Perimarea executarii silite

Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

1. Perimarea executării silite.

Prin formularea contestaţiei la executare de catre creditor se intrerupe cursul perimarii executarii silite; de asemenea, pe durata solutionarii contestatiei, creditorul este pus în imposibilitatea de a continua executarea silită, lăsarea în nelucrare nefiind imputabilă acestuia.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă,

Decizia civila nr. 1503 din  27.08.2009,

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE : SPĂTARU ADRIANA

JUDECĂTOR: NĂSTASIE VERONICA

JUDECĂTOR: LAZĂR FLORICA

GREFIER : VASILACHE NICOLETA MIRELA

Pe rolul Tribunalului soluţionarea recursurilor civile declarate de recurenţii BEJ D.M şi CM împotriva sentinţei civile nr. 2163/15.04.2009, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. 1120/94/2009, în contradictoriu cu intimata MGD SRL, având ca obiect contestaţie la executare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Buftea la data de20.02.2009, sub n r. 1120/94/2009, contestatoarea SC M.G.D  SRL a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat să se dispună anularea procesului verbal încheiat la data de 02.02.2009 de BEJ D.O obligarea executorului judecătoresc la plata amenzii judiciare în cuantum maxim, pentru refuzul de a continua executarea silită, obligarea executorului judecătoresc la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând paguba cauzată prin refuzul de a continua executarea silită.

Prin sentinţa civilă nr. 2163/15.04.2009, pronunţată în dosarul nr. 1120/94/2009, Judecătoria Buftea a admis in parte contestaţia la executare, a anulat procesul verbal din 02.02.2009 prin care BEJ a exprimat refuzul său de continuare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare silita nr.38/2009; a respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligarea executorului judecătoresc la plata unei amenzi judiciare si la despăgubiri şi a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a reţinut că, în dosarul de executare silita nr.38/2005, prin procesul verbal încheiat la 02.02.2009 BEJ exprimat refuzul de continuare a executării silite începute in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila nr.693/21.01.2004 pronunţata de Tribunalul Neamţ, motivat de neîndeplinirea formalităţilor impuse de lege (cererea de demarare a procedurii executării silite a fost efectuata la cererea lichidatorului judiciar S.V, iar împuternicirile depuse sunt informe, relevând o lipsa de calitate a contestatoarei).

Din acest punct de vedere refuzul executorului judecătoresc este neîntemeiat in condiţiile in care prin sentinţa civila nr.3811/04.07.2007 pronunţata de Judecătoria Buftea, irevocabila, respingându-se excepţia lipsei calităţii procesual active, admiţându-se contestaţia la executare formulata de SC MGD SRL si anulându-se formele de executare, s-a reţinut cu putere de lucru judecat ca aceasta societate are calitate de creditoare in raport cu debitoarele SC S.C SRL si C.M .

De asemenea s-a reţinut in motivarea hotărârii nelegalitatea actelor de executare efectuate ulterior datei de 30.11.2006 de executorul judecătoresc fără încunoştiinţarea creditoarei, in condiţiile in care cererea de executare silita a fost formulata de lichidatorul judiciar, dar pentru valorificarea creanţei stabilita prin hotărâre judecătoreasca in favoarea SC M.R. SRL, iar procedura falimentului societăţii debitoare SC S.C. SRL a fost declarata închisa la 09.03.2005.

A mai reţinut prima instanţa că, sub un al doilea aspect executorul judecătoresc motivează refuzul său pe ideea ca dreptul de a cere executarea creanţei este perimat, dat fiind faptul ca de la rămânerea irevocabila a hotărârii, respectiv 03.12.2007, pana in prezent creditoarea nu a depus toate înscrisurile cerute de lege.

Verificând actele dosarului instanţa a constatat însă ca, după întocmirea actului de adjudecare nr.38/02.02.2007, având in vedere cererile formulate de creditoare din 03.03.2007 de refacere a actelor de executare, executorul judecătoresc a convocat creditoarea SC M.R. SRL si adjudecatarul imobilului la sediul sau la data de 17.04.2007, la data de 18.04.2007 se formulează de către creditoare contestaţie la executare împotriva executării silite, ce a fost prezentata executorului judecătoresc, cerere de natura a întrerupe cursul perimării, cată vreme a fost admisa si este prevăzuta ca un act de procedura in materia executării silite.

Contestaţia la executare admisa prin sentinţa civila nr.3811/04.07.2007, prin care s-au anulat actele de executare din 30.11.2006 si cele ulterioare, iar hotărârea a devenit irevocabila prin decizia civila nr. 1129/03.12.2007, prin care s-a anulat recursul.

La data de 06.12.2007 creditoarea comunica executorului judecătoresc o copie a certificatului de grefa eliberat de Tribunalul Bucureşti in dosarul nr.2498/94/2007, înştiinţând despre rămânerea irevocabila a sentinţei civila nr. 04.07.2007  prin care au fost anulate in parte actele de executare (filele 84,85 dosar)

Chiar daca s-ar aprecia ca recursul declarat de adjudecatar împotriva hotărârii prin care s-au anulat actele de executare, ori decizia instanţei de recurs nu constituie acte de procedura in cursul executării silite, de la data pronunţării hotărârii definitive 04.07.2007 pana la 06.12.2007 nu este împlinit termenul de perimare de 6 luni (5 luni si 2 zile).

La 11.01.2008 se solicita de către creditoare refacerea procedurii de vânzare prin licitaţie publica a terenului, manifestând interesul de a participa la licitaţie publica.

La 05.06.2008 se solicita de către creditoare continuarea executării silite si informarea sa cu privire la stadiul executării, la 08.07.2008 se comunica executorului judecătoresc precizări cu privire la calitatea creditoarei, la 10.07.2008 se comunica procura din partea lichidatorului judiciar, la 18.09.2008 se solicita stabilirea unei întâlniri cu executorul judecătoresc, la 02.10.2008 se solicita reluarea executării silite

Faţă de actele de procedura si adresele comunicate de creditoare biroului executorului judecătoresc ce au fost înaintate la intervale de timp mai mici de 6 luni, instanţa retine ca refuzul executorului judecătoresc de continuare a executării silite cu motivarea ca a intervenit perimarea executării este un refuz nejustificat.

Sub un al treilea aspect refuzul de continuare a executării silite este întemeiat pe inexistenta unei hotărâri care, in temeiul art. 404 ind.1 alin 1 si art. 404 ind.2 Cod proc.civ. sa dispună asupra dreptului de proprietate, drept de proprietate transferat prin actul de adjudecare si asupra sumelor de bani consemnate in cadrul procedurii.

Or, in ceea ce priveşte actul de adjudecare nr.38/02.07.2007, act de executare întocmit ulterior datei de 30.11.2006, este desfiinţat prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, respectiv sentinţa civila nr.3811/04.07.2007, pronunţata in contradictoriu cu adjudecatarul T.A. , fiind opozabila acestuia.

In speţa nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 404 ind.1 alin 1 Cod proc.civ., întrucât nu a fost desfiinţat titlul executoriu ori executarea silita însăşi, ci o parte din actele de executare, nici prevederile art. 404 ind.1 alin 3 Cod proc.civ., in lipsa oricărei dovezi in sensul ca a fost predata creditoarei SC M.R. SRL vreo suma de bani obţinută din vânzare, pentru ca aceasta sa fie obligata la restituire.

De asemenea, demersurile prevăzute de art. 404 ind.2 Cod proc.civ. trebuie exercitate de persoana interesata in restabilirea situaţiei anterioare, respectiv persoana prejudiciata direct printr-o eventuala continuare a executării silite, iar nu din oficiu de instanţa, ori la cererea unei persoane care nu justifica un interes direct si actual, cum este executorul judecătoresc.

A apreciat totuşi instanţa că, in raport cu actele dosarului, nu se impune aplicarea unei amenzi judiciare intimatei, in absenta dovezilor din care sa rezulte reaua credinţa in neefectuarea actelor de urmărire silita, şi nici obligarea la plata de daune în absenta dovezilor din care sa rezulte ca intimata a produs contestatoarei creditoare prejudiciul pretins.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata C.M. cererea sa fiind înregistrată sub nr.unic 1120/94/2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă.

În motivare, a arătat că instanţa de fond a considerat în mod greşit că executarea nu era perimată la data de 11.01.2008. Astfel, contestaţia la executare formulată de către creditoare, prin care acesta a solicitat anularea actelor de procedură din dosarul de executare, chiar dacă este un act de procedură reglementat de art. 402 Cod Procedura Civilă, nu întrerupe termenul de perimare a executării în situaţia in care contestatorul nu solicită în mod expres si suspendarea executării, prevăzută de art. 403 Cod Procedură Civilă.

De la data la care s-a întocmit ultimul act de executare, respectiv data de 02.02.2007, la care s-a încheiat actul de adjudecare nr. 38 prin care imobilul subsemnatei a fost adjudecat de către T.A., nu s-a mai făcut nici un alt act de executare in dosar până la data de 11.01.2008.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 389 din Codul de Procedura Civila, au trecut mai mult 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare până la efectuarea următorului act, astfel încât executarea s-a perimat de drept, procesul verbal din data de 02.02.2009 prin care BEJ a exprimat refuzul de continuare a executării silite fiind legal şi temeinic.

Ca temei legal al recursului au fost invocate dispoziţiile art.389 Cod procedura civilă.

Impotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi BEJ, criticând soluţia dată primului capăt de cerere din acţiunea creditoarei, precizând că justifică un interes în cauză, chiar în condiţiile admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerii celorlalte capete de cerere.

Astfel, a arătat recurentul că îi este imposibil să continue executarea silită într-un dosar în care cererea de executare este perimată, iar acest fapt o să creeze mereu probleme în relaţia sa cu creditoarea.

A reiterat recurentul considerentele sale privind perimarea cererii de executare silită.

A mai arătat recurentul că perimarea se constată din oficiu, organul de executare trebuind să refuze continuarea executării, prin urmare a constatat în mod legal că nu mai poate continua executarea datorită faptului că a intervenit perimarea, arătând acestea în cuprinsul Procesului verbal din data de 02.02.2009.

In drept au fost invocate dispoziţiile art.389 Cod de Procedura Civila.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile (inclusiv art.304 ind.1 C.pr.civ.), Tribunalul constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Aşa cum corect a reţinut instanţa de executare pe baza înscrisurilor depuse la dosar, ulterior actului de executare silită constând în emiterea actului de adjudecare la data de 2.02.2007, la mai puţin de 6 luni, respectiv în data de 18.04.2007, s-a săvârşit un nou act de procedură constând în contestaţia la executare formulată, soluţionată la 4.07.2007, iar la mai puţin de 6 luni de la momentul admiterii contestaţiei, s-a formulat cerere de reluare a executării silite. Sub acest aspect susţinerile ambilor recurenţi sunt nefondate.

Este evident că perimarea operează de drept, dar numai în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege.

Or, în speţă, termenul de 6 luni de lăsare în nelucrare a procedurii executării silite nu s-a împlinit, iar susţinerea recurenţilor că nu s-ar fi întrerupt termenul prin formularea contestaţiei la executare este nefondată.

In plus, având în vedere că perimarea se întemeiază pe ideea de culpă în delăsarea procedurii, respectiv pe ideea de desistare a creditorului, nu poate fi ignorat faptul că, pe de o parte, şi contestaţia la executare este un act procedural în cadrul executării silite, iar pe de altă parte, că această contestaţie a fost admisă în mod irevocabil, ceea ce denotă lipsa vinei creditoarei în necontinuarea executării silite pe perioada judecării contestaţiei, confirmată de stăruinţa ulterioară în executare.

Referitor la afirmaţiile recurentului BEJ, în sensul că este obligat să refuze în continuare executarea, pentru că totuşi perimarea a intervenit şi trebuie constatată din oficiu de executor, Tribunalul aminteşte că, pe de o parte, chiar dacă perimarea este constatată „din oficiu" de executorul judecătoresc, actul respectiv de constatare este supus controlului judecătoresc de legalitate, iar pe de altă parte, în măsura în care va refuza continuarea executării, împotriva celor statuate de instanţe de judecată prin hotărâre irevocabilă, i se va putea angaja răspunderea civilă (pentru prejudiciile cauzate creditoarei) sau penală (conform art.53 alin.5, 6 din Legea nr. 188/2000).

Faţă de aceste împrejurări de fapt şi de drept, în baza art.312 raportat şi la art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare