Deschidere procedură. Condiţii impuse de art.46 alin.1 şi art.49 din Legea nr.85/2006 pentru încheierea actelor după acest moment. Sancţiuni.

Deschidere procedură. Condiţii impuse de art.46 alin.1 şi art.49 din Legea nr.85/2006 pentru încheierea actelor după acest moment. Sancţiuni.

După deschiderea procedurii falimentului şi ridicarea dreptului debitoarei de a-şi mai conduce activitatea şi de a dispune de bunurile sale, încheierea oricărui contract precum în speţă, potrivit prevederilor art.46 din Legea nr.85/2006 trebuia autorizată de judecătorul sindic sau, recurenta să fi dovedit că ar fi fost incidente prevederile art.49 alin.1 din aceeaşi lege. Or, probele nu relevă că în speţă au fost respectate prevederile legale precitate, sancţiunea fiind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă cu debitoarea, soluţia instanţei de fond fiind menţinută şi recursul respins ca nefondat.

(Decizia comercială nr.785R din 08.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.13548/3/2002)

Asupra cererii de recurs de faţă,

Deliberând constată că, prin sentinţa comercială nr.548/20.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr.13/3/2002 (64/2002) a fost admisă cererea reclamantului "S.I" Bucureşti în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. "O" S.R.L. - în faliment în contradictoriu cu pârâtul S.C. "V" S.R.L. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între debitorul S.C. "O" S.R.L. - în faliment şi pârâtul S.C. "V" S.R.L. la 10.05.2004, privind vehiculul marca Mercedes Benz, tipul 1840 LS, număr de identificare WDB 9540321K226166, serie motor 00003798, dispunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară, cât şi radierea vehiculului de pe  numele pârâtului şi înscrierea acestuia pe numele debitorului S.C. "O" S.R.L. în faliment, cu notarea interzicerii vânzării şi/sau radierii acestora fără dispoziţia expresă a judecătorului sindic sau a lichidatorului judiciar.

În esenţă soluţia pronunţată s-a întemeiat pe prevederile art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul că înstrăinarea vehiculului în litigiu s-a realizat după deschiderea  procedurii de faliment şi ridicarea dreptului debitoarei de a-şi conduce activitatea şi de a dispune de bunurile sale, dispunându-se şi dizolvarea societăţi debitoare, fără autorizarea judecătorului sindic.

Împotriva sentinţei precitate a formulat recurs societatea pârâtă solicitând în principal în temeiul art.304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă şi nefondată, nelegală şi netemeinică, nedovedită.

În subsidiar, în temeiul art.304 pct.2 Cod procedură civilă s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate întrucât cauza a fost soluţionată de către o instanţă necompetentă material.

S-a mai solicitat reînmatricularea pe numele recurentei a vehiculului autotractor marca Mercedes Benz, tipul 03 1840 LS, serie şasiu WDB 9540321K226166, serie motor 00003798, număr omologare LOJ 7111111 L 9702/1996.

În esenţă recurenta susţine că acţiunea  este inadmisibilă şi nefondată nefiind incidente dispoziţiile art.46 alin.1 Cod procedură civilă din Legea nr.85/2006 întrucât vânzarea-cumpărarea autovehiculului s-a realizat la 28.11.2001 deci, înainte de deschiderea procedurii reorganizării judiciare, respectiv a procedurii falimentului societăţii debitoare.

Recurenta dezvoltă acest motiv de recurs cu concluzia că, dreptul de proprietate s-a transferat odată cu încheierea contractului nr.177/28.11.2001 iar contractul tip încheiat la 10.05.2004 nu are relevanţă efectele sale vizând doar opozabilitatea transferului de proprietate produs în 2001, faţă de terţi.

Altfel contractul nr.177/2001 a primit dată certă din partea unui avocat.

Acţiunea formulată şi soluţia pronunţată în cauză sunt nelegale şi netemeinice şi pentru că între vehiculul achiziţionat prin contractul nr.177/28.11.2001 şi vehiculul cu privire la care s-a dispus repunerea în situaţia anterioară şi care va intra în patrimoniul debitoarei nu există identitate. Şi aceasta pentru că la data achiziţionării autovehiculul nu era în stare de funcţionare necesitând recarosare şi reechipare cu piese tip Mercedes Benz.

Or, recurenta pe bază de credit a achiziţionat un autovehicul asemănător folosit la recarosarea şi reechiparea cu piese a autotractorului cumpărat.

De aceea vehiculul valorează peste un miliard în raport de preţul de achiziţie de 145.000.000 lei şi prin repunerea părţilor în situaţia anterioară s-ar crea o stare de îmbogăţire fără justă cauză a societăţii vânzătoare.

Altfel recurenta ar fi prejudiciată şi în prag de faliment iar acţiunea lichidatorului nu ar avea obiect pentru că vehiculul la care face referire în aceasta nu mai există, fiind schimbate majoritatea datelor de identificare şi crearea unui nou vehicul, fiind redate aceste date de identificare.

În fine, recurenta susţine că acţiunea în nulitate absolută a actelor încheiate de debitorul insolvent ar fi de competenţa instanţelor de drept comun fiind vorba de un litigiu evaluabil în bani în materie comercială. Practic, în speţă nu ar fi vorba de o acţiune în anulare pentru actele frauduloase ale debitorului.

În caz de admitere a recursului recurenta a solicitat să se admită reînmatricularea vehiculului pe numele său.

Potrivit art.242 (2) Cod procedură civilă recurenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, cu aplicarea art.274 Cod procedură civilă.

În drept, s-au invocat prevederile art.242 alin.2, 274, 304 pct.3, pct.9, 3041 Cod procedură civilă, art.11, 36, 46, 49, 77 şi următoarele, 149 din Legea nr.85/2006 a insolvenţei, OUG nr.195/2002 modificată şi completată, HG nr.610/1992, Instrucţiunile nr.290/1993, art.1295 Cod civil, dispoziţiile Codului civil privind cumpărarea-vânzarea şi nulitatea absolută.

S-a propus proba cu înscrisuri şi alte probe admise de lege.

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru şi cu 0,15 lei timbru judiciar.

Recurenta a solicitat şi Curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri probă administrată în cauză.

Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză, Curtea reţine că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Lichidatorul judiciar al S.C. "O" S.R.L. - în faliment, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. "V" S.R.L. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 10.05.2004, privind vehiculul marca Mercedes Benz, tipul 1840 LS, număr de identificare WDB 9540321K226166, serie motor 00003798, încheiat între debitoarea S.C. "O" S.R.L. - în faliment şi pârâta S.C. "V" S.R.L., repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, radierea vehiculului de pe numele pârâtei şi înscrierea sa pe numele societăţii debitoare cu notarea în dosarul vehiculului a interzicerii vânzări şi/sau radierii acestuia fără dispoziţia expresă a judecătorului sindic sau a lichidatorului judiciar.

Temeiul acestei cereri a fost art.46 alin.1 şi art.49 din Legea nr.85/2006.

S-a susţinut că, la data de 06.06.2002 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului iar prin încheierea de şedinţă din data de 03.04.2003 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. "O" S.R.L. în timp ce contractul precitat s-a încheiat  ulterior acestor momente fără a fi autorizat de judecătorul sindic, nefiind incidente în speţă cazurile prevăzute de art.49.

Prin sentinţa recurată, Tribunalul Bucureşti prin judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidator.

Curtea reţine că soluţia instanţei de fond este fondată pentru că, probele relevă fără dubiu faptul că, încheierea contractului anulat a survenit după deschiderea procedurii falimentului şi ridicării dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea şi de a dispune de bunurile sale, totodată dispunându-se şi dizolvarea societăţii debitoare.

Or, potrivit art.46 din Legea nr.85/2006 această operaţiune trebuia autorizată de judecătorul sindic, fapt nerezultat din materialul probator administrat în cauză.

Probele nu relevă că recurenta s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile reglementate  de art.49 (1) din Legea nr.85/2006.

