Contestaţie în anulare. Schimbarea numelui. Lipsă de procedură.

Contestaţie în anulare. Schimbarea numelui. Lipsă de procedură.

Art.317 pct.1 Cod procedură civilă şi art.88 alin.1 pct.4 şi art.98 Cod procedură civilă

Potrivit prevederilor art.317 pct.1 Cod procedură civilă "procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită, potrivit cu cerinţele legii".

Cerinţele legii rezultate din art.88 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă se referă la conţinutul citaţiei care "va cuprinde: numele, domiciliul şi calitatea celui citat".

În speţă, a fost trecut numele cunoscut al contestatoarei-recurente pe citaţie fiind respectate cerinţele legale precitate.

Împrejurarea că, contestatoarea şi-a schimbat numele pe parcursul litigiului nu constituie motiv de nulitate a hotărârii pentru că aceasta nu ar fi fost legal citată, respectiv, cu noul său nume întrucât, textul nu se referă la o astfel de situaţie.

Pe de altă parte contestatoarea nu şi-a anunţat noul său nume şi dacă am accepta aplicarea prevederilor art.88 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă pe acest aspect atunci devin incidente dispoziţiile art.98 Cod procedură civilă. Oricum procedura de citare s-a efectuat în mod legal la domiciliul contestatoarei pe care l-a păstrat, aceasta devenind cunoscută sub ambele nume.

(Decizia comercială nr. 383R din 13.03.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Prin decizia comercială nr.2308/05.12.2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Comercială în dosarul nr.5619/2005 a fost admis recursul declarat de  recurenta B.R.C.R. S.A. C.B. în contradictoriu cu intimaţii B. M. I., R. ., D. M., S.C. M.T. S.R.L., S.C. C. S.A., D.V.B.L. - Primăria Sectorului 2 împotriva sentinţei comerciale nr.1610/14.09.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială, în dosarul nr.426/2003 şi s-a modificat în parte sentinţa comercială atacată în sensul că s-a admis cererea creditoarei, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei B. M. I. şi a obligat în solidar pârâta intimată la suportarea pasivului societăţii debitoare S.C. "M.T." S.R.L. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei comerciale atacate.

În esenţă, s-a reţinut că pârâta intimată B. M. I. a deţinut o funcţie de decizie, respectiv, director economic, făcând parte din cadrul organelor de conducere ale societăţii debitoare calitate în care, avea obligaţia de a coordona  activitatea economică a societăţii, ceea ce împlinea şi compartimentul contabilităţii, gestiune.

Tot astfel s-a reţinut că instanţa de fond greşit a apreciat că  această intimată nu are calitate procesuală pasivă cu o motivare care de fapt vizează fondul cauzei respectiv, lipsa culpei care nu este o  excepţie ci, o problemă de fond.

Împotriva deciziei precizate a formulat contestaţie în anulare intimata B. M. I. (în prezent R. [...]) în temeiul art.317 şi următoarele Cod procedură civilă solicitând anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului pe care să-l respingă instanţa ca nefondat. De asemenea, s-a solicitat suspendarea deciziei comerciale contestate până la soluţionarea contestaţiei de faţă şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă contestatoarea susţine ca un prim motiv al contestaţiei în anulare pe cel prevăzut de art.317 pct.1 Cod procedură civilă "procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii". În concret, pentru termenul de judecată din data de 05.12.2005, contestatoarea a fost citată cu încălcarea art.88 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă care relevă că "citaţia va cuprinde: numele, domiciliul şi calitatea celui citat".

Contestatoarea arată că şi-a schimbat numele din B. în R. şi nu a fost citată cu noul nume. De aceea procedura de citare este lovită de nulitate potrivit  cu prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Se susţine că numele de B. cu care  a figurat în actele de procedură din dosarul nr.5619/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Comercială nu mai corespundea realităţii fiind schimbat.

Contestatoarea mai arată că procedura de citare a fost viciată şi faţă de intimatul R. C. întrucât s-a trecut  la numărul apartamentului 84 în loc de 48.

Un al doilea motiv al contestaţiei în anulare se referă la cel prevăzut de art.318 Cod procedură civilă şi anume: "dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".

După ce contestatoarea prezintă din  literatura de specialitate ce înseamnă "greşeală materială" susţine că, instanţa de recurs nu a analizat actele existente la dosarul de fond cu privire la data de la care aceasta nu a mai deţinut funcţie de conducere în societate: 01.09.1994. Aceste acte se referă la cartea de muncă a contestatoarei în care este menţionată operaţiunea de transfer din 01.09.1994 şi la adresa privind acordul de transfer al contestatoarei începând cu 01.09.1994.

Contestatoarea susţine că dacă instanţa de recurs ar fi analizat aceste documente nu i s-ar mai fi reţinut culpa pentru perioada ulterioară datei de 01.09.1994, motiv dezvoltat cu concluzia că, astfel s-a comis o eroare de către instanţă.

În fine, contestatoarea mai susţine că începând cu februarie 1996, nu a mai avut nici calitatea de asociat şi că oricum nu se poate confunda termenul de asociat cu termenul de administrator şi că numai calitatea de administrator atrage răspunderea conform art.137 din Legea nr.64/1995.

În concluzie, contestatoarea solicită admiterea contestaţiei cum a fost formulată.

În privinţa suspendării executării deciziei, contestatoarea arată că se justifică în temeiul art.319 Cod procedură civilă cu referire la art.403 alin.3 şi 4 Cod procedură civilă pentru că împotriva sa a început executarea silită imobiliară în condiţiile în care titlul executoriu este vădit nelegal, cuantumul pentru care s-a început executarea este deosebit de ridicat iar întoarcerea executării presupune o incertitudine.

În drept se invocă dispoziţiile art.317 şi următoarele Cod procedură civilă.

Ca probe s-au propus înscrisuri şi orice alt mijloc de probă a cărui necesitate ar reieşi din dezbateri.

S-au anexat înscrisuri în copie.

Contestaţia a fost timbrată cu suma de 20 RON taxă judiciară de timbru şi cu 0,60 RON timbru judiciar.

Intimatul R. C. a depus întâmpinare prin care solicită admiterea contestaţiei în anulare pentru că, nu a fost legal citat în recurs.

Intimata C.B. a depus concluzii scrise.

Examinând motivele contestaţiei în anulare în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că aceasta apare nefondată pentru considerentele de mai jos.

Din conţinutul copiei cărţii de identitate seria RX nr.264256 rezultă că, contestatoarea începând cu 08.02.2005 şi-a schimbat numele în "R.".

Pe de altă parte, sentinţa comercială nr.1610/2005 a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr.426/2003, la data de 14.09.2005, adică, ulterior schimbării numelui de către contestatoare.

Mai mult această sentinţă a fost comunicată contestatoarei, aceasta fiind primită cât timp pe dovada de comunicare nu sunt menţiuni care să ateste contrariul.

În fine, art.88 alin.1 pct.4 este adevărat că prevede că citaţia va cuprinde şi numele şi că art.88 alin.2 între altele relevă că lipsa numelui se pedepseşte cu sancţiunea nulităţii, dar, în speţă nu lipseşte menţiunea numelui pe citaţia de la termenul din 05.12.2005. Practic, în speţă este trecut numele contestatoarei cunoscut "B." schimbarea acestuia neschimbând persoana. Altfel, domiciliul a rămas acelaşi.

Această stare de fapt nu este sancţionată cu nulitatea actului de procedură. Dacă am accepta contrariul atunci ar fi fost incidente în speţă dispoziţiile art.98 Cod procedură civilă şi anume că sub pedeapsa neluării în seamă, contestatoarea trebuia să facă cunoscut noul nume instanţei.

Or, contestatoarea deşi şi-a schimbat numele anterior pronunţării sentinţei comerciale nr.1610/2005 de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială nu a adus la cunoştinţă instanţei noul său nume.

Citarea contestatoarei în recurs cu numele cunoscut "B."  s-a făcut legal cât timp aceasta nu şi-a anunţat noul nume. Pe de altă parte, citaţia este legal îndeplinită nefiind făcută vreo menţiune pe dovada de primire care să susţină contrariul (vezi fila 9 dosar nr.5619/2005).

Aşadar, schimbarea numelui contestatoarei nu constituie motiv pentru anularea deciziei date în recurs cât timp acesta s-a trecut pe citaţie, domiciliul fiind păstrat şi contestatoarea a fost cunoscută sub ambele nume.

Lipsa de procedură cu intimatul R. C. nu o vatămă pe contestatoare şi prin urmare nu poate fi analizat ca motiv al contestaţiei în anulare decât în cazul în care acest intimat va formula o atare contestaţie.

Pentru aceste considerente motivul unu din contestaţia în anulare apare nefondat.

Altfel instanţa de recurs a stabilit situaţia de fapt având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză şi nu în funcţie de fiecare înscris în parte. Împrejurarea că soluţia la care a ajuns instanţa de recurs nu este însuşită de contestatoare este altceva dar, nu rezultă că în speţă s-ar fi comis vreo greşeală materială de către instanţa de recurs. Practic instanţa de  recurs a ţinut cont inclusiv de rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar, rapoarte care până la proba contrară constituie probe concludente şi pertinente în soluţionarea cauzei. Probele nu relevă că pe parcursul litigiului contestatoarea ar fi contestat aceste rapoarte.

În concluzie, potrivit dispoziţiile art.318 teza 1 Cod procedură civilă "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale [...]".

Acest text de lege se referă la greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului precum ar fi, respingerea greşită a unui recurs ca tardiv sau anularea greşită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu se mai impune reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Aşadar, nu pot fi valorificate pe această cale greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Practic contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli de fond.

Prin urmare, Curtea nu a intrat în cercetarea fondului întrucât ar fi de prisos.

În privinţa suspendării executării deciziei contestate, Curtea nu a mai analizat cererea cât timp contestatoarea nu a mai susţinut-o potrivit reţinerilor din practicaua deciziei de faţă.

Cu aceste considerente Curtea în baza art.317-318 Cod procedură civilă a respins contestaţia în anulare ca nefondată.

Curtea va lua act că intimata C.B. S.A. nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare