Restituire imobil

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA a IX-a  CIVILA  SI  PENTRU

CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

Decizia civila nr.301R

Sedinta  publica  de la  12.05.2006

  Curtea  compusa  din :

PRESEDINTE - ALINA IULIANA TUCA

JUDECATOR - ANDREIA LIANA CONSTANDA

JUDECATOR -  LILIANA ZOLETA KOROSI

GREFIER -  IONICA ROSIORU

Pe rol  judecarea  cererii de  recurs  formulata  de recurentul pârât Municipiul Bucuresti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.18 din 09.01.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V a civila, în dosarul nr. 3630/2005, în contradictoriu cu intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria, Popa Maria Viora, Comsulea Livia Elena si Moldovan Emilia Valeria.

La apelul nominal  facut  în sedinta  publica  se prezinta intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria si Moldovan Emilia Valeria, prin avocat Turcu Maria, cu împuternicire avocatiala nr. 423135 din 10.05.2006 si intimata reclamanta Comsulea Livia Elena, prin avocat Czeller Ioan cu împuternicire avocatiala la dosar, lipsind recurentul pârât Municipiul Bucuresti prin Primarul General si intimata reclamanta Popa Maria Viora.

Procedura  legal îndeplinita.

S-a  facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învedereaza Curtii ca la data de 08.05.2006 intimata reclamanta Comsulea Livia Elena a depus la dosar întâmpinare, iar la data de 10.05.2006 intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria si Moldovan Emilia Valeria au depus la dosar întâmpinare.

Aparatorii intimatilor reclamanti învedereaza ca înscrisul intitulat întâmpinare reprezinta de fapt notele scrise pe care înteleg sa le formuleze în cauza.

Curtea constatând cauza în stare de judecata, acorda cuvântul partilor pe cererea de recurs.

Intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria si Moldovan Emilia Valeria, prin avocat, solicita respingerea recursului, mentinerea ca temeinica si legala a hotarârii recurate, cu cheltuieli de judecata.

Intimata reclamanta Comsulea Livia Elena, prin avocat, solicita respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata. Arata ca au trecut 2 ani de la data introducerii actiunii, iar prejudiciul suferit rezulta din refuzul emiterii dispozitiei de restituire. 

C U R T E A

Deliberând,

Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul  Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, sub nr.418/09.04.2004, reclamantii Oanta Valentina-Ileana, Taras Mihaela-Maria, Hamzea Mihai-Ioan, Lazarescu Ana-Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria-Valeria, Popa Maria-Viora, Comsulea Livia-Elena si Moldovan Emilia-Valeria, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General, au solicitat obligarea acestuia din urma la emiterea dispozitiei de restituire cu privire la imobilul situat în Bucuresti, str. Vasile Lascar, nr.12, sector 2.

În motivarea cererii se arata ca reclamantii sunt mostenitorii defunctei Negoescu Viorica-Maria, nascuta Hamzea, care a dobândit, înainte de casatorie imobilul în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumparare nr. 1929/1941. Imobilul, compus din teren si constructie, a fost nationalizat în temeiul Decretului nr.92/1950, fara titlu valabil, conform art.6 din Legea nr.21371998, ca urmare a nerespectari dispozitiilor decretului, în ceea ce priveste identitatea dintre adevaratul proprietar al imobilului la data nationalizarii (Hamzea Viorica-Maria) si persoana pe numele careia a fost nationalizat imobilul (Hamzea Viorica). Reclamantii s-au adresat pârâtului cu notificarea nr.1533/2001, cu toate actele de proprietate si de calitate, potrivit legii. Pârâtul nu a respectat însa, termenul de 60 de zile pentru emiterea dispozitiei motivate.

În drept au fost invocate prevederile art.23 si art.51 din Legea nr.10/2001.

Prin sentinta civila nr.670/02.07.2004 pronuntata de Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila în dosar nr.418/2004, cererea a fost admisa, pârâtul fiind obligat sa raspunda printr-o dispozitie motivata la notificarea nr.1533/13.07.2001.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut faptul ca termenul de 60 de zile, prevazut de art.23 al.1 din Legea nr.10/2001, nu este un termen de recomandare, ci este un  termen obligatoriu, pe care pârâtul nu l-a respectat.

Apelul declarat de catre pârât împotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia civila nr.1450/A/15.11.2004 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si litigii de munca în dosar nr.4132/CIV/2004, sentinta apelata fiind anulata, cu trimiterea cauzei spre competenta solutionare în prima instanta, Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, retinându-se faptul ca dispozitiile art.24 al.8 si art.31 al.2 din Legea nr.1072001 sunt dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, ele sunt de stricta interpretare si nu pot fi aplicate prin analogie si înalte cazuri, cum este cel în speta. Legiuitorul nu a prevazut în mod expres în cuprinsul legii speciale competenta materiala a tribunalului în solutionarea unei astfel de actiuni. 

Prin sentinta civila nr.2945/09.05.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti în dosar nr.4402/2005, în rejudecare, cererea a fost admisa, pârâtul fiind obligat sa se pronunte printr-o decizie/dispozitie motivata asupra notificarii nr.1533/13.07.2001.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca momentul de la care poate curge termenul de 60 de zile, prevazut de art23 din Legea nr.10/2001, poate fi data depunerii notificarii (atunci când toate înscrisurile necesare solutionarii notificarii au fost depuse) sau data depunerii tuturor actelor doveditoare, termenul fiind prorogat prin acordul partilor, însa numai daca se comunica partii interesate ca documentatia depusa este insuficienta. S-a apreciat ca, indiferent de momentul de la care se calculeaza termenul de 60 de zile, în care unitatea detinatoare trebuie sa raspunda notificarii, acesta a fost depasit, în mod evident, în raport de data notificarii, iar în raport de celalalt moment, întrucât actele puteau fi depuse pâna la data de 01.07.2003, potrivit Legii nr.289/2003. Nu se poate retine faptul ca unitatea detinatoare ar mai fi în prezent în asteptarea unor înscrisuri solicitate reclamantilor - persoane îndreptatite, întrucât termenul în care aceste înscrisuri puteau fi primite a expirat.

S-a apreciat faptul ca termenul de 60 de zile nu poate fi considerat un termen de recomandare, cât timp este reglementata o obligatie de emitere a dispozitiei asupra notificarii în termenul mentionat.

Apelul declarat de catre pârât împotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat, prin decizia civila nr.18/09.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila în dosar nr.24539/3/2005 (numar vechi 3630/2005).

Împotriva acestei decizii, apelantul-pârât a declarat recurs motivat, în termen legal.

În motivarea recursului sau, recurentul invoca gresita retinere a îndeplinirii obligatii prevazute de lege si a neemiterii în termen de 60 de zile a deciziei motivate.

Recurentul invoca interpretarea prevederilor art.23 din lege în întelesul dat de Normele metodologice, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea de catre unitatea detinatoare a obligatiei de a se pronunta asupra cererii de restituire poate avea doua date de referinta: fie data depunerii notificarii, în cazul în care persoana îndreptatita a depus toate actele doveditoare o data cu notificarea, fie data depunerii actelor doveditoare.

Potrivit art.23.1 din Norme, alaturi de notificare si celelalte acte, trebuia depusa o precizare de catre persoana îndreptatita, în sensul ca nu mai detine alte probe, precizare ce conditioneaza pârâtul în a se pronunta asupra notificarii.

Potrivit pct.28.1 din Norme, pronuntarea asupra notificarii este conditionata de existenta unei declaratii exprese a persoanei îndreptatite în sensul ca nu mai are alte dovezi de prezentat. În speta, reclamantii nu au aratat nici care este data ultimului înscris si nici nu au facut dovada existentei unei astfel de precizari, context în care, obligatia de a emite dispozitia este prematura. Este vorba despre o prorogare a termenului de 60 de zile în care unitatea detinatoare ar trebui sa se pronunte, pentru caz contrar pasivitatea notificatorului ar atrage culpa unitatii notificate.

Recurentul concluzioneaza în sensul ca, atât timp cât notificatorul nu si-a îndeplinit obligatiile prevazute de lege, acesta nu poate solicita obligarea recurentului la solutionarea unui dosar incomplet.

Recurentul apreciaza faptul ca termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, norma legala având caracter dispozitiv, iar nu imperativ. De altfel, depasirea termenului poate fi sanctionata cel mult cu obligarea unitatii detinatoare la plata de despagubiri, în masura în care termenul a fost depasit în mod culpabil, iar persoana îndreptatita face dovada existentei unui prejudiciu, fapt ce nu a fost dovedit în cauza.

Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine caracterul nefondat al recursului.

Instantele au procedat la o corecta interpretare sistematica a prevederilor art.23 al.1 din Legea nr.10/2001, actualmente art.25 al.1 din legea republicata în septembrie 2005, retinând în sarcina recurentului-pârât obligatia legala de a raspunde notificarii.

În speta, ipoteza de la care se porneste este nedepunerea întregii documentatii o data cu notificarea, caz în care termenul de recomandare de 60 de zile pentru emiterea dispozitiei motivate curge de la data depunerii tuturor actelor doveditoare ori de la data la care  persoana îndreptatita face precizarea ca nu mai detine alte probe, din proprie initiativa ori la cererea unitatii detinatoare, sau de la data comunicarii scrise, de catre unitatea detinatoare, persoanei îndreptatite, a faptului ca fundamentarea si emiterea dispozitiei motivate de restituire sunt conditionate de depunerea probelor solicitate.

În acest caz, daca unitatea detinatoare considera necesara depunerea unor acte doveditoare suplimentare, asa cum în mod legal si temeinic au apreciat ambele instante, avea obligatia legala implicita de a comunica în scris titularului notificarii aceasta necesitate, urmând ca termenul legal de  recomandare de 60 de zile pentru emiterea dispozitiei motivate sa curga fie de la data acestei comunicari scrise (în cazul lipsei oricarui raspuns scris al titularului notificarii în termen de 60 de zile de la data comunicarii, caz în care dispozitia se emite imediat dupa expirarea acestui termen ori chiar înainte, considerându-se perioada scursa ca termen rezonabil pentru raspuns), fie de la data raspunsului titularului notificarii, în sensul ca nu mai detine alte acte doveditoare (ori nu detine actele solicitate) sau de la data depunerii actelor, în termen rezonabil, în raport de data comunicarii, operând o prorogare conventionala a termenului, potrivit pct.23.1 al.4 si pct.23.2 al.1 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.498/2003.

Aceeasi obligatie incumba unitatii detinatoare, ca obligatie accesorie de aceasta data, obligatiei de a invita în scris persoana îndreptatita sa-si sustina cererea (obligatia legala de a invita pe titularul notificarii pentru a-si sustine cererea este corelativa dreptului acesteia din urma, consacrat expres, potrivit art.23 al.2 din Legea nr.10/2001, actualmente art.25 al.2 din legea republicata în septembrie 2005), respectiv obligatia de a comunica verbal sau, dupa caz, în scris, titularului notificarii necesitatea completarii documentatiei.

De altfel, nu termenul legal de recomandare de 60 de zile constituie problema de fapt si de drept dedusa judecatii, ci neemiterea unei dispozitii motivate nici dupa aproape 3 ani de la data depunerii notificarii (în raport de data înregistrarii cererii de chemare în judecata).

Cercetarea documentatiei aferente notificarii are loc la momentul depunerii acesteia ori în termen rezonabil, înainte de expirarea termenului de 60 de zile de la data depunerii notificarii; daca se constata insuficienta documentatiei, se comunica în scris titularului notificarii necesitatea completarii actelor doveditoare (de regula, concomitent cu invitatia ce se comunica obligatoriu, potrivit art.23 al.2 din Legea nr.10/2001, actualmente art.25 al.2 din legea republicata în septembrie 2005).

În lipsa unui raspuns într-un termen  rezonabil, dar nu mai mult de 60 de zile de la data comunicarii scrise, fie în sensul ca nu mai detine alte acte doveditoare, fie în sensul depunerii acestor acte, dispozitia motivata se emite pe baza actelor doveditoare depuse o data cu notificarea.

Chiar si în cazul în care recurentul si-ar fi îndeplinit obligatia legala de a comunica în scris necesitatea completarii actelor doveditoare, lipsa oricarui raspuns din partea titularilor notificarii ori completarea insuficienta a actelor doveditoare de catre acestia nu exonereaza pe recurent de obligatia legala de a emite dispozitia motivata pe baza actelor depuse, fie în sensul respingerii, fie în sensul admiterii cererii continute de notificare.

A admite punctul de vedere al recurentului înseamna a admite ca prorogarea conventionala a termenului legal de recomandare ar opera sine die, la discretia titularului notificarii, a carui eventuala culpa, sub aspectul neprecizarii inexistentei altor acte doveditoare ori al nedepunerii acestora, ar exonera recurentul de obligatia legala de a emite dispozitia motivata. Or, obligatia legala incumba în continuare recurentului, indiferent de conduita titularului notificarii, procedura administrativa trebuind a fi finalizata din initiativa sa, prin emiterea dispozitiei motivate.

Prin urmare, recurentul este în culpa sub aspectul neemiterii în termen rezonabil, în raport de data înregistrarii notificarii, a dispozitiei motivate, inclusiv prin nesolicitarea în scris a înscrisurilor doveditoare pe care le considera necesare. Pasivitatea titularului notificarii sub aspectul nedepunerii tuturor înscrisurilor doveditoare (apreciate ca necesare de catre unitatea detinatoare, necesitate comunicata, prin ipoteza) nu justifica pasivitatea unitatii detinatoare, careia îi incumba obligatia legala de emite în termen rezonabil dispozitia motivata, independent de atitudinea titularului notificarii, actele procedurii administrative declansate de notificare îndeplinindu-se din oficiu, inclusiv finalizarea procedurii.

Pasivitatea titularului notificarii sub aspectul nedepunerii tuturor înscrisurilor doveditoare (solicitate sau nu), precum si sub aspectul nesolicitarii în scris a lamuririlor cu privire la durata îndelungata a procedurii si a cauzelor neemiterii în termen rezonabil a dispozitiei motivate (între care este enumerat si caracterul incomplet al documentatiei), chiar în lipsa initiativei unitatii detinatoare de a solicita eventuala completare a documentatiei, este "sanctionata" prin emiterea dispozitiei motivate exclusiv pe baza înscrisurilor doveditoare depuse.

Recurentul se afla într-o evidenta eroare asupra obiectului cererii. Într-adevar, nimic nu împiedica intimatii-reclamanti sa uzeze de calea unei actiuni în despagubiri pentru neîndeplinirea în termen rezonabil de catre recurent a obligatiei legale de a emite dispozitie motivata asupra notificarii. Însa aceasta posibilitate nu exclude dreptul acestora de a solicita si obtine executarea în natura a obligatiei legale corelative dreptului lor.

Fata de cele retinute, în temeiul art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art.274 al.1 raportat la art.316 si art.298 Cod procedura civila, Curtea va obliga recurentul-pârât la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial (chitanta nr.49/29.04.2006), în favoarea intimatilor-reclamantiPopa Maria-Viora si Comsulea Livia-Elena, precum si la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial (chitanta nr.7866307/11.05.2006), în favoarea celorlalti intimati-reclamanti, recurentul-pârât fiind în culpa procesuala.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Bucuresti prin Primar General, cu sediul în Bucuresti, bd. Regina Elisabeta, nr.47, sector 5, împotriva deciziei civile nr.18/09.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila în dosar nr.24539/3/2005 (numar vechi 3630/2005), în contradictoriu cu intimatii-reclamanti Oanta Valentina-Ileana, cu domiciliul în Brasov, str. Setfan cel Mare, nr.9, jud. Brasov, Taras Mihaela-Maria, cu domiciliul în Brasov, str. Constantin Brâncoveanu, nr.34A, ap.8, jud. Brasov, Hamzea Mihai-Ioan, cu domiciliul în Brasov, str. Pârâului, nr.20, bl.15, sc.B, ap.4, jud. Brasov, Lazarescu Ana-Maria, cu domiciliul în Brasov, bd. Garii, nr.10, bl.3, sc.B, ap.23, jud. Brasov, Guta Maria, cu domiciliul în Brasov, bd. Garii, nr.10, bl.3, sc.A, ap.23 jud. Brasov, Messel Marius, cu domiciliul în Brasov, bd. Alexandru Vlahuta, nr.32, bl.115, sc.D, ap.6, jud. Brasov, Vasiloi Maria-Valeria, cu domiciliul în Brasov, str. Saturn, nr.21, sc.B, ap.6, jud. Brasov, Popa Maria-Viora, cu domiciliul în Sibiu, str. I.B. Deleanu, nr.3, jud. Sibiu, Comsulea Livia-Elena, cu domiciliul în Iasi, str. Toma Cozma, nr.9, sc.E, et.2, ap.11, jud. Iasi, Moldovan Emilia-Valeria, cu domiciliul în Sibiu, str. Miron Costin, nr.3, jud. Sibiu, ca nefondat.

Obliga recurentul-pârât la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, în favoarea intimatilor-reclamantiPopa Maria-Viora si Comsulea Livia-Elena, precum si la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, în favoarea celorlalti intimati-reclamanti.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 12.05.2006.

Presedinte Judecator Judecator

Alina-IulianaTuca Andreia-Liana Constanda Liliana-Zoleta Korösi

Grefier

Ionica Rosioru

Domenii speta

Spete similare