după care  s-a pus în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa procurorului (filele 12-14).

De asemenea, inculpata a fost reţinută la data de 26.04.2010, orele 20,55 prin ordonanţă emisă de procuror (filele 15-18).

Analizând propunerea formulată, referatul procurorului, concluziile orale şi apărările formulate de cei 2 avocaţi aleşi, precum şi actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Rezultă din propunerea formulată că la data de 20.04.2010 la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a fost înregistrat la numărul 42/P/2010 denunţul formulat de către D. E., împotriva lui P. A. A., avocat în cadrul Baroului Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În fapt, avocata P. A. A. i-a pretins denunţătorului suma de 1.000 Euro, lăsându-1 să creadă că are influenţă pe lângă magistraţi judecători din cadrul Tribunalului Neamţ - Secţia civilă, în scopul obţinerii unei hotărâri favorabile într-un dosar aflat pe rolul acestei secţii, cu termen de judecată 28.04.2010, având ca obiect revendicare imobiliară şi grăniţuire şi intentat de către familia denunţătorului împotriva lui A. C. ş.a.

Începând cu anul 1998, datorită unor neînţelegeri cu privire la o suprafaţă de teren situată în vecinătatea casei unde denunţătorul D. E. locuieşte împreună cu tatăl său, în comuna Tămăşeni, sat Adjudeni, acesta din urmă a intentat o acţiune judecătorească de constatare a proprietăţii a unei suprafeţe de 801 mp (4,5 prăjini teren grădină) suprafaţă de teren pe care a cumpărat-o cu un act de mână de la P. M.

În anul 2002 s-a admis acţiunea în constatare şi s-a stabilit dreptul părinţilor denunţătorului – D.Ş. şi D. E., asupra suprafeţei de 4,5 prăjini teren grădină situată în comuna Tămăşeni, sat Adjudeni, locul numit „Groapa mare". Au fost puşi în posesie de către autorităţile locale din cadrul primăriei şi poliţiei, însă o familie din vecinătate, numită Andrieş, s-a opus punerii în posesie şi au făcut acţiune în instanţă susţinând că terenul le aparţine.

Au urmat mai multe procese pe rolul Judecătoriei Roman, Tribunalului Neamţ şi Curţii de Apel Bacău pornite de către familia A. sub diferite acţiuni de revendicare, de grăniţuire, de anulare a procesului verbal de punere în posesie, ele.

Observând că această situaţie durează de foarte mult timp denunţătorul a început să se intereseze la tatăl lui despre situaţia terenului cumpărat de la P. M..

Tatăl acestuia i-a spus că a angajat avocat pe P. A. A., din Roman, care îi susţine cauza în toate acţiunile aflate pe rolul instanţelor.

Din discuţiile avute cu tatăl lui, acesta i-a transmis denunţătorului că avocata P. A. A. i-a promis că la sfârşitul anului 2009 - începutul anului 2010 vor fi finalizate toate procesele aflate pe rolul instanţelor şi vor intra în posesia terenului situat în continuarea curţii familiei denunţătorului.

La începutul acestui an, observând că procesele nu s-au terminat, denunţătorul s-a întâlnit cu avocata P. A. A. la biroul acesteia şi a întrebat-o despre situaţia dosarelor. Aceasta i-a spus că mai există un dosar, pe rolul Tribunalului Neamţ, având ca obiect revendicare imobiliară şi grănituire, intentat de către familia denunţătorului împotriva lui A. C. ş.a.

Avocata P. A. A. i-a spus că la Judecătoria Roman (în anul 2007) s-a admis acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii (A.C. ş.a.) să lase familiei denunţătorului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 4,5 prăjini (801 mp) teren agricol situat în intravilanul satului Adjudeni, comuna Tămăşeni, cu amplasamentul şi vecinătăţile prevăzute în documentaţia cadastrală aflată la dosar, a raportului de expertiză întocmit de expertul Văcăraşu Ioan şi a procesului verbal de punere în posesie din anul 2003 eliberat de Comisia comunală Tămăşeni de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Actualmente acest dosar se află pe rolul Tribunalului Neamţ în recursul formulat de către familia A..

La data de 15.04.2010, denunţătorul s-a deplasat la biroul avocatei P. A. A., din municipiul Roman, pentru a discuta cu aceasta despre situaţia dosarului.

Cu această ocazie avocata P. A. A. i-a spus denunţătorului că va merge la Piatra Neamţ, pentru a se interesa de soarta dosarului şi pentru a stabili eventualele detalii şi căi de urmat. Totodată aceasta i-a spus că pentru soluţionarea favorabilă a unor dosare mai grele este nevoie de 1.000 - 1.500 curo, bani care trebuie să ajungă la judecători, iar la cazuri mai mici se dau sume mai mici. D. E. i-a spus avocatei că ar fi de acord să dea această sumă, dar să îi dea un răspuns clar despre ce sumă este vorba ca să o pregătească, pentru că s-a săturat de când se judecă aceste procese şi o să ajungă în situaţia ca şi tatăl său să moară aşa cum s-a întâmplat şi cu mama lui. Iară a se şti proprietari pe o bucată de teren ce le aparţine.

Denunţătorul D. E. împreună cu avocata P. A. A. au convenit să se vadă a doua zi, pe 16.04.2010.

La data de 16.04.2010, în jurul orei 14:00, denunţătorul D. E. s-a deplasat din nou la biroul avocatei P. A. A., unde i-a cerut detalii acesteia cu privire la stadiul dosarului, la care avocata i-a spus să aibă un pic de răbdare întrucât va suna să vadă ce complet va fi la termenul din 28.04.2010. In acelaşi timp a scris pe un bileţel pe o parte numele a trei persoane, respectiv „C. M., C. E. P., S. M. A.i" punând un indicativ I, iar pe partea cealaltă alte două nume „B. C., M. punând indicativul II iar dedesubt T: 28.04". Totodată, a sunat pe cineva de pe mobilul ei şi i-a cerut acelei persoane să-i spună prenumele lui B.. Acea persoană i-a transmis că se mai numeşte şi C..

După ce a terminat convorbirea, avocata P. A. A. i-a specificat denunţătorului că în situaţia în care completul va fi format din persoanele stabilite cu indicativul II, respectiv B. C. şi M., este vorba despre un complet mai maleabil cu care se poate discuta, în sensul rezolvării favorabile a dosarului. Cu această ocazie denunţătorul a întrebat-o pe avocată ce înseamnă maleabil, el înţelegând prin „maleabil" că este vorba despre o sumă mai mică de 1.000 curo, iar avocata i-a spus că e bine 1.000 curo, denunţătorul fiind de acord cu această sumă.

De asemenea, avocata i-a mai spus denunţătorului D. E. că, primul complet (completul 1 – C. M., C. E. P., S. M. A.) a mai judecat această cauză şi este posibilă şi varianta conform căreia „chiar dacă ai dreptate rezultatul va fi după capul lor".

Avocata i-a indicat denunţătorului să o sune la telefon luni, 19.04.2010, pentru a-i transmite acestuia ce complet va fi (completul I sau II), spunându-i că nu îi va da detalii prin telefon, ci doar îi va spune indicativul I sau II, aşa după cum i le-a scris pe bileţelul pe care i 1-a dat. Denunţătorul i-a spus că nu o va suna pe telefon, ci va veni personal la biroul acesteia.

Denunţătorul a precizat că discuţia avută cu avocata P. A. A.din 16.04.2010, a înregistrat-o din proprie iniţiativă cu telefonul mobil personal.

Denunţătorul D. E. nu a sunat-o şi nici nu a fost la biroul avocatei în data de luni 19.04.2010, întrucât a considerat că aceasta nu are o atitudine serioasă şi probabil face un angajament dublu şi cu partea adversă, urmărind să-şi însuşească o sumă de bani necuvenită, spunându-i că va fi pentru a interveni la judecători spre soluţionarea favorabilă a dosarului.

Pe data de 20.04.2010, în jurul orei 17:00, denunţătorul D. E. s-a întâlnit cu avocata P. A. A.la biroul ei şi aceasta i-a transmis că o să meargă joi, 22.04.2010, la Tribunalul Neamţ pentru a discuta cu judecătorul Botezaţii în legătură cu soluţionarea favorabilă a dosarului. Totodată, avocata P. A. A. i-a spus denunţătorului că la întoarcerea de la Piatra Neamţ o să-i dea un telefon pentru a fixa o întâlnire cu el.

La data de 22.04.2010, în jurul orelor 16:30 - 17:00, denunţătorul s-a întâlnit din nou cu avocata la biroul acesteia. Cu această ocazie, avocata P.A.A. i-a spus denunţătorului că judecătorul B. C. a chemat-o la el încă odată, motiv pentru care trebuie să plece din nou la Piatra Neamţ, a doua zi pe 23.04.2010, în jurul orelor 09:30 şi să aibă o discuţie cu acesta cu privire la remiterea sumei de 1.000 de euro. Întrucât denunţătorul i-a transmis avocatei P.A.A. că pe data de 23.04.2010 este plecat din localitate, s-a înţeles cu aceasta să se audă la telefon pentru a stabili o întâlnire la o dată ulterioară.

De asemenea, avocata i-a spus denunţătorului că, în situaţia în care judecătorul îi va pretinde suma de 1.000 de Euro o va pune de la ea, urmând să şi-o recupereze de la denunţător.

În motivarea propunerii de luare a măsurii  arestării preventive se arată că:

Pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.257 al.l Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, pedeapsa prevăzută de lege este cea a închisorii de la 2 la 10 ani.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei este din categoria celor de corupţie cu o reglementare distinctă, printr-o lege specială, determinată de imperativul combaterii acestui flagel antisocial. Inculpata P. A. A., în calitate de avocat, s-a prevalat de influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor magistraţi judecători din cadrul Tribunalului Neamţ - Secţia civilă, inducându-i denunţătorului tot timpul ideea că o să-l poată ajuta în scopul obţinerii unei hotărâri favorabile într-un dosar aflat pe rolul acestei secţii.

S-a apreciat că în speţa dată săvârşirea acestui tip de infracţiune raportat şi la calitatea subiectului activ conduc la ideea unui pericol concret la ordinea publică creând un impact negativ asupra întregii colectivităţi din care aceasta face parte.

Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de rezonanţa pe care fapta comisă o are în rândul colectivităţii din care inculpata face parte, iar lipsa de fermitate a organelor judiciare ar crea un sentiment de insecuritate şi acreditarea că justiţia nu ar acţiona eficient împotriva unor astfel de manifestări infracţionale cu un grad de pericol ridicat şi că legea penală nu s-ar aplica în mod echitabil faţă de toţi cetăţenii României.

De asemenea, s-a considerat că pentru cele mai sus expuse, luarea măsurii arestării preventive respectă dispoziţiile art.5 din CEDO şi art.23 din Constituţie, detenţia provizorie solicitată fiind justificată de gravitatea deosebită a infracţiunii determinată de natura acesteia, circumstanţele săvârşirii ei şi calitatea inculpatei de avocat.

Ordinea publică ar putea fi afectată, printre altele, şi de ecoul social provocat de săvârşirea faptei ce formează obiectul urmăririi penale. Faptele inculpatei sunt deosebit de grave, ţinând cont de calitatea sa de avocat, profesie ce operează în interesul justiţiei şi a săvârşit o infracţiune care are ca urmare o lezare a relaţiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Fără nicio îndoială faptele inculpatei au stârnit în rândul opiniei publice o puternică reacţie de indignare şi totodată un sentiment de neîncredere, privind activitatea avocaţilor. Rezonanţa socială negativă a faptelor pentru care este cercetată inculpata creează o tulburare însemnată asupra ordinii publice, motiv pentru care considerăm că privarea de libertate a inculpatei este oportună pentru menţinerea ordinii publice.

În această cauză, săvârşirea infracţiunii de către inculpată afectează tocmai relaţiile sociale referitoare la independenţa judecătorului, la integritatea acestuia, existând suspiciunea că soluţionarea unor cauze s-ar face cu încălcarea îndatoririlor de serviciu, hotărârile judecătoreşti se iau în urma primirii unor sume de bani şi s-ar acredita ideea că justiţia este a oamenilor cu bani.

Adusă în faţa judecătorului, inculpata a renunţat la dreptul la tăcere şi a dat  declaraţie în  raport de învinuirea ce i-a fost adusă.

În soluţionarea  prezentei sesizări judecătorul are  obligaţia , în primă fază, să verifice dacă pentru  fapta prevăzută de legea penală de care este acuzată P. A. A. sunt  probe sau indicii temeinice că a  comis-o, aşa cum prevăd dispoziţiile  art.148, alin.1 Cod Procedură penală, raportat la art. 143 Cod Procedură penală.

Noţiunile juridice de probe şi indicii temeinice  sunt explicate în art.63 şi 681 Cod Procedură penală, scopul lor fiind acela de a îndruma judecătorul  în formarea raţionamentului logico-juridic pe baza căruia să rezulte cel puţin  presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit fapta.

Bineînţeles că , înainte  de a  cerceta valoarea lor probatorie, se impune a fi verificat cadrul legal şi procedural  în care au fost  administrate actele ce le  consemnează.

În acest sens se reţine că unul din apărătorii aleşi ai inculpatei a criticat legalitatea  înregistrărilor şi interceptărilor audio sau video efectuate în baza art.911 Cod Procedură penală, considerând că nu pot fi folosite în prezenta cauză în conformitate cu  dispoziţiile art.64, alin.2 Cod Procedură penală, întrucât procesul penal nu era început potrivit art.228 Cod Procedură penală.

Instanţa constată că neregularitatea invocată ar putea fi formulată în condiţiile expuse doar în privinţa înregistrărilor audio-video anterioare datei de 26.04.2010 orele 13,00 când a fost emisă rezoluţia de începere a urmăririi penale.

Referitor numai la acestea, pe lângă raţiunea generală a confidenţialităţii unor astfel de mijloace de probă, instanţa reţine multiple argumente de text în care se face vorbire de „participanţi”, de „obiectul cercetării”, de „persoană vătămată” – art.911, alin.8 Cod procedură penală, art.913 , alin.1 Cod Procedură penală - sau de „alte cauze penale” art.912,alin.5 Cod procedură penală, cu privire la care se admite posibilitatea folosirii înregistrărilor chiar în condiţiile  în care nu există unul din modurile  de sesizare  prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul  ar fi considerat necesar ca mijloacele de probă în discuţie  să poată fi administrate doar în cadrul formal al procesului penal, ar fi precizat această cerinţă în mod expres, aşa cum a făcut-o în cazul percheziţiei domiciliare. Or, în condiţiile generale prevăzute de art.911, alin.1 Cod procedură penală se face referire doar la  necesitatea existenţei de date  sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni de către participanţi, iar nu la declanşarea anterioară a raportului juridic de conflict, de natură procesuală, faţă de învinuit.

Chiar dacă în procedura de faţă judecătorul nu este chemat  să dispună asupra  legalităţii acestor probe, critica adusă de apărători trebuie verificată în raport de prevederile art.143 şi 64 Cod Procedură penală.

În consecinţă, ţinând seama şi de celelalte garanţii procedurale reglementate detaliat în art.911 - 914 Cod procedură penală, cea mai importantă referindu-se la autorizarea şi confirmarea înregistrărilor făcute de judecător, instanţa nu consideră necesar să înlăture de la analiză convorbirile înregistrate.

În ceea ce priveşte determinarea inculpatei de către denunţător să comită fapta  prevăzută de legea penală pentru care s-a formulat propunerea de arestare, instanţa reţine că anterior sesizării organului de urmărire penală au fost purtate discuţii pe aceeaşi temă între cei doi, următoarele întrevederi apărând ca o  consecinţă firească a celor stabilite în data de 16.04.2010.

Pe de altă parte, atât în modalitatea determinării săvârşirii  unei infracţiuni, cât şi  în  cea a determinării  continuării săvârşirii ei, o condiţie prealabilă o constituie lipsa luării unei hotărâri infracţionale şi adoptarea ei ca urmare a activităţii unei alte persoane, aflată sub controlul organelor judiciare, aspect care, evaluat atât cât  permite procedura specială prezentă, nu pare a fi îndeplinit.

În orice caz nu trebuie pierdut din vedere că elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă este îndeplinit prin simpla acceptare a promisiunii sau  pretinderea de bani, în scopul  special prevăzut de  textul incriminator.

Tot în legătură cu administrarea probatoriului în cursul urmăririi penale şi asigurarea apărării inculpatei prin luarea la cunoştinţă de actele şi lucrările din dosar, instanţa reţine că faza scrisă a procesului penal are caracter nepublic, momentele procedurale însoţite de prevederile legale  de garanţii de apărare fiind respectate de  organele judiciare.

Procedând la cercetarea materialului probator care însoţeşte propunerea de arestare preventivă, se constată că sesizarea organelor judiciare a fost formulată de denunţătorul D. E. care a  reclamat la data de 20.04.2010 că făptuitoarea P. A. A. i-a cerut în ziua de 16.04.2010 suma de 1000 €, pentru a interveni pe lângă judecătorii care aveau de soluţionat dosare în care parte era tatăl său (f.1- 6 d.u.p.).

După efectuarea denunţului, pe baza  autorizaţiilor prevăzute de lege, iniţial provizorii, date de procuror, ulterior emise de Preşedintele Curţii de Apel Bacău, la datele de 20.04.2010, 22.04.2010 şi 26.04.2010, numitul D. E. s-a deplasat la sediul biroului de avocatură al inculpatei unde a purtat  discuţii în legătură cu un dosar civil de pe rolul  Tribunalului Neamţ, cu termen de judecată la data de 28.04.2010.

În data de 26.04.2010, se reţine în referatul procurorului că inculpata a primit suma de 1000 Euro cu titlul specificat anterior.

În declaraţia dată la termenul de azi inculpata confirmă primirea banilor, însă face precizarea că erau destinaţi unor colegi avocaţi, pe care a intenţionat să-i coopteze în asigurarea asistenţei juridice acordate tatălui denunţătorului, parte în mai multe procese civile, şi chiar iniţierea unui alt proces de aceeaşi natură şi în legătură cu primele.

Având în vedere susţinerile contradictorii dintre denunţător şi inculpată cu privire la scopul remiterii şi primirii sumei de 1000 €, instanţa constată că din convorbirile interceptate rezultă cel  puţin existenţa unor date care nasc presupunerea rezonabilă că P. A. A.a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unui magistrat ce intra în componenţa completului de judecată care avea de soluţionat la data de 28.04.2010 un dosar civil ce prezenta interes pentru D.E..

Astfel, se vorbeşte de deplasarea inculpatei la Piatra Neamţ „să ia legătura cu cine trebuie”(f.65 d.u.p.), respectiv, sigur cu „punctul doi”, de discuţii care nu pot  avea  loc prin telefon fiindcă o „leagă ăştia”, „că din trei…numai cu unul se poate discuta” (f.109,110 D.U.P.), la care  s-a şi ajuns, precum şi modul în care  trebuie daţi banii şi asigurarea denunţătorului că îi va lua înapoi dacă „nu se rezolvă” (f.111 d.u.p.).

Coroborând convorbirile arătate cu tot ansamblul discuţiilor purtate de  cei doi , cu bileţelul scris personal de inculpată, pe care se regăsesc numele  magistraţilor, instanţa  constată că apărarea sa nu este susţinută de datele din dosar, dimpotrivă se evidenţiază  referiri exprese la completul de judecată, iar nu la colegi avocaţi.

Prin urmare sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, judecătorul fiind obligat să constate dacă în cauză există şi unul din cazurile descrise la art.148, alin.1 Cod procedură penală.

Propunerea procurorului se întemeiază pe motivul arătat la  lit.f, respectiv, săvârşirea  unei infracţiuni pentru care  legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existenţa probelor că lăsarea  sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte prima cerinţă, se observă că infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.257, alin.1 Cod Penal, de care este inculpată P. A. A., este pedepsită cu închisoarea între 2 şi 10 ani.

Raportat la cea de-a doua condiţie instanţa constată că pericolul care planează asupra ordinii publice  se evidenţiază pe mai multe planuri, acestea întrepătrunzându-se unele cu altele:

1) Un prim plan general, care derivă din gravitatea abstractă a comiterii  unor fapte de  corupţie, gravitate  recunoscută drept una ridicată în orice societate democratică în care domnia legii este de cea mai importanţă în dezvoltarea sa sub toate aspectele. O asemenea societate nu poate  funcţiona normal fără ca persoanele care  reprezintă o autoritate  sau chiar o funcţie  publică să nu fie la adăpost de orice bănuială de influenţă, în alt mod decât cel reglementat legal sau administrativ.

În considerarea acestui deziderat, primordial  în asigurarea ordinii de drept, orice încercare de corupere a unui funcţionar se impune a fi  sancţionată dur şi imediat.

2) Un al doilea plan priveşte condiţiile concrete în care se presupune  că a fost comisă fapta, în sensul că inculpata s-a folosit de calitatea sa de avocat pentru a convinge denunţătorul că are posibilitatea de a lua legătura cu un magistrat şi de a-l influenţa, altfel decât îi permite procedura civilă, P. A. A. aducând un mare prejudiciu profesiei onorabile de avocat, calitate care presupune  demnitate, integritate şi un respect al legii, situat dincolo de cel pe care trebuie să-l aibă orice altă persoană care nu-şi desfăşoară activitatea în sistemul justiţiei în general.

Deturnarea caracteristicilor şi funcţiilor specifice profesiei de avocat către un scop infracţional, de corupţie, pentru obţinerea facilă de avantaje materiale, nu poate genera decât un  profund sentiment colectiv de respingere.

3) În sfârşit, poate cel mai important dintre pericolele puse în evidenţă prin acuzarea ce este adusă inculpatei este identificat în valorile sociale concrete ce  se presupune că au fost lezate şi care au determinat apartenenţa traficului de influenţă la grupul infracţiunilor în legătură cu serviciul.

Prin fapta descrisă anterior inculpata a declanşat noi valenţe dăunătoare încrederii în sistemul judiciar, pe care conştiinţa opiniei publice trebuie să îl perceapă independent şi imparţial,  dincolo de orice suspiciune de corupere.

Magistraţii, ca reprezentanţi ai celei de-a treia puteri în stat, desfăşoară o activitate esenţială pentru bunul mers al societăţii, de aceea orice fel de ameninţare adusă integrităţii lor profesionale constituie şi o  ameninţare concretă adusă ordinii publice.

În consecinţă, sintetizând cele expuse, instanţa constată că interesul general reclamă privarea de libertate a inculpatei la acest moment, fără ca principii fundamentale ce guvernează procesul penal, cum ar fi  prezumţia de  nevinovăţie, să fie afectate.

Domenii speta

Spete similare