Luare de mita

R O M A N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SENTINŢA PENALĂ NR. 52

Şedinţa publică din 14 decembrie 2012

PREŞEDINTE : ………………

 GREFIER : …………..

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror  …….. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov

Pe rol fiind pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatului R. K., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (zece acte materiale).

Pronunţarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 310 al. 1 C. proc. pen., şi s-a înregistrat pe suport audio-video computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Dezbaterile asupra acţiunii de faţă au avut loc în şedinţa publică din data 12 decembrie 2012, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, când instanţa a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 13 decembrie 2012 şi ulterior pentru data de 14 decembrie 2012.

T R I B U N A L U L

Constată că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de  Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov nr. 6/P/2011 din 5.04.2011,  s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. K. (având datele personale în dispozitivul sentinţei) pentru săvârşirea infracţiunii de  luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (zece acte materiale).

În considerentele rechizitoriului se arată următoarele:

În urma alegerilor locale din vara anului 2008, inculpatul R. K. a devenit primarul mun. Târgu Secuiesc din judeţul Covasna.

Principalele atribuţii de serviciu, restricţiile impuse primarului, precum şi standardele de conduită sunt prevăzute în Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală (art. 61 alin. 1 şi 5, art. 62 alin. 1, art. 63 alin. 1, lit. c, alin. 4 lit. a şi alin. 5 lit. a) Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali (art. 23 alin. 1, art. 49 şi art. 45) şi Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (art. 70, art. 76 şi art. 87).

În urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, între Municipiul Târgu Secuiesc, reprezentată de primarul R. K. şi SC …. SRL Târgu Secuiesc, reprezentată de martorul A. J., a fost încheiat Acordul-cadru de prestări servicii înregistrat sub nr. 3535/15.02.2010, având ca obiect furnizarea de către acesta din urmă pe o perioadă de 36 luni a produselor de balastieră şi carieră (nisip, piatră spartă, etc.) şi transportul materialelor de construcţii în valoare totală de 2.123.224,5 lei, fără TVA.

Potrivit procedurii de derulare a contractului rezultată din clauzele acestuia, primăria trebuia să depună comandă scrisă pentru serviciile solicitate şi să le plătească în decurs de 28 zile de la transmiterea lunară de către furnizor a situaţiei de plată, însoţită de facturile corespunzătoare.

La câteva zile după încheierea acordului-cadru de prestări servicii, inculpatul R. K. l-a chemat în biroul său pe martorul A. J. şi l-a anunţat că în scurt timp vor începe lucrările de reparaţie a drumurilor, dându-i de înţeles că derularea normală a contractului depinde exclusiv de el, motiv pentru care trebuie să-l recompenseze financiar.

Martorul A. J. a acceptat pretenţiile inculpatului, iar pentru că acesta din urmă nu precizase o anumită sumă, a hotărât să-i acorde lunar câte 4.000 lei sau echivalentul în euro.

Atât în momentul pretinderii banilor, cât şi ulterior, inculpatul a acţionat prevăzător, evitând să discute deschis cu martorul A. J. despre destinaţia sau cuantumul sumelor de bani, dar modalitatea folosită pentru a intra în posesia banilor a fost relativ aceiaşi. Iniţial, inculpatul îi comunica telefonic martorului A. J. că a semnat ordinele de plată privind virarea în contul firmei sale a unei sume din contract, după care se deplasa la sediul SC …. SRL ori la domiciliul martorului pentru a încasa mita.

În modalitatea descrisă mai sus, martorul A. J. i-a dat inculpatului R. K. în intervalul aprilie – octombrie 2010 câte 4.000 lei lunar (în total 28.000 lei) însă, contrar scopului acordării mitei, în toamna anului 2010 primăria acumulase restanţe financiare către SC …….. SRL până la valoarea de aprox. 700.000 - 800.000 lei.

Această situaţie l-a determinat pe martorul-denunţător să crească suma de bani oferită inculpatului ca mită, în speranţa că va primi mai mulţi bani de la primărie, astfel că în luna noiembrie 2010 i-a remis inculpatului 10.000 lei pentru ca acesta să-i plătească până la sfârşitul anului suma de 200.000 lei, necesară evitării falimentului societăţii pe care o administra.

Cu toate acestea, inculpatul R. K. nu şi-a respectat angajamentul luat faţă de A. J., iar cu ocazia întâlnirii din 21 ianuarie 2011 i-a transmis aluziv acestuia că trebuie să mărească valoarea sumei acordată periodic, după fiecare plată din partea primăriei.

La data de 17.02.2011, martorul A. J.  s-a întâlnit cu inculpatul R. K. la domiciliul acestuia din urmă situat în mun. Târgu Secuiesc, str……….. şi i-a dat cu titlu de mită suma de 3.000 lei, motivând că nu deţine mai mulţi bani din cauza achitării unor taxe locale, iar la data de 11.03.2011, în aceiaşi locaţie, i-a mai dat suma de 10.000 lei, ocazie cu care a avut loc constatarea infracţiunii flagrante. 

Inculpatul R. K. a învederat instanţei că nu doreşte judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320/1 C.p.p. , astfel că a fost efectuată în cauză cercetarea judecătorească completă.

Pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului R. K., declaraţia martorului denunţător A. J., declaraţiile martorilor T. P., Sz. L., F. J., P. D., M. C., B. E., Sz. Cs., G. I., P. T., Sz. J., R. E., H. I., R. J., T. B., M. A., G. D., R. A., B. I., notele de redare a convorbirilor ambientale şi convorbirilor telefonice purtate între martorul denunţător A. J. şi inculpatul R. K., precum şi între aceştia şi terţe persoane audiate în cauză ca martori, proces verbal de efectuarea percheziţiei la sediul Primăriei municipiului Tg. Secuiesc din data de 11.03.2011, proces verbal încheiat cu ocazia verificării rulajului contului bancar deţinut de SC ………. SRL Tg. Secuiesc la B.C.R., proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 11.03.2011 însoţit de planşe foto, documente privind contractele de sponsorizare încheiate de Primăria Tg. Secuiesc în perioada 2009-2010, contractul de prestări servicii încheiat între SC …… SRL şi Primăria Tg. Secuiesc, contractul încheiat de Primăria Tg. Secuiesc cu SC …. SRL privind cântărirea materialelor de mare tonaj, chitanţa seria AA nr. 107757 din 16.05.2011 privind depunerea la casieria Primăriei Tg. Secuiesc a sumei de 3000 de lei, acte privind  bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului R. K.  etc.

Din analiza întregului material probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În cursul lunii februarie 2010, Primăria mun. Tg. Secuiesc, condusă la aceea dată în calitate de primar de inculpatul R. K., a încheiat, în urma desfăşurării unor proceduri de licitaţie, un contract de prestări servicii cu firma SC …… SRL, aparţinând martorului denunţător A. J., având ca obiect aprovizionarea Primăriei cu pietriş şi alte materiale antiderapante.

În derularea acestui contract s-au înregistrat nemulţumiri constând în aceea că, între reprezentanţii Primăriei Tg. Secuiesc şi martorul denunţător A. J., au existat discuţii cu privire la faptul că maşinile care aduceau materialul nu conţineau cantitatea care se trecea în facturi, aspect care, în final, a condus la încheierea de către Primărie a unui contract cu o firmă pentru cântărirea materialului livrat (declaraţiile martorilor P. D., Sz. Cs. şi R. J. au relevat faptul că au existat suspiciuni cu privire la faptul că firma lui A. J. livrează în fapt primăriei cantităţi mai mici de material decât cele trecute pe facturi).

 Nemulţumiri au existat şi din perspectiva martorului denunţător A. J. , privitoare la faptul că primăria nu îi plătea la timp facturile emise, ajungând ca, de la începutul derulării contractului şi până în februarie 2011, datoriile acumulate de primărie să se ridice la 8,6 miliarde de lei. Spre sfârşitul anului 2010 martorul denunţător A. J. a fost nevoit să anuleze o serie de facturi eliberate către Primăria Tg. Secuiesc şi neonorate de aceasta pentru a nu fi nevoit să plătească TVA-ul aferent acestor facturi.

 Ulterior acestui moment, martorul A. J. a formulat un denunţ penal împotriva inculpatului R. K., în care l-a acuzat pe acesta din urmă că, profitând de poziţia sa de primar , i-a pretins şi, ulterior a şi primit, sume de bani pentru a dispune plata în timp util  către contabilitatea primăriei a facturilor pe care firma martorului denunţător, SC ……. SRL le elibera.

Astfel, martorul denunţător A. J. a pretins că, în perioada aprilie – octombrie 2010, i-a remis inculpatului R. K. o sumă lunară de aproximativ 4000 de lei şi în luna noiembrie 2010 i-a remis aceluiaşi inculpat suma de 10.000 de lei pentru ca primarul să dispună achitarea fără mari întârzieri a facturilor emise de firma ……… SRL.

În faza de urmărire penală martorul denunţător a arătat că inculpatul R. K. i-a dat de înţeles că doreşte să i se remită o suma de bani lunar pentru ca el să se ocupe de plata fără mari întârzieri a facturilor emise de firma ……. SRL. În faza de judecată martorul denunţător şi-a modificat declaraţia arătând că, inculpatul R. K. nu i-a dat de înţeles că doreşte mită, ci chiar i-a pretins în mod direct această mită. În plus, martorul denunţător a mai completat declaraţia cu noi acuzaţii la adresa inculpatului R. K. , arătând că i-a dat acestuia din urmă drept mită şi o maşină pentru ca primarul să-l ajute să câştige licitaţia pentru prestările servicii organizată de primărie. Deoarece aceste ultime afirmaţii nu au constituit obiectul dosarului, nu s-au administrat probe cu privire la aspectele menţionate.

Cu privire la pretinsa mită pe care martorul denunţător i-ar fi remis-o inculpatului R. K. în perioada aprilie – octombrie 2010 în sumă de aproximativ 4000 de lei lunar şi în luna noiembrie 2010 în sumă de 10.000 de lei, instanţa constată că prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul beneficiază până la intervenţia unei hotărâri de condamnare definitive, în conformitate cu prevederile art. 5/2 Cod procedură penală, art. 23 alin 11 din Constituţie şi art. 6 par 3 din CEDO, nu a fost răsturnată, vinovăţia inculpatului nefiind demonstrată mai presus de orice dubiu rezonabil de  probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată pe acest aspect.

Astfel, martorii T. P., M. C., Sz. L.şi Sz. Cs., propuşi în dovedirea tezei probatorii privind mita luată de inculpat în perioada aprilie-noiembrie 2010, au arătat că nu cunosc nimic personal cu privire la  eventuale  discuţii purtate între inculpat şi martorul denunţător cu privire la vreo eventuală mită  întrucât nu au asistat niciodată la vreo astfel de discuţie. Toţi martorii au declarat că însuşi martorul denunţător li s-ar fi plâns că este nevoit să-i dea inculpatului mită pentru ca acesta , în calitate de primar, să asigure plata la timp a facturile emise de firma martorului denunţător …. SRL. Martorul Sz. Cs. a mai declarat chiar că se zvonea prin Tg. Secuiesc că A. J. i-ar da bani primarului, precizând totodată că aceste zvonuri proveneau tot din declaraţiile lui A. J.. Martora T. P., la aceea vreme concubina martorului denunţător A. J., a mai arătat că faptul că A. J. i s-ar fi plâns că este nevoit să îi dea bani primarului, precizând că, din spusele concubinului său, era vorba de suma de 4000 de lei lunar . Martora a precizat că ea nu a auzit niciodată  nicio discuţie între A. J. şi primarul R. K. cu privire la vreo sumă de bani pe care cel din urmă să o fi pretins şi nici nu a văzut personal pe A. J. înmânându-i vreun ban primarului. În final, martora a învederat instanţei că, într-o zi a cărei dată nu a putut-o preciza, a fost sunată de A. J., care i-a cerut să pregătească 4000 de lei, bani pe care primarul R. K. a venit şi i-a luat fără să se poarte vreo discuţie cu privire la scopul pentru care primarului i-au fost remişi aceşti bani sau cu privire la destinaţia ce urma să fie dată acestor bani. Martora a precizat că, ulterior, A. J. i-ar fi spus că este vorba de mita pe care o remite lunar primarului. Această martoră a mai arătat că are cunoştinţă directă de existenţa a două întâlniri între primarul R. K. şi A. J., dar nu ştie despre ce au discutat cei doi la aceste întâlniri sau dacă martorul denunţător i-a dat vreo sumă de bani primarului. Ulterior A. J. i s-ar fi plâns că a fost nevoit să-i dea primarului mită 4000 lei şi respectiv 10.000 lei cu ocazia acestor două întâlniri.

Instanţa constată, aşadar, că singura probă directă de vinovăţie în raport cu acuzaţiile de pretinsă mită formulate de martorul denunţător la adresa inculpatului privitor la perioada aprilie-noiembrie 2010, sunt chiar declaraţiile martorului denunţător, iar ca probe indirecte sunt declaraţiile martorilor care au arătat în mod clar că au cunoştinţă de cele ce au relatat cu privire la pretinsa mită tot de la martorul denunţător. Niciunul dintre martori nu a văzut şi nu a auzit nimic direct şi personal cu privire la vreo eventuală mită , altceva decât cele ce le-au fost relatate martorilor de către martorul denunţător însuşi. Nici chiar martora T. P. , deşi a relatat despre o sumă de bani pe care a înmânat-o inculpatului, nu a putut preciza că ar cunoaşte despre scopul luării acelor bani de către inculpat din altă sursă decât de la martorul denunţător.

În aceste condiţii, instanţa constată că nu există probe în sensul exigenţelor jurisprudenţei consacrate a CEDO, care să ateste, mai presus de orice îndoială, că în perioada aprilie - octombrie 2010 martorul denunţător A. J. i-ar fi remis inculpatului R. K.  care a pretins şi primit suma de 4000 de lei lunar şi în luna noiembrie 2010 suma de 10.000 de lei, cu titlu de mită, pentru ca inculpatul, în calitate de primar al mun. Tg. Secuiesc, să asigure plata la timp a facturilor emise de firma denunţătorului, ………….. SRL.

Ar însemna ca singurele probe directe de vinovăţie să fie reţinute ca fiind declaraţiile denunţătorului, iar acestea să se coroboreze cu probele indirecte respectiv declaraţiile de martori,  dar care relatează tot cele spuse de denunţător. În condiţiile în care martorul denunţător, beneficiază de o cauză care înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea de dare de mită pe care a comis-o şi are dreptul la restituirea banilor care au făcut obiectul mitei conform art. 255 alin 3, 5 Cod penal, o condamnare exclusiv în baza probelor ce provin de la denunţător nu ar fi în sensul exigenţelor CEDO pentru că nu este absolut exclus ca martorul denunţător să-şi fi preconstituit nişte probe în scopul obţinerii unor avantaje materiale constând în restituirea conform art. 255 alin 5 Cod penal a unor sume pe care el nu le-a dat. Nu în ultimul rând, instanţa are în vedere şi diferenţele considerabile dintre declaraţiile martorului denunţător din faza de urmărire penală şi din faza de judecată ( în faza de judecată denunţătorul arătând că a dat mită si un autoturism, aspect pe care l-a ascuns la urmărirea penală ) care arată atitudinea nesinceră a martorului denunţător care relatează ceea ce crede el că ar oportun şi avantajos pentru el la un anumit moment dat.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 al. 1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 (10 acte materiale), din care 8 acte materiale se pretind a fi cele comise în perioada aprilie – noiembrie 2010, pentru care instanţa apreciază că nu există dovezi de vinovăţie mai presus de orice dubiu rezonabil.

Întrucât nu s-a putut proba comiterea acestor 8 acte materiale de către inculpatul R. K. în perioada aprilie – noiembrie 2010 cu atât mai puţin se poate proba o rezoluţiune infracţională unică în raport cu aceste presupuse fapte.

Instanţa constată că, în calitate de primar al municipiului Tg. Secuiesc, inculpatul R. K., potrivit atribuţiilor de serviciu conferite de prevederile legale în vigoare respectiv Legea 215/2001 privind administraţia locală, Legea 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice etc., avea atribuţii de control în sensul aliniatului 2 al art. 254 C.p. , astfel că, pentru acurateţe juridică, se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul R. K. a fost trimis în judecată , presupuse a fi comise în perioada aprilie – noiembrie 2010 urmând ca aceste 8 acte materiale să fie încadrate juridic în 8 infracţiuni distincte de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1, 2 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000.

Soluţia va fi de achitare a inculpatului de sub acuza săvârşirii acestor 8 infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1, 2 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală (perioada aprilie-octombrie 2010).

În ceea ce priveşte pretinsa mită, pe care martorul denunţător A. J. i-ar fi remis-o inculpatului R. K. la data de 17.02.2011 şi la data de 11.03.2011, instanţa constată următoarele:

În data de 17.02.2011, martorul denunţător A. J. s-a întâlnit cu inculpatul R. K. , ocazie cu care martorul denunţător i-a remis inculpatului suma de 3000 de lei, discuţia în mediul ambiental dintre cei doi fiind înregistrată de organele de urmărire penală şi transcrisă în notele de redare de la filele 178 şi urm. vol.I u.p.

Inculpatul R. K. nu a negat primirea sumei de 3000 de lei, însă a arătat că aceşti bani nu reprezintă mită, ci o parte dintr-o sumă mai mare de 20.000 de lei reprezentând o sponsorizare pentru zilele oraşului Tg. Secuiesc, pe care A. J. o promisese anterior.

Inculpatul R. K. a arătat că a luat suma de 3000 de lei, despre care a considerat că sunt banii de sponsorizare, şi i-a remis martorului T. B. pentru a-i depune la casieria Primăriei  Tg. Secuiesc. La data de 16.05.2011, constatând că suma de 3000 de lei nu fusese depusă de martor la casieria primăriei, inculpatul a făcut el această depunere , chitanţa doveditoare fiind prezentată în instanţă la unul dintre termenele de judecată..

 Inculpatul s-a mai apărat arătând că expresiile din convorbirea ambientală înregistrată ,în care a spus „Eu stau foarte slab …poţi ceva să…” se referau nu la el personal ci la situaţia financiară a primăriei, iar atunci când a fost întrebat de A. J. „ţie câţi bani ţi-ar trebui acum?” a răspuns „Cât se poate, cât mai mult…” referindu-se tot la banii care îi erau necesari ca sponsorizare pentru primărie şi nu la el personal. A mai arătat că expresia de uimire al lui concretizată în întrebarea „Îmi dai bani?” nu ar fi fost posibilă dacă inculpatul s-ar fi aşteptat să primească mită şi de fapt a fost o expresie de uimire reală care se refera la faptul că de obicei banii de sponsorizare nu se dau direct în mână ci se depun la casieria primăriei.

Instanţa constată, aşadar, că inculpatul recunoaşte că a luat de la A. J. 3000 de lei , aspect probat şi de înregistrarea convorbirilor ambientale. Din aceste convorbiri rezultă că martorul denunţător A. J. s-a plâns în mod insistent inculpatului de situaţia financiară în care se afla firma sa ………. SRL, situaţie pe care martorul denunţător o reproşa în mod cert modul în care Primăria  Tg. Secuiesc înţelegea să-i achite facturile restante , din convorbire rezultând că A. J. considera că primarul R. K. poate interveni în această situaţie. Deşi nu există o pretindere directă din partea inculpatului R. K. a unei sume de bani pentru ca facturile restante ale firmei ……. SRL să fie achitate, inculpatul R. K., în replică la cele reproşate de A. J. cu privire la întârzierea primăriei la plata facturilor, face referire la propria sa situaţie financiară cu expresia „Eu stau foarte slab…poţi ceva să…”.Instanţa apreciază că prin această expresie şi prin răspunsul la întrebarea lui A. J. „ Ţie câţi bani ţi-ar trebui?” „Cât se poate, cât mai mult” inculpatul R. K. a pretins bani indirect şi această pretindere a fost în folos personal.

Instanţa nu poate primi apărarea inculpatului că expresiile arătate nu se referau la el ci la banii de sponsorizare promişi primăriei câtă vreme rezultă cu certitudine, din corespondenţa purtată cu Primăria  Tg. Secuiesc, că în anul 2010 aceasta nu a încheiat contract de sponsorizare cu firma lui A. J..  Martorul T. B. a arătat că , deşi au existat discuţii cu privire la un contract de sponsorizare în valoare de 20.000 de lei cu firma lui A. J., în final acest contract nu a fost încheiat şi A. J. a refuzat să dea vreun ban primăriei. Martorul a arătat că inculpatul nu i-a înmânat nicio sumă de bani ca fiind primită cu titlu de sponsorizare de la firma lui A. J. şi a precizat că, în mod normal, reprezentanţii firmelor care sponsorizează depun ei înşişi banii  la casieria primăriei. În condiţiile în care, inculpatul R. K. a depus cei 3000 de lei la casieria primăriei în data de 16.05.2011, după ce fusese arestat fiind prins în flagrant în prezenta cauză, neexistând dovezi că a lăsat în tot acest timp banii într-un plic în biroul lui T. B., instanţa apreciază că dovada depunerii acestor bani a fost procurată procauza, anume pentru a susţine varianta nevinovăţiei inculpatului.

În discuţiile din 17.02.2011 martorul denunţător şi inculpatul se tatonează reciproc, discuţiile în care fiecare parte expune problemele financiare pe care le are, creează o tensiune psihologică evidentă îndreptăţind instanţa să ajungă la concluzia că inculpatul a înţeles să pretindă implicit bani de la A. J. că a răspuns la cererea acestuia de a se implica în calitate de primar în rezolvarea facturilor restante ale firmei ……… SRL. În aceste discuţii nu se face nicio referire la vreun contract de sponsorizare şi nu există nici un motiv pentru care expresia „eu stau foarte slab…” să poate fi considerată ca referindu-se la stare financiară a primăriei şi nu a primarului însuşi.

Fiind dovedit  faptul remiterii sumei de 3000 de lei şi aluziile făcute de inculpat cu privire la starea sa financiară precară în replica la insistenţele martorului denunţător ca primăria să-i plătească facturile restante, coroborat cu răspunsul inculpatului la întrebarea „Ţie câţi bani ţi-ar trebui?” „Cât se poate, cât mai mult” conduc la concluzia existenţei infracţiunii de luare de mită.

În privinţa sumei de 10.000 de lei, luată de inculpat de la A. J.  în data de 11.03 2011, faptul remiterii acestei sume este probat prin procesul verbal de surprindere în flagrant coroborat cu declaraţiile martorilor asistenţi.

În privinţa acestor bani, apărarea inculpatului s-a referit la faptul că este vorba de un împrumut şi nu de o luare de mită, inculpatul dovedind cu acte faptul că, în aceea dată, a avut în bancă un bilet la ordin scadent în valoare de 11.000 de lei şi o rată la bancă scadentă de 10.000 de lei, aferentă unui credit pe care firma inculpatului,…….. Srl îl avea la B.C.R.

Martorii H. I. , B.I., R. A. şi M. A. au confirmat faptul că, în data de 11.03.2011, inculpatul avea nevoie urgentă de bani şi că a încercat să facă rost de ei cu titlu de împrumut.

Acuzarea a pretins că, din moment ce în contul firmei inculpatului s-a depus în data de 7.03.2011 suma de 11.020 lei, nu se confirmă susţinerea inculpatului că avea nevoie de bani împrumut, după această dată, pentru a asigura disponibilul în bancă pentru un bilet la ordin scadent.

Având în vedere că inculpatul a făcut dovada că avea nevoie de bani şi după această dată deoarece devenea scadentă rata aferentă contractului de credit făcut la BCR de firma sa SC ……. Srl, instanţa apreciază că apărarea inculpatului potrivit căreia banii au fost ceruţi ca împrumut poate fi primită (nefiind relevante susţinerile acuzării potrivit cărora nu putea fi vorba de un împrumut întrucât în convorbirile dintre R. K. şi A. J. nu s-a stabilit şi data restituirii acestui împrumut şi nu au fost aduse mulţumiri cu privire la acest împrumut).

Primind apărarea inculpatului cu privire la faptul că, în data de 11.03.2011, a solicitat suma de 10.000 de lei de la martorul denunţător  cu titlu de împrumut, instanţa, având în vedere jurisprudenţa Î.C.C.J. cu privire la faptul că şi împrumutul poate fi un folos necuvenit dacă este cerut cu scopul prevăzut de art. 254 Cod penal, instanţa va analiza împrejurările în care acest împrumut a fost solicitat.

Astfel, instanţa constată că, în luna martie 2011, a fost înregistrate şi redate  o serie de convorbiri între R. K. şi A. J. pe acelaşi ton şi cu aceeaşi încărcătură psihologică ca şi convorbirea din 17.02.2011. Astfel, cu prilejul unor convorbiri de la începutul lunii martie 2011, A. J. a  continuat să îl preseze pe inculpat cu privire la sumele de bani pe care primăria le datora firmei ……….., solicitând insistent intervenţia acestuia, în calitate de primar în rezolvarea problemei , aducând în discuţie tot timpul starea precară pe care firma martorului denunţător o are datorită acestor restanţe.

În aceste circumstanţe este firească concluzia că inculpatul R. K. nu se afla în situaţia de a solicita un împrumut de la A. J. dacă nu ar fi existat acel ascendent psihologic legat de puterea pe care inculpatul R. K., în calitate de primar, o avea pentru a interveni în achitarea restanţelor înregistrate la facturile firmei denunţătorului Ada J..

Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că inculpatul R. K. ar fi fost în situaţia de a cere un împrumut de la A. J. întrucât cei doi se aflau în relaţie de prietenie, însă pe acest aspect declaraţiile martorilor sunt contradictorii (martora T. P. negând relaţia de prietenie, martorele R. E. şi R. A. confirmând-o).

Tot în apărarea sa, inculpatul a arătat  că nu a intervenit în modul în care primăria a înţeles să achite facturile pe care le avea la diferiţi furnizori şi nici nu a încercat să favorizeze sau să defavorizeze, in vreun mod, firma martorului denunţător …… SRL (afirmaţii susţinute, în mare parte, de declaraţiile martorilor F. J., M. C., P. D. şi B. E., care au arătat că se achitau în mod nediscriminatoriu toate facturile, în funcţie de banii existenţi, şi că primarul nu a intervenit pentru ca firma lui A. J. să fie favorizată sau dimpotrivă defavorizată în vreun fel)

Totuşi, această apărare nu este relevantă sub aspectul analizei întrunirii laturii obiective şi subiective a infracţiunii de luare de mită. Legiuitorul cere ca banii luaţi ca mită să fie luaţi în scopul de a îndeplini , de a nu îndeplini, de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii ,  chiar dacă, în mod concret, funcţionarul competent nu a întreprins nimic pentru a face ceea ce a promis mituitorului.

Astfel , doctrina şi practica sunt unanime în a considera că sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea infracţiunii de luare de mită fără a se cere condiţia ca persoana mituită să şi pună în practică cele promise mituitorului, cu privire la actul de serviciu în raport cu care este competent. Nu este aşadar relevant că, în  mod concret, inculpatul nu a întreprins nimic pentru a determina pe funcţionarii primăriei să acorde prioritate achitării facturilor restante ale firmei denunţătorului sau că a semnat un contract cu o firmă privitor la cântărirea materialelor aduse de A. J. (aspect dovedit de apărare prin depunerea unui contract cu firma SC …. având acest obiect).

Este suficient să se reţină că există dovezi incontestabile cu privire la luarea de către inculpatul R. K., în datele de 17.02.2011 şi 11.03.2011 , de la martorul denunţător A. J. a sumelor de 3000 de lei şi 10.000 de lei (ultima chiar cu titlu de împrumut), în condiţiile în care, între inculpat şi martorul denunţător, au existat numeroase convorbiri cu încărcătură psihologică în care inculpatului se reproşa lipsa de reacţie în raport cu plata facturilor restante emise de firma denunţătorului şi, în replică, inculpatul făcea referire la situaţia sa financiară slabă, aceste acte întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată (fiind dovedită atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă, respectiv intenţia directă calificată prin scop, cât şi rezoluţiunea infracţională unică dată de modul asemănător  de săvârşire a celor două acte materiale, datele apropiate de săvârşire).

Instanţa urmează să reţină aşadar, ca fiind probată situaţia de fapt reţinută mai sus, respectiv faptul că inculpatul R. K., în calitate de primar al mun. Tg. Secuiesc, funcţionar cu atribuţiuni de control conform Legii 215/2001, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a pretins implicit şi a primit în data de 17.02.2011 suma de 3000 de lei şi în data de 11.03.2011 suma de 10.000 de lei de la martorul denunţător A. J., cu intenţia directă calificată prin scopul de a achita fără întârzieri facturile restante emise de firma denunţătorului A. J. .

ÎN DREPT, fapta inculpatului R. K. întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din L. 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale  în 17.02. 2011 şi 11.03.2011) .

Pentru fapta reţinută mai sus, instanţa îi va aplica inculpatului o pedeapsă, la stabilirea şi individualizarea căreia, va avea în vedere criteriile prevăzute de art 72 Cod penal. Instanţa va reţine, în  favoarea inculpatului, faptul  că acesta este la primul conflict cu legea penală si este integrat în societate , fiind căsătorit şi pe cale de a deveni tată, dar si în defavoarea inculpatului, atitudinea nesinceră a acestuia,  gradul de pericol social concret al faptei dat de poziţia inculpatului de funcţionar în administraţia publică locală şi ales local  care ar fi reclamat o conduită morală care să servească drept exemplu în contextul amplorii fenomenului corupţiei în ţara noastră .

Astfel , instanţa, în baza art. 334 Cod procedură penală va  schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R. K. din prevederile art.254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (zece acte materiale), în prevederile art. 254 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (8 infracţiuni perioada aprilie – noiembrie 2010) şi art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale, 17 februarie şi 11 martie 2011), cu art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală va achita pe inculpatul R. K. de sub acuza săvârşirii a 8 infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (perioada aprilie -  noiembrie 2010).

În baza art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal ( 2 acte materiale- 17 februarie şi 11 martie 2011) va  condamna pe inculpatul R. K. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, apreciind acest cuantum al pedepsei închisorii ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei de exemplaritate şi de reeducare prevăzut de art 52 Cod penal

În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani , a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice elective şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie , drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

 Apreciind că, faţă de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, în baza art. 86/1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare , aplicate inculpatului R. K., pe o durată de 6 ani, stabilit conform art. 86/2 Cod penal.

În baza art. 86/3 Cod penal obligă inculpatul , ca pe durata termenului de încercare de 6 ani, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna însărcinat cu supravegherea la datele fixate de acesta;

- să anunţe , în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 359 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 86/4 al. 2 rap. la art. 83 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor şi condiţiilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.

 Va constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat în perioada 11.03.2011- 8.04.2011, inclusiv.

Va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R. K. din prevederile art. 254 al. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (10 acte materiale ) în prevederile 254 al. 1 şi 2 Cod penal rap. la art. 6 din Lega 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (10 acte materiale ) .

Va constată că infracţiunile deduse judecăţii nu comportă latură civilă.

