Actiunea in restituirea unei sume de bani ce au facut obiectul unor contracte de imprumut este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani.

Decizie 207 din 16.02.2009


Contracte de  împrumut având ca obiect diferite sume de bani si în care nu s-a stipulat termenul de restituire, stipulându-se ca împrumutatul va restitui banii când va fi salariat respectiv într-un  termen apropiat de data întocmirii chitantei. Prescriptia actiunii în restituire. Data de la care începe sa curga termenul de prescriptie. Actiunea recurentei reclamante este o actiune personala cu caracter patrimonial întemeiata pe drepturi de creanta ce s-a stins prin prescriptie, fiind împlinit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care a început sa curga, în conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. 2 si 3 din acelasi act normativ, de la data împlinirii termenelor prevazute de parti în contractele de împrumut 

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgoviste sub nr. 3796/315/2008, reclamanta GE a chemat în judecata pe mai multi pârâti printre care si SAu, solicitând obligarea pârâtului SAu la restituirea sumei de 40 000 lei catre ea si ceilalti pârâti - mostenitori ai defunctei sale mame, la fel ca si pârâtul SAu.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca mama sa – S.A. i-a dat fratelui sau - pârâtul SAu, cu împrumut, în data de 25.08.1978, suma de 20.000 lei, întocmindu-se în acest sens o chitanta scrisa personal de pârât în care se arata de catre acesta ca a primit suma mentionata, cu titlu de împrumut si cu obligatia de a o restitui când va fi salariat; ca, tot printr-un înscris sub semnatura privata, se face dovada ca acelasi pârât a mai primit suma de 20.000 lei si ca acest înscris s-a întocmit în data de 13.12.1980; ca potrivit acestui înscris, pârâtul s-a obligat sa restituie banii împrumutati într-un termen apropiat; ca pârâtul nu a restituit mamei sale banii si ca nici nu a adus aceasta suma la masa de partaj.

În drept s-au invocat dispozitiile art. 1179 alin 1, 2 cod civil , art. 1180 alin 1 cod civil.

La termenul din  9.07.2008, instanta de fond, în temeiul art. 129 alin 4, 5 din Codul de procedura civila, i-a solicitat reclamantei sa precizeze daca actiunea are ca obiect cerere de raport donatie constând în suma de bani mentionata în actiune ori are ca obiect obligarea la suma împrumutata pe baza contractului de împrumut .

Reclamanta a aratat ca a avut loc un împrumut si solicita restituirea sumei împrumutata, suma pe care nu o solicita pentru ea ci pentru a fi adusa la masa de partaj dar nu prin raport de donatie. Instanta de fond a luat act de aceasta precizare .

Instanta de fond a pus din oficiu în discutie exceptia prescrierii dreptului la actiunea astfel cum a fost precizata.

 Prin sentinta civila nr.3898/17.09.2008, Judecatoria Târgoviste a respins ca fiind prescrisa actiunea astfel cum a fost precizata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca din motivarea actiunii coroborate cu explicatiile date de reclamanta si consemnate în încheierea de sedinta din data de 9.07.2008 rezulta cu certitudine ca reclamanta doreste restituirea împrumutului invocat a fi dat de mama sa  decedata de pe urma careia se realizeaza partajul în dosarul 1476/2004 aflat pe rolul Judecatoriei Târgoviste, actionând în calitate de mostenitoare a mamei sale si nu în nume propriu si ca nu doreste restituirea doar catre ea ci catre toti mostenitorii acesteia, urmând ca dupa obligarea pârâtului  aceasta suma sa fie adusa la masa de partaj; ca, asa cum rezulta din motivarea reclamantei, pârâtul S Au nu a fost chemat în judecata în cauza de fata în calitate de mostenitor ci în calitate de persoana care a fost împrumutata de autoarea de pe urma careia se dezbate succesiunea; ca ceilalti pârâti participa în calitate de pârâti în prezenta, nu pentru ca si ei ar trebui sa restituie împrumutul ci pentru ca dreptul invocat a apartinut autoarei comune; ca acest aspect rezulta din motivarea actiunii de fata, reclamanta  aratând ca si ei au interesul pentru ,,raportarea” sumei de 40.000 lei solicitata; ca obiectul actiunii este de restituire a sumei de 40.000 lei catre mostenitorii autoarei decedata a partilor, drept care este exercitat de reclamanta; ca dreptul invocat este unul de creanta deoarece drepturile reale sunt expres si limitativ prevazute de lege iar acesta nu se regaseste în aceste prevederi; ca, în principiu, drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor –acte juridice, fapte juridice licite, fapte juridice ilicite - sunt supuse prescriptiei extinctive; ca aceasta regula rezulta atât din art. 1 alin 1 din Decretul 167/1958 conform caruia „Dreptul la actiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit în lege.” combinat cu art. 21 din acelasi act normativ potrivit caruia  „dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie.” precum si din alte dispozitii înscrise fie în Decretul 167/1957 (de exemplu art. 7 , art. 8 si art. 11) ori din alte acte normative; ca exceptiile prevazute de lege în ceea ce priveste supunerea actiunilor personale la prescriptia extinctiva nu vizeaza actiunile prin care se solicita un împrumut;  ca din lege nu rezulta nici ca exista un termen special pentru acest gen de actiuni , astfel încât se va aplica regula generala prevazuta de art. alin 1  din acelasi decret conform caruia :  „termenul prescriptiei este de 3 ani”; ca, în ceea ce priveste momentul începerii cursului prescriptiei, instanta apreciaza ca regula generala ( care se aplica ori de câte ori legea nu contine o dispozitie speciala) în aceasta materie este continuta de art. 7 alin 1 teza 1 din Decretul 167/1958  potrivit caruia „Prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune”; ca potrivit  art. 7 alin 2 din Decretul 167/1958, „În obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia începe sa curga de la data nasterii raportului de drept.”; ca prin expresia „în obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului” se întelege situatia în care fie exista un termen suspensiv, dar acesta este în favoarea creditorului –care poate renunta la beneficiul termenului, deci creditorul poate cere deîndata executarea obligatiei – fie exista o conditie , dar care este rezolutorie (întrucât ceea ce se datoreaza sub conditie rezolutorie se datoreaza pur si simplu) iar prin expresia ,,în obligatiile … al caror termen de executare nu este stabilit” se întelege situatia obligatiilor în care termenul lipseste cu desavârsire; ca pentru ipoteza dreptului subiectiv afectat de modalitati sunt aplicabile dispozitiile art. 7 alin 3 din acelasi decret conform carora „Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia începe sa curga de la data când s-a împlinit conditia sau a expirat termenul.”; ca, în speta, se invoca pe de o parte faptul ca, în data de 25.08.1978, S Au a fost  împrumutat cu suma de 20.000 lei si ca acesta s-a angajat sa restituie suma când va fi salariat; ca în aceste conditii dreptul subiectiv invocat de reclamanta este afectat de un termen suspensiv în favoarea debitorului si ca acesta este unul incert, în sensul ca desi este un eveniment viitor si sigur ca realizare, nu se  cunoaste data împlinirii lui , însa aceasta  este sigura; ca exista o prezumtie în sensul ca, în mod normal,  mai ales la epoca la care se pretinde ca s-a încheiat actul, o