Prin urmare, independent de momentul transmiterii dreptului de proprietate a vehiculului în litigiu, actele încheiate ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 trebuiau efectuate cu respectarea prevederilor art.46 alin.1 sau, după caz, art.49 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Din această perspectivă contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 10.05.2004, deci după deschiderea procedurii falimentului potrivit art.46 (1) din Legea nr.85/2006 este nul, cererea lichidatorului judiciar fiind fondată, admisibilă, legală, temeinică şi dovedită.

De aceea tot istoricul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului în litigiu expus de recurentă este lipsit de relevanţă vis-a-vis de contractul tipizat încheiat la 10.05.2004 cu încălcarea prevederilor art.46 (1) din Legea nr.85/2006.

De altfel, recurenta nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

Instanţa de fond prin judecătorul sindic a fost învestită cu soluţionarea cererii formulate de lichidator numai cu privire la valabilitatea contractului tipizat din 10.05.2004, soluţia pronunţată inclusiv în privinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară fiind dată raportat  doar la acest contract.

Din această perspectivă susţinerile recurentei cu privire la îmbogăţirea fără justă cauză a societăţii debitoare (vânzătoarea) nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză.

Nu pot fi reţinute criticile recurentei pe aspectele privind repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a îmbogăţirii fără justă cauză prin prisma contractului de vânzare-cumpărare nr.177 sub semnătură privată încheiat la 28.11.2001 şi a celui tipizat încheiat la 10.05.2004, cât timp, doar contractul tipizat s-a încheiat cu încălcarea legii şi doar acesta a făcut obiect de analiză.

Ca urmare, susţinerile recurentei cu privire la creditul făcut pentru achiziţionarea unui vehicul asemănător celui în litigiu pentru a fi folosit la recarosarea şi reechiparea cu piese a autotractorului cumpărat în temeiul contractului nr.177/28.11.2001 depăşesc sfera obiectului cererii introductive de instanţă.

Recurenta dacă a investit în vehiculul achiziţionat şi a procedat la încheierea contractului tipizat cu încălcarea legii, neputându-se prevala de necunoaşterea acesteia şi-a asumat toate riscurile, precum în speţă desfiinţarea actului respectiv.

Fără relevanţă sunt şi celelalte susţineri ale recurentei privind eventuala sa prejudiciere şi falimentare.

Altfel, acţiunea lichidatorului are ca obiect doar nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 10.05.2004 şi prin prisma acestui contract repunerea părţilor în situaţia anterioară este fondată. De asemenea probele relevă că în privinţa acestui contract cererea este dovedită, neavând nici o legătură referirea recurentei la contractul încheiat la 28.11.2001 cât timp nu a făcut obiectul cererii introductive de instanţă.

În fine, lichidatorul judiciar a ales calea legală adecvată pentru înlăturarea încălcării legii de către recurentă când a încheiat contractul din 10.05.2004.

Nici motivul de recurs privind excepţia necompetenţei materiale a instanţei nu apare fondat cât timp nulitatea actelor încheiate cu încălcarea prevederilor art.46 alin.1 şi 49 din Legea nr.85/2006 rezultă din însăşi textele legale precitate.

Aşadar judecătorul sindic a fost legal învestit cu soluţionarea cererii din speţa de faţă.

Cât timp recursul nu a fost admis cererea de reînmatriculare pe numele recurentei a vehiculului în litigiu nu mai are obiect pentru analiză.

În concluzie, chiar dacă vânzarea-cumpărarea vehiculului ar fi intervenit anterior datei deschiderii procedurii, în speţă incidenţa prevederilor art.46 alin.1 şi 49 din Legea nr.85/2006 vizează legalitatea actelor încheiate după acest moment, independent de momentul transferului dreptului de proprietate.

Deci, legea sancţionează actul încheiat cu nerespectarea legii cum  s-a arătat mai sus.

Recurenta trebuia să accepte încheierea contractului de la 10.05.2004 indiferent de menirea acestuia, numai după ce judecătorul sindic ar fi autorizat încheierea acestuia, fapt nedovedit.

Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare