Contestaţie la executare. Nerespectarea dispoziţiilor art. 372 şi art. 374 al. 1 C.proc.civ. Consecinţe

Contestaţie la executare. Nerespectarea dispoziţiilor art. 372 şi art. 374 al. 1 C.proc.civ. Consecinţe

În măsura în care creditoarea porneşte executarea silită, în baza unei hotărâri judecătoreşti dată în fond în materie comercială, neînvestită însă cu formulă executorie, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 372 şi art. 374 al. 1 C.proc.civ., aşa încât se impune anularea actelor de executare.

(sentinţa comercială nr. 57/22.03.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, definitivă)

La data de 25.08.2006, pe rolul Judecătoriei Buzău a fost înregistrată contestaţia la executare prin care Asociaţia Agricolă A. a solicitat anularea tuturor actelor de executare începute de intimata Agenţia Domeniilor Statului.

În motivare, contestatoarea a arătat că intimata a început executarea silită împotriva sa, invocând ca titlu executoriu, sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, care nu este definitivă, căci a fost apelată. De asemenea, contestatoarea a precizat faptul că sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 nu a fost legalizată şi nici învestită cu formulă executorie. Pe de altă parte, contestatoarea a precizat că executarea silită a început fără a se obţine încuviinţarea executării de la instanţa de executare. În final, contestatoarea a susţinut că executarea silită este nelegală, întrucât nu respectă prevederile O.U.G. nr. 64/2005 şi nici cele ale O.U.G. nr. 51/1998, republicată, căci doar A.V.A.S. ar putea începe executarea silită în cazul titlurilor executorii în care A.D.S. este parte.

La data de 09.10.2006, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buzău şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare - întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată.

Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare, arătând că sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială este executorie, potrivit art. 7208 C.proc.civ., ca şi contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni care a stat la baza pronunţării sentinţei menţionate mai sus - în conformitate cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 4514/09.10.2006, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Recursul declarat de Asociaţia Agricolă A. împotriva sentinţei menţionate mai sus a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 37/12.01.2007 pronunţată de Tribunalul Buzău - Secţia Civilă.

Pe rolul acestei Secţii, dosarul a fost înregistrat la data de 20.02.2007, sub nr. 1252/2/2007.

Analizând actele dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Intimata a început executarea silită împotriva contestatoarei, invocând ca titlu executoriu, sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, nu şi contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98/22.12.2000, încheiat între părţi, pe ale cărui clauze s-au întemeiat pretenţiile intimatei în dosarul în care a fost pronunţată sentinţa menţionată mai sus.

O astfel de constatare rezultă, fără putinţă de tăgadă, din conţinutul actului prin care, la data de 11.08.2006, intimata a comunicat asociaţiei  contestatoare titlul executoriu, ce a constatat soldul creanţei sale, în valoare de 35.462,57 USD, precizând că acest titlu, anexat comunicării, este reprezentat de sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială.

Este, aşadar, de subliniat faptul că intimata nu a ales să invoce contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98/22.12.2000, ca titlu, deşi, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, acest contract constituie titlu executoriu. Dimpotrivă, titlul invocat de intimată a constat într-o hotărâre judecătorească, respectiv în sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială.

Susţinerea contestatoarei, potrivit căreia executarea silită este nelegală, căci sentinţa invocată ca titlu nu era încă definitivă, fiind apelată, nu poate fi primită ca temei al admiterii contestaţiei, deoarece, potrivit art. 7208 teza I C.proc.civ., hotărârile date în primă instanţă în materie comercială sunt executorii.

În conformitate cu art. 372 C.proc.civ., executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Curtea a precizat însă că o sentinţă executorie nu are, în mod automat, şi calitatea de titlu executoriu. Aşa fiind, pentru ca sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 să fi devenit titlu executoriu, ea ar fi trebuit să fie învestită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 C.proc.civ., după cum rezultă din dispoziţiile art. 374 alin. 1 C.proc.civ.

Învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti este o formalitate pe care legea o impune, presupunând, într-o procedură necontencioasă, pronunţarea unei încheieri de învestire, prin care judecătorul analizează forţa executorie a actului de jurisdicţie şi o certifică.

Caracterul obligatoriu al realizării formalităţilor de învestire rezultă şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 7209 C.proc.civ., ceea ce impune concluzia că numai atunci când legiuitorul a prevăzut expres, titlul scapă procedurii obligatorii de învestire. Astfel, art. 7209 C.proc.civ. vizează doar cazul hotărârilor, care poartă menţiunea "irevocabilă", pronunţate ca atare în materie comercială.

Pe de altă parte, Curtea a subliniat că alin. 1 al art. 374 C.proc.civ., în forma în care a fost modificat prin Legea nr. 459/06.12.2006 (ulterioară, de altfel, actului contestat), prevede că doar încheierile executorii - nu şi sentinţele -, precum şi hotărârile executorii provizoriu şi alte hotărâri şi înscrisuri prevăzute de lege se execută fără formula executorie. Toate celelalte hotărâri judecătoreşti - deci şi cele executorii - se execută numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.

În această ordine de idei, Curtea a reamintit că intimata nu a înţeles să se prevaleze de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98/22.12.2000 - deşi acestuia art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005 îi conferă caracterul de titlu executoriu -, ci de sentinţa comercială nr. 4083/06.10.2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, care nefiind învestită cu formulă executorie, nu a devenit titlu executoriu.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, s-a constatat că executarea silită a început în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu avea caracterul de titlu executoriu, motiv pentru care, în temeiul art. 47 alin. 1 şi art. 48 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, văzând şi prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, precum şi cele ale art. 402 alin. 2 şi art. 404 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a admis contestaţia la executare şi a anulat actele de executare silită începute de intimată împotriva contestatoarei la data de 11.08.2006.

Considerentele expuse mai sus au făcut inutilă cercetarea celorlalte motive invocate de către asociaţia contestatoare.

Domenii speta

Spete similare