persoana devine salariat; ca nu s-a invocat faptul ca momentul împlinirii acestui termen ar fi avut loc  în urma cu cel mult trei ani înaintea introducerii prezentei actiune; ca acest lucru nici nu ar putea fi probabil întrucât de la momentul mentionat ca fiind cel al încheierii actului - 25.08.1978  - si pâna la momentul introducerii actiunii  au trecut aproximativ 30 de ani; ca, pe baza tuturor elementelor de fapt evidentiate imediat anterior, termenul de 3 ani prevazut de lege, calculat de la momentul împlinirii termenului, este cu mult depasit; ca, în ceea ce priveste cealalta suma de 20.000 lei solicitata a fi restituita, se invoca faptul ca în data de 13.12.1980  SAu a fost  împrumutat cu aceasta  suma  si faptul  ca acesta s-a angajat sa restituie banii împrumutati într-un termen apropiat; ca si în aceasta situatie dreptul subiectiv invocat de reclamanta (respectiv acela de a se restitui împrumutul) este afectat de un termen suspensiv incert si ca acesta este în favoarea debitorului, astfel încât sunt aplicabile dispozitiile art. 7 alin 3 citate mai sus; ca, în ceea ce priveste termenul în care urmeaza sa se execute obligatiile, acesta  este incert; ca data îndeplinirii lui –respectiv împlinirea termenului apropiat -  trebuie dedusa din împrejurarile de fapt; ca nu s-au invocat împrejurarile de fapt , însa având în vedere faptul ca de la momentul invocatei conventii si pâna la cel al introducerii actiunii, au trecut peste 25 de ani, instanta apreciaza ca  în nici un caz nu se poate socoti ca ,,termenul apropiat ” s-ar fi împlinit în urma cu cel mult trei ani fata de introducerea cererii, pentru ca astfel actiunea sa nu fie prescrisa si cu privire la restituirea acestei de-a doua sume.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termenul legal reclamanta GE, care a aratat ca hotarârea nu a fost motivata corespunzator; ca în mod vadit instanta a fost partinitoare cu SA, interpretând cererea sa ca fiind o cerere a unui drept de creanta, respectiv a sumei de 40.000 lei, deoarece drepturile reale sunt expres si limitativ prevazute de lege, apreciind ca sumele împrumutate de fratele sau de la mama lor, nu fac parte din categoria de drepturi prevazute de art.21 din Decretul privitor la prescriptia extinctiva nr.167/1958, respectiv dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie; ca instanta în mod gresit a apreciat ca pârâtul SAu nu este chemat în judecata în dosarul civil nr.3796/315/2008 în calitate de mostenitor al mamei lor, SA, ci ca o persoana care a împrumutat suma de 40.000 lei; ca în ceea ce priveste aprecierea instantei ca SV, fratele sau, SD, SI si TM, nepotii sai, au calitate de pârâti în proces, nu pentru ca ei ar trebui sa restituie împrumutul, ci pentru ca suma de 40.000 lei a apartinut mamei lor, SA, este o interpretare gresita a obiectului cererii de chemare în judecata, care are drept scop întregirea masei de partaj a bunurilor mamei lor; ca instanta de fond nu a tinut seama de pozitia atât a pârâtului SAu, cât si a  fratelui sau, SV si nepotilor sai, SD, SI si TM, care nu au fost de acord sa se judece cererea completatoare  a actiunii de partaj în cadrul dosarului civil nr.1476/2004, dar nu au renuntat la dreptul lor la cota parte cuvenita din suma de 40.000 lei, pe care pârâtul SAu încearca sa o sustraga de la împartirea prin actiunea de partaj din dosarul civil disjuns cu nr. 3796/315/2008, ca suma de 40.000 lei, nerestituita de SAu, mamei noastre SA, înainte de decesul acesteia la 05.05.1999, este un bun ce face parte din masa de partaj a bunurilor mamei noastre ce face obiectul actiunii de partaj; ca pârâtul SAu nu a contestat existenta celor doua chitante, care sunt înscrisuri încheiate sub semnatura privata ce cuprind conventia sinalagmatica prin care mama lor, SA, se obliga sa dea cu împrumut sumele de câte 20.000 lei fratelui sau ce se obliga sa restituie suma de 40.000 lei ulterior datei de încheiere  a chitantelor; ca aceste acte încheiate, sub semnatura privata, întrunesc conditiile si elementele constitutive ale actului juridic, respectiv ale unui contract de împrumut, prevazute de art.1179, art.1180, art.1576- 1578 Cod civil; ca în conformitate cu întelesul dispozitiei art.1583 Cod civil, a fost stipulat în chitantele din 25.08.1979 si 13.12.1980 ca împrumutatorul  S Au va restitui suma când va avea posibilitatea si mijloacele necesare provenite din salar5iu sau veniturile proprii dobândite ulterior datei de încheiere a chitantelor, judecatorul ar fi trebuit sa prescrie un termen de consemnare la CEC sau alta banca si de aducere la masa de partaj.

Prin decizia civila nr. 207/16.02.2009, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamanta  GE împotriva sentintei civile nr.3898 din 17.09.2008 pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 3796/315/2008,  intimati pârâti fiind SAu, SV, SD, SM si SI, si a fost mentinuta hotarârea atacata.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:

Sustinerea recurentei reclamante în sensul ca hotarârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina iar motivele cuprinse în hotarâre sunt contradictorii si straine de natura pricinii nu poate fi primita întrucât instanta de fond a argumentat pe larg si a prezentat atât motivele pentru care a calificat cererea recurentei reclamante prin care aceasta a precizat ca doreste restituirea sumelor împrumutate, la 25 august 1978 si 13 decembrie 1980, de mama sa – SA, decedata la data de 05.05.1999 -  fratelui sau SAu, mostenitor al acesteia ca si reclamanta recurenta, ca fiind nu o cerere de raport a datoriilor formulata conform dispozitiilor art. 738 Codul civil si o cerere de obligare la restituire a sumelor împrumutate de catre intimatul pârât, cât si motivele de fapt si de drept pentru care a intervenit prescriptia extinctiva a dreptului la actiune al recurentei reclamante, inclusiv textele legale aplicabile în ce priveste momentul de la care au început sa curga termenele de prescriptie.

Critica recurentei în sensul ca instanta de fond nu a tinut seama de ceea ce a stabilit Tribunalul Dâmbovita în considerentele deciziei prin care s-a dispus desfiintarea primei sentinte pronuntate în cauza nu este fondata câta vreme chiar recurenta reclamanta a precizat la termenul de judecata din 09.07.2008 (a se vedea încheierea de sedinta de la fila 10) ca nu solicita raportul datoriilor ci restituirea sumelor împrumutate de autoarea sa. 

În mod corect prima instanta a retinut ca actiunea recurentei reclamante este o actiune personala cu caracter patrimonial întemeiata pe drepturi de creanta ce s-a stins prin prescriptie, fiind împlinit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care a început sa curga, în conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. 2 si 3 din acelasi act normativ, de la data împlinirii termenelor prevazute de parti în contractele de împrumut  (când debitorul intimat pârât SAu va fi salariat respectiv într-un  termen apropiat de data întocmirii chitantei – 13 decembrie 1980), termene care însa s-au împlinit de aproape 20 de ani.

De altfel, recurenta reclamanta nu neaga acest lucru ci sustine ca întrucât a formulat aceasta cerere ca o completare a cererii de partaj, aceasta este imprescriptibila.

Cu privire la aceste sustineri, tribunalul retine ca desi aceasta cerere a fost formulata, la data de 24.09.2007,  în cadrul unui dosar având ca obiect partajarea averii succesorale ramase de pe urma defunctilor SL, decedat la 31.12.1970 si SA, nascuta la 5 mai 1999 – dosarul nr. 1476/2004 aflat pe rolul Judecatoriei Târgoviste, aceasta cerere a fost disjunsa cu acordul tuturor partilor si înregistrata separat pe rolul acestei instante. 

Tribunalul mai retine ca prima instanta a procedat corect la disjungerea acestei cereri formulate cu mult peste termenul de modificare si întregire a cererii de chemare în judecata si ca nu se impunea ca, fata de aceasta cerere, prima instanta sa pronunte o noua încheiere  în baza art. 6737 Cod procedura civila, întrucât nu se afla în ipoteza acestui text si anume nu fusesera omise bunuri ce trebuiau supuse împartelii, în speta fiind în discutie un drept de creanta al autoarei comune – SA - împotriva uneia dintre parti – intimatul pârât SA.

Nu pot fi primite nici sustinerile recurentei ca instanta de fond a încalcat dispozitiile art. 1882 Codul civil, întrucât aceste dispozitii au fost abrogate implicit prin intrarea în vigoare a Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, în baza art. 26 din acest act normativ.

Fata de cele retinute mai sus, tribunalul, în baza dispozitiilor art.312 alin.1  Cod procedura civila,  a respins ca nefondat recursul si a mentinut hotarârea atacata.