Legea nr. 10/2001

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-IV-A CIVILĂ

Dosar nr.  25772/3/2008

SENTINTA CIVILA NR.  905

Şedinţa publică de la  15.06.2009

Tribunalul constituit din::

PREŞEDINTE:  ANDREEA POPESCU

 GREFIER: Mihalaşcu Marius

Pe rol urmează soluţionarea  cauzei civile privind  pe  reclamanta V. E.  în contradictoriu cu intimatul P. G. AL  M.I B. ,  P. M.B. cererea de chemare în judecată având ca obiect legea  10/2001.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la  25.05.2009 , fiind consemnate în încheierea de de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera,  a amanat pronuntarea la data de 01.06.2009, 09.06.2009 si la 15.06.2009, cand a dispus:

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 25772/3/2008, la data de 01.07.2008, reclamanta V. E. (K.) a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M. B., prin P. G. şi P. M.B., prin P. G., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să soluţioneze notificarea  nr.  6632/2001, ce  face  obiectul dosarului nr. 36469/2001, prin emiterea unei dispoziţii cu titlu de restituire, prin compensare cu terenul în suprafaţă de 410 mp situat în B., str. D. nr. 23 B, sectorul 1, pentru cota de 1/3 din imobilul teren, situat în B., C. V. nr. ., la care era îndreptăţită şi a cărui restituire în natură nu este posibilă, deoarece terenul este afectat de construcţii, alei pietonale, reţele edilitare, iar pentru cota de 1/3 din construcţia demolată, respectiv un apartament cu 4 camere, hol, salon şi bucătărie să emită dispoziţie prin acordare de despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie.

În motivarea cererii, s-a arătat că, potrivit Legii nr. 10/2001, are calitate de persoană îndreptăţită la restituire în natură a cotei de 1/3 din imobilului teren situat în Bucureşti, precum şi la acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/3 din construcţia demolată, respectiv un apartament cu 4 camere, hol, salon şi bucătărie.

Reclamanta a mai arătat că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 a formulat notificarea nr. 6632/2001, ce face obiectul dosarului nr. 36469/2001, notificare ce nu a fost soluţionată până la data introducerii prezentei acţiuni. De asemenea, a formulat o cerere completatoare la notificarea nr. 6632/2001, prin care a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001, cu modificările si completările ulterioare, să i se restituie prin compensare cu alt bun, respectiv teren din proprietatea statului.

Având în vedere că până în prezent Comisia de aplicare a Legii 10/2001 nu a soluţionat notificarea aşa cum a fost completată, potrivit Legii 247/2005 solicită prin prezenta să îi fie atribuit prin compensare un bun de acelaşi gen respectiv terenul în suprafaţă de 410 mp situat în Bucureşti, , bun care se află în proprietatea statului, care nu este grevat de nici o sarcină, litigiu sau notificare.

Potrivit Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă măsurile reparatorii se acordă de regulă prin compensare şi numai dacă nu există posibilitatea compensării se procedează la acordarea de despăgubiri.

Această concluzie se desprinde din interpretarea prevederilor Legii 10/2001 modificată si completată, art. 1 alin.2 teza a II-a, art. 1 alin.5, art. 10 alin. 10, art. 11 alin2, art.26, alin. 1 şi 5.

Acesta este de altfel şi motivul pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia primarilor sau a entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor de a se afişa lunar la loc vizibil un tabel care să cuprindă bunurile disponibile sau serviciile care pot fi acordate în compensare.

Cu rea-credinţă pârâţii nu respectă această obligaţie în ciuda faptului că există în patrimoniul lor un număr impresionant de imobile şi de servicii care pot fi astfel acordate în compensare. Legiuitorul a dorit să acorde persoanelor îndreptăţite o reparaţie satisfăcătoare constând în aceea că în locul imobilului preluat, în mod abuziv, va primi în principal un alt imobil şi numai în subsidiar despăgubiri ipotetice şi lipsite de valoare economică ce constă în titluri la „Fondul Proprietatea”.

De altfel, cu privire la despăgubirile constând în titluri la Fondul Proprietatea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în repetate rânduri în cauze similare, în sensul că reparaţia echitabilă va consta fie în restituirea bunului solicitat, fie în acordarea de despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie a imobilului, titlurile la Fondul Proprietatea neîndeplinind cerinţele pentru a putea fi considerate o satisfacere echitabilă a drepturilor reclamantului.

În acest sens hotărârea pronunţată de Secţiunea a IlI-a a Curţii Europene a Dreptului Omului la data de 12.10.2006, în cauza Sebastian Taub contra României.

Mai mult decât atât, Legea 10/2001, nu lasă la discreţia autorităţilor, învestite cu soluţionarea notificărilor, să decidă dacă acordă măsuri reparatorii prin compensare sau direct despăgubiri ci obligă aceste autorităţii să procedeze la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în ordinea cerută de lege: în principal compensarea cu alte bunuri şi servicii şi numai în subsidiari despăgubiri.

O altă interpretare ar favoriza săvârşirea de abuzuri şi ar pune în pericol întreaga instituţie a dreptului de proprietate din România, de vreme ce un funcţionar public poate hotărî în funcţie de interese dacă o persoană va primi un imobil în compensare cu o valoare economică certă, sau despăgubiri ipotetice prin titluri de valoare la Fondul Proprietatea.

Atâta timp cât reclamanta a făcut diligente şi a identificat bunul imobil respectiv terenul în suprafaţă de 410 mp situat în Bucureşti, , aflat în proprietatea statului ce-i poate fi restituit în natură prin compensare pentru cota de 1/3 din imobilul teren situat în Bucureşti, , la care era îndreptăţită. Bunul de compensat nu este grevat de sarcini, litigii sau notificări, are o valoare aproximativ egală cu valoarea imobilului, la restituirea căruia sunt îndreptăţită motiv pentru care, pârâţii au obligaţia legală de a dispune restituirea prin compensare cu acel bun.

Cu privire la apartamentul compus din 4 camere, hol, salon şi bucătărie, trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/19501 ce reprezenta 1/3 din întreg imobilul din Bucuresti solicită să i se atribuie despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie.

In drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

La 20.11.2008 a fost depus dosarul administrativ nr. 36469 privind imobilul situat în Bucureşti şi notificările formulate pentru acelaşi  imobil înbaza legii nr. 10/2001. (fila 118).

În cauză au fost încuviinţate părţilor administrarea probei cu înscrisuri, precum şi expertize topografice, având drept obiective identificarea celor două terenuri (, Bucureşti şi Bucureşti. 3. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la 24.04.2009, cu privire la care niciuna din părţi nu au formulat obiecţiuni.

Analizand actele si lucrarile dosarului , in raport de obiectul actiunii , fata de dispozitiile legale in materie, tribunalul retine:

În fapt, la 14.11.2001 reclamanta V.E.(căsătorită K.) a formulat notificare în temeiul legii nr. 10 /2001, înregistrată sub nr. 6632/2001 la Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând despăgubiri băneşti pentru imobilul  situat în Bucuresti, compus din construcţie şi teren (fila 10).

La 7.09.2005 reclamanta şi-a completat notificarea iniţială, solicitând Comisiei de aplicare a legii nr. 10/2001 ca pentru cota de 1/3 din imobilul apartament demolat şi teren situat în Bucuresti să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri şi anume teren din proprietatea statului. (fila 34,35).

Se constată că deşi reclamanta a depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluţionarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluţionată. În aceste condiţii, tribunalul apreciază, în conformitate cu interpretarea dată art. 26  din legea nr. 10 /2001, că reclamanta este îndreptăţită să solicite tribunalului soluţionarea pe fond a notificării, acesta urmând să analizeze  notificarea formulată sub toate aspectele.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13324/18.04.1936 (fila 101-102) A. M. K. a cumpărat de la I. K. dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, compus din teren de cca 370 mp şi de următoarele construcţii: două corpuri de case, cel din faţă compus din parter cu două prăvălii, una mare şi una mică, şi două etaje, iar corpul din fund numai parter.

În acelaşi contract se precizează că din întreg imobilul o treime a fost vândut lui S. K. cu actul autentificat de Tribunalul Ilfov  la nr. 28.157/1935, iar o altă treime a fost vândută lui P. K., prin actul de vânzare autentificat în aceeaşi zi la Tribunalul Ilfov.

K. A. a decedat la 15.11.1940, de pe urma căreia au rămas ca moştenitori, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 37/14.05.2003 (fila 4), K.J.R. şi K. H. B., în calitate de fii, revenindu-le câte o cotă de 1 din moştenirea autoarei lor.

K. H. B. a decedat la 9.04.1946, întreaga moştenire fiind culeasă de K. J., în calitate de frate, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 29/13.06.2002 (fila 6).

K. J. a decedat la 29.01.1979, moştenirea de pe urma acestuia fiind culeasă de reclamanta V. E., în calitate de soţie, în acest sens fiind certificatul de calitate de moştenitor nr. 16/28.03.2000 (fila 5).

La nivelul anului 1949, potrivit declaraţiei pentru impunerea veniturilor proprietăţi clădite şi asimilate lor la data de 1.01.1949, K.J. R. figura coproprietar pentru cota de 1/3 din imobilul din Bucuresti.

Din relaţiile obţinute de la Direcţia de Taxe şi Impozite Locale, furnizate prin adresa nr. 12614/9.11.2001 (fila 16), se reţine că în perioada 1944-1950, imobilul în cauză a figurat în proprietatea numiţilor P.K., S. K., C. şi I. K., conform matricolei nr.22, poziţia 578.

Potrivit adresei nr. 3348/20.02.2002 (fila 82) imobilul din Bucuresti figurează în decretul de naţionalizare nr. 92/1950 poziţia 4157.

Din nota privind istoricul adresei poştale (fila 83) se reţine că la nivelul anului 1889 figura înscris număr nou 160 ( nr. vechi 132) pe Calea Victoriei, la nivelul anului 1922 figura înscris număr nou 144(nr. vechi 160) pe Calea Victoriei, iar la nivelul anului 1948 figura înscris numărul 144 pe Calea Victoriei.

Pentru acelaşi imobil s-au formulat alte două notificări, una de H. S.  (nr. 2146/26.07.2001-fila 119) şi una de L. K., S. K., J. K. (nr. 4509/6.11.2001-fila 121). Aceştia din urmă au precizat că sunt îndreptăţiţi să formuleze cererea în calitate de moştenitori ai proprietarilor K.A., K. S. şi K. P.

Din cele trei notificări formulate de pretinşii moştenitori ai coproprietarilor iniţiali, doar reclamanta solicită măsuri reparatorii corespunzător cotei de 1/3 din dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Persoanele care au formulat celelalte două notificări nu au făcut nici un fel de precizări în privinţa cotelor ce le-ar reveni, solicitând generic măsuri reparatorii pentru construcţia demolată.

Tribunalul constată că starea de coproprietate asupra bunului la momentul preluării nu reprezintă un impediment la  soluţionarea notificării reclamantei. În acest sens sunt dispoziţiile art. 4 alin.1 din legea nr. 10 /2001 potrivit cărora „ în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun”.

Potrivit normelor metodologice de aplicare ale acestui articol, în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei coproprietăţi la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate. În cazul în care numai o parte din foştii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora.

În prezenta cauză, chiar dacă toţi moştenitorii coproprietarilor iniţiali au formulat notificări, dar numai unul din ei a înţeles să solicite instanţei soluţionarea pe fond a notificării, în lipsa unui răspuns din partea unităţii notificate, tribunalul apreciază că poate analiza numai această notificare, ţinând cont de cota ideală pe care reclamanta încearcă să o realizeze.

În dosarul administrativ comunicat de pârâtă mai există o notificare, formulată de SNP Petrom SA cu privire la imobilul din Bucuresti, Tribunalul constată că, faţă de istoricul de număr poştal anterior amintit, această notificare nu vizează imobilul la care face referire reclamanta, întrucât acesta din urmă a purta acelaşi număr poştal de la momentul dobândirii până la momentul naţionalizării şi nu a purtat niciodată numărul 126 pe Calea Victoriei.

Din cele expuse, instanţa constată că reclamanta a făcut atât dovada formulării în termen a notificării cât si dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire.

Pentru soluţionarea notificării, una dintre condiţii este identificarea terenului şi stabilirea împrejurării că acesta intră în domeniul de aplicare al legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, în cauză au fost administrate probe, din analiza cărora a rezultat că imobilul situat în Bucuresti a fost trecut în proprietatea statului în baza decretului nr.  92/1950, decret la care face referire art. 2 alin.1 lit. a din legea nr. 10/2001.

Din relaţiile obţinute de la CGMB –AFI se reţine că toate construcţiile ce s-au aflat pe terenul din Bucuresti au fost demolate, însă nu se deţine decretul de demolare. (fila 13)

Din raportul de expertiză efectuat în cauză se reţine că terenul din Calea Victoriei este în suprafaţă totală de 327 mp, afectat în prezent de construcţii, ocupat de domeniu public constituit din alei de acces, spaţiu verde şi actuala stradă Calea Victoriei.

Faţă de cele expuse anterior, tribunalul constată că reclamanta întruneşte condiţiile pentru a fi considerată persoană îndreptăţită, terenul intră în domeniul de aplicare al legii nr. 10/2001, fiind preluat abuziv prin aplicarea decretului nr. 92/1950. În plus s-a constatat că acesta este afectat de  construcţii şi de utilităţi care ocupă în întregime terenul, astfel încât nu poate fi restituit în natură. În plus, s-a constatat că toate construcţiile aflate pe terenul naţionalizat au fost demolate.

Prin completarea notificării adresată P. M. B., cât şi prin cererea formulată în faţa tribunalului, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii prin compensare cu terenul situat în Bucureşti.

Art. 26 alin.1 din legea nr. 10/2001 prevede că în măsura în care „restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin.1, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care  măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana  îndreptăţită.

Rezultă aşadar că în această ipoteză a imposibilităţii de restituire în natură, reţinută şi în cauza de faţă, entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia să acorde în compensare bunuri sau servicii, atâta vreme cât astfel de bunuri sau servicii există şi pot fi acordate în compensare iar persoana îndreptăţită acceptă această formă de despăgubire.

În cauză, se constată că reclamanta a acceptat această formă de despăgubire, cerând chiar în mod expres această formă de măsuri reparatorii şi în plus, a dovedit că în patrimoniul municipalităţii există bunuri ce pot fi date în compensare, în ciuda adresei generice depusă la dosar de pârâtă, din care ar rezulta că astfel de bunuri nu sunt disponibile.

Reclamanta a indicat terenul din Bucureşti. Acesta a făcut obiectul expertizei administrate în cauză, care a concluzionat că terenul este în suprafaţă de 402 mp şi este liber de orice construcţii.

Direcţia de Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală din cadrul PMB a comunicat că imobilul din Bucuresti este împrejmuit cu gard de lemn şi sârmă, nu se găsesc construcţii şi nu este afectat de elemente de sistematizare.(fila 204)

Primăria Sectorului 1 Bucureşti a comunicat că pentru acest teren nu au fost formulate cereri de restituire în temeiul legii nr. 18/1991.(fila 213)

De asemenea PMB a comunicat reclamantei că pentru imobilul solicitat a fi acordat în compensare nu figurează înregistrată cerere de restituire în natură/de acordare de măsuri reparatorii în temeiul legii nr. 10/2001.

Serviciul de Evidenţă a Proprietăţii a comunicat că imobilul din str. Dej nr. 23 B a  făcut obiectul deciziei nr. 2180/15.11.1983 a Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, prin care s-a acceptat oferta  de donaţie făcută statului de D. G.. În prezent terenul este încadrat la categoria „alte terenuri” cu posesor de parcelă Administraţia Domeniului Public Sector 1.

Pentru compararea valorică a celor două terenuri în cauză a fost administrată expertiză tehnică construcţii, din concluziile raportului întocmit reţinându-se că valoarea a 1/3 din terenul din Calea Victoriei este de 249.500 euro, iar a celui din str. Bucuresti este de 247.600 euro.

Faţă de cele expuse, tribunalul apreciază că nu sunt impedimente la acordarea terenului din Bucuresti reclamantei, ca măsură reparatorie sub forma compensării în bunuri şi că prin acordarea acestei compensări se realizează o despăgubire efectivă pentru privarea de proprietate pe care autoarea reclamantei a încercat-o prin naţionalizarea bunului în temeiul decretului nr. 92/1950.

Cât priveşte construcţiile demolate, tribunalul constată că şi această cerere a reclamantei este întemeiată.

Pentru a reţine această concluzie, tribunalul are în vedere că potrivit art. 10 alin.1 din legea nr.10 /2001,  în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate  măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Aşa fiind, tribunalul  apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, urmând ca M. B. P. P. G.  B. să fie obligat sa emită decizie motivata prin care sa emită dispoziţie prin care să atribuie reclamantei, ca măsură reparatorie în echivalent, sub forma compensării cu alte bunuri, în natură, terenul situat în Bucureşti, ., în suprafaţă de 402 m.p., astfel cum este identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert F. R.

Totodată, pârâtul va fi obligat să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în favoarea reclamantei, corespunzător cotei de 1/3 din dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor demolate, aferente terenului din Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de reclamanta V.E. (K.), cu domiciliul ales în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii M. B., prin P. G. şi P. M. B., prin P. G., ambele cu sediul în Bucureşti.

Obligă pârâtul să emită dispoziţie prin care să atribuie reclamantei, ca măsură reparatorie în echivalent, sub forma compensării cu alte bunuri, în natură, terenul situat în Bucureşti, în suprafaţă de 402 m.p., astfel cum este identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert F. R..

Obligă pârâtul să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în favoarea reclamantei, corespunzător cotei de 1/3 din dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor demolate, aferente terenului din Bucureşti.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.06.2009.

PREŞEDINTE GREFIER

Andreea Popescu M.Mihalaşcu

Red. AP -23.09.2009

Thred. PI/ 6 ex

Domenii speta

Spete similare