Pretenţii – Legea nr. 221/2009

Dosar nr.  Dosar nr.  48408/3/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ NR. 602

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 14.03.2012

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE ELENA PANAITE - JITIANU

GREFIER ANDREEA MARIA COFARU

M. Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti este reprezentat prin procuror Andreea Oprea.

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Ş. A. N., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN M. F. P., având ca obiect pretenţii – Legea nr. 221/2009. 

 La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pârâtul, prin consilier juridic M. I. E., care depune la dosarul cauzei delegaţie, lipsă fiind reclamantul. 

 Procedura de citare este legal îndeplinită.

 Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

 Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

 Pârâtul, prin consilier juridic,  având cuvântul, solicită respingerea cererii în totalitate, faţă de deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi 1354/2010, prin care art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituţional şi că daunele materiale nu au fost dovedite.

 Reprezentantul M. P, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii în parte, respectiv ca instanţa să constate caracterul politic al sentinţei de condamnare şi respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor, având în vedere Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 08.10.2010 sub nr. 48408/3/2010, reclamantul Ş. A. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. F. P., constatarea caracterului politic al condamnării aplicată prin sentinţa penală nr. 304/13.05.1952 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti –Secţia a II a, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2758/31.07.1952 pronunţată de Curtea Militară de Casare şi Justiţie, autorilor săi, Ş. A. şi Ş. A., de 15 ani muncă silnică şi confiscarea averii. De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în cuantum de 100.000 Euro şi de despăgubiri materiale în cuantum de 400.000 Euro reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că autorii săi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de crimă de înaltă trădare prevăzută de disp. art. 184, 190 şi 191 Cod penal cu aplicarea D.L. nr. 856/1938

Reclamantul a mai precizat că odată cu percheziţiile efectuate la domiciliul părinţilor săi au fot ridicate şi confiscate o serie de bunuri mobile astfel cum rezultă din procesele verbale ataşate prezentei acţiuni, fiind confiscat, totodată şi un imobil situat în ……

A mai arătat că pe toată perioada executării pedepsei a fost crescut de bunicii săi, fiind lipsit de mijloacele financiare  necesare unei educaţii sănătoase.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 4 din legea nr. 221/2009.

În susţinerea cererii sale, reclamantul a depus, în copie, sentinţa penală nr. 304/13.05.1952 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti –Secţia a II a, decizia nr. 2758/31.07.1952 pronunţată de Curtea Militară de Casare şi Justiţie, proces verbal întocmit de executorii judecătoreşti de pe lângă Tribunalul Capitalei RPR întocmit la data de 20.10.1952, certificate de moştenitor.

În şedinţa publică de la data de 15.06.2011 tribunalul a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că reclamantul a solicitat acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de autorii săi, Ş. A. şi Ş. A., ca urmare a condamnărilor aplicate prin sentinţa penală nr. 304/13.05.1952 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti –Secţia a II a, decizia nr. 2758/31.07.1952 pronunţată de Curtea Militară de Casare şi Justiţie,

Tribunalul, observă că prin hotărârile judecătoreşti amintite, Ş. A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani  muncă silnică şi confiscarea averii reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare, cu aplicarea prevederilor art. 184, 190 şi 191 cod penal.

Prin aceeaşi sentinţă, Ş. A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani muncă silnică şi confiscarea averii pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului la săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare, în temeiul art. 284 al. ultim şi art. 157, 190, 191 cod penal şi DL. 856/1938.

Aşa fiind, cu privire la solicitarea reclamantului în sensul constatării caracterului politic al celor două condamnări, tribunalul observă că potrivit disp. art. 1 alin.2  lit. a) din legea nr. 221/2009,  constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute în art. 185-187, 190, 191, ……, art. 284 ultimul alineat, din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare

Cum  condamnările dispuse împotriva autorilor reclamantului s-au întemeiat pe textele legale anterior evocate, tribunalul apreciază că acestea au de drept caracter politic.

În ceea ce priveşte solicitarea acestuia de acordare a daunelor morale pentru acoperirea prejudiciul suferit ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic, tribunalul are în vedere că prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituţionale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15/11/2010 s-a reţinut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale.

Prin urmare, tribunalul urmează a stabili care este efectul juridic al celor două decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Astfel, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale dispune că „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Pe cale de consecinţă, efectele art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, atât în forma sa iniţială, cât şi în cea modificată potrivit O.U.G. nr. 62/2010, fiind suspendate timp de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziilor instanţei de control constituţional, înseamnă că acestea nu se produc în intervalul de timp menţionat. Efectul suspendării constă în suprimarea temporară a acţiunii normei juridice, astfel încât tribunalul urmează a nu se raporta în soluţionarea cauzei la respectiva normă juridică.

În ceea ce priveşte aplicarea cu prioritate a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Constituţia R., tribunalul are în vedere că legiuitorul roman a acordat o atentie deosebita reglementarilor referitoare la reparatiile pentru suferintele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel încât nu se poate reţine că dispoziţiile naţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului sunt mai puţin favorabile decât cele internaţionale.

Sub acest aspect,  Curtea Constituţională a reţinut că, în ceea ce priveste reabilitarea persoanelor condamnate din motive de ordin politic, prin O.U.G. nr. 214/1999, persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, decizia pentru constatarea calitatii de luptator în rezistenta anticomunista putând fi folosită ca proba in fata institutiilor abilitate, în ceea ce priveste aprecierea caracterului politic al infractiunilor a caror savarsire a atras masura confiscarii bunurilor.

Curtea Constituţională a mai reţinut că, în materia acordarii altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, există o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecutiei politice la care au fost supuse în regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de îmbunătăţirea legislatiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice, acte normative care stabilesc o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum si sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recasatorit; restituirea bunurilor sau despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, in conditiile Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, tribunalul constată că scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situatie similara cu cea avută anterior - ceea ce este şi imposibil - ci scopul instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin însesi recunoasterea si condamnarea măsurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că nu poate exista decat o obligatie "morala" a S. de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, făcând trimitere în acest sens chiar la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, prin Hotararea din 12 mai 2009 in Cauza Ernewein si altii impotriva Germaniei si prin Hotararea din 2 februarie 2010 in Cauza Klaus si Iouri Kiladze contra Georgiei, ca dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impun statelor membre nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau daunele cauzate de predecesorii lor.

Aşa fiind, faţă de considerentele expuse şi deciziile Curţii Constituţionale care sunt general obligatorii şi produc efecte de la data publicării în Monitorul  Oficial, Tribunalul reţine că, nemaiexistând cadrul legal în limitele căruia reclamantul a înţeles să-şi organizeze apărarea, dispărând temeiul de drept menţionat, în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, existând reglementări paralele şi anume, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, şi O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere şi aspectele deduse din jurisprudenţa instanţei europene, apreciază acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

În acelaşi timp, tribunalul reţine că prin decizia nr. 12/19.09.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al R.iei nr. 789/07.11.2011, obligatorie pentru instanţe conform dispoziţiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, s-a statuat că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi 1360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a despăgubirilor materiale, în cuantum de 400.000 Euro reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate, tribunalul are în vedere că potrivit disp. art. 1169 din vechiul cod civil (aplicabil în raport de disp. art. 230 din legea nr. 71/2011), sarcina probei incumba reclamantului. Cum a acesta nu a dovedit prin probatoriul administrat pretenţiile afirmate, sub acest aspect procesul verbal de confiscare nefiind apt singur a face dovada în acest sens, tribunalul va aprecia ca neîntemeiată această solicitare.

Referitor la imobilul situat în ….., de asemenea, confiscat în temeiul sentinţei penale de condamnare, tribunalul reţine următoarele :

Potrivit disp. art. 5 alin. 1  lit. b) din legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea S. la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.

Din economia textului legal evocat tribunalul apreciază că acordarea echivalentului valoric al bunurilor imobile confiscate ca urmare a măsuri dispusă printr-o sentinţă de condamnare pentru o infracţiune cu caracter politic, este condiţionată de efectuarea de către solicitant a demersurilor prevăzute de legea specială în materie, respectiv, legea nr. 10/2001. A considera că prin legea nr. 221/2009 s-a acordat posibilitatea solicitării acestor despăgubiri în afara termenelor şi procedurilor prevăzute  de legea nr. 10/2001, ar echivala cu o repunere în termen numai în privinţa persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic, ceea ce ar determina o discriminare nepermisă în raport cu celelalte persoane ale căror imobile au fost preluate abuziv şi care nu au uzat de calea legii nr. 10/2001.

Un argument în sprijinul acestei concluzii îl constituie şi prevederile alin. 5 ale aceluiaşi articol, care prevăd că acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluţionare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportând aceste considerente situaţiei de fapt dedusă judecăţii, tribunalul apreciază solicitarea reclamantului vizând acordarea echivalentului valoric al imobilului confiscat, ca neîntemeiată.

Tribunalul are în vedere că potrivit informaţiilor comunicate de Primăria Municipiului Bucureşti – Comisia pentru aplicarea legii nr. 10/2001 (fila 53) rezultă că pentru imobilul situat în ……, nu figurează  nicio notificare formulată în temeiul actului normativ menţionat, de către reclamantul Ş. A. N., astfel că faţă de argumentele ce preced, cererea sa nu este justificată, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Ş. A. N. cu domiciliul în … în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN M. F. P., cu sediul în ……..,  ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.03.2012.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Judecător Elena Panaite Jitianu Andreea Maria Cofaru

Red. E.P.J.

Dact. EPJ/

4 Ex.

Domenii speta

Spete similare