Va revoca sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa din 30.03.2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Braşov, constatând că această măsură asiguratorie a fost în mod eronat dispusă asupra bunurilor unei alte persoane decât inculpatul ( numitul R. Cs. ) , astfel că nu a putut fi pusă în executare ( prin Încheierea 5797 a Oficiului de Cadastru - Biroul de Cadastru Tg Secuiesc a respins cererea de punere in executare a ordonanţei din 30.03.2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Braşov  de luare a măsurilor asigurătorii )

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 255 al. 3, 5 Cod penal va obliga pe inculpatul R. K. să restituie martorului denunţător A. J. suma de 3000 de lei, reprezentând obiectul mitei din data de 17.02.2011. Pentru obiectul mitei din data de 11.03.2011 pentru care s-a reţinut , de asemenea, vinovăţia inculpatului, se constată că suma de 10.000 lei a fost pusă la dispoziţie de D.N.A şi recuperată de acesta cu ocazia realizării flagrantului. Pentru celelalte sume pretinse de denunţător nu s-a dovedit vinovăţia inculpatului

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 163 Cod procedură penală va institui sechestrul asigurător asupra imobilului constând în teren, în suprafaţă  de 90  mp şi construcţie anexă din cărămidă, înscrisă în CF 25672 (provenită din conversia CF vechi 471) la A1 şi A1.1  cu nr. top 459/2 şi nr. cadastral C1, nr. top 459/2 până la concurenţa sumei de 3000 de lei. Din adresa CF rezultă că inculpatul mai are şi alte bunuri mobile şi imobile , în proprietate comună cu fosta soţie R. E. sau singur, dar, faţă de cuantumul sumei ce se cere a fi restituită, instanţa, potrivit principiului proporţionalităţii măsurii asigurătorii, apreciază îndestulător sechestrul deja dispus.

În baza art. 91/3 al. 7 C.p.p. suporţii optici tip DVD, marca Verbatim, înregistraţi sub nr. DNA ST. Bv/102/MS - CD/2011 şi DNA ST. Bv/82/MS- CD/2011 în Registrul de probe materiale al Serviciului Teritorial Braşov, asigurate cu sigiliul Ministerului Public - PNA 208, se vor arhiva odată cu dosarul instanţei la sediul instanţei în locuri speciale în plic sigilat cu asigurarea confidenţialităţii, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 4000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat aferente cercetării infracţiunii pentru care a fost condamnat .

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală vor rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare aferente cercetării infracţiunilor pentru care a fost achitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R. K. (fiul lui D. şi I. născut la data de ….. în oraşul Baraolt jud. Covasna, domiciliat în mun. Tg. Secuiesc, str. ………, jud. Covasna, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, CNP ………., fără antecedente penale) din prevederile art.254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (zece acte materiale), în prevederile art. 254 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (8 infracţiuni perioada aprilie – noiembrie 2010) şi art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale, 17 februarie şi 11 martie 2011), cu art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul R. K. de sub acuza săvârşirii a 8 infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (perioada aprilie -  noiembrie 2010).

În baza art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal ( 2 acte materiale - 17 februarie şi 11 martie 2011), condamnă pe inculpatul R. K. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani , a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice elective şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie , drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În baza art. 86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare , aplicate inculpatului R. K., pe o durată de 6 ani, stabilit conform art. 86/2 Cod penal.

În baza art. 86/3 Cod penal obligă inculpatul , ca pe durat termenului de încercare de 6 ani, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna însărcinat cu supravegherea la datele fixate de acesta;

- să anunţe , în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 359 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 86/4 al. 2 rap. la art. 83 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor şi condiţiilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat în perioada 11.03.2011- 8.04.2011, inclusiv.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R. K. din prevederile art. 254 al. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (10 acte materiale ) în prevederile 254 al. 1 şi 2 Cod penal rap. la art. 6 din Lega 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cod penal (10 acte materiale ) .

Constată că infracţiunile deduse judecăţii nu comportă latură civilă.

Revocă sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa din 30.03.2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Braşov.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 255 al. 3, 5 Cod penal obligă pe inculpatul R. K. să restituie martorului denunţător A. J. suma de 3000 de lei, reprezentând obiectul mitei.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 163 Cod procedură penală instituie sechestrul asigurător asupra imobilului constând în teren, în suprafaţă  de 90  mp şi construcţie anexă din cărămidă, înscrisă în CF 25672 (provenită din conversia CF vechi 471) la A1 şi A1.1  cu nr. top 459/2 şi nr. cadastral C1, nr. top 459/2 până la concurenţa sumei de 3000 de lei.

În baza art. 91/3 al. 7 C.p.p. suporţii optici tip DVD, marca Verbatim, înregistraţi sub nr. DNA ST. Bv/102/MS - CD/2011 şi DNA ST. Bv/82/MS- CD/2011 în Registrul de probe materiale al Serviciului Teritorial Braşov, asigurate cu sigiliul Ministerului Public - PNA 208, se vor arhiva odată cu dosarul instanţei la sediul instanţei în locuri speciale în plic sigilat cu asigurarea confidenţialităţii, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 4000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală rămân în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 14 decembrie 2012.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare