Revendicare imobiliara

ROMÂNIA

DOSAR NR. ...

JUDEC?TORIA SECTORULUI 4 BUCURE?TI

SEC?IA CIVIL?

SENTIN?A CIVIL? NR. 6858

?edin?a public? de la 05.10.2011

Instan?a constituit? din:

Pre?edinte –

Grefier –

Pe rol pronun?area asupra cererii de chemare în judecat? formulate de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtii ..., având ca obiect revendicare imobiliar?.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ?edin?a public? din 21.09.2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta,  având nevoie de timp pentru a delibera ?i pentru a da p?r?ilor posibilitatea s? depun? concluzii scrise, a amânat pronun?area pentru data de 28.09.2011, iar apoi pentru data de astazi, 05.10.2011, cand, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele.

INSTAN?A

Deliberând asupra cauzei civile de fa, re?ine urm?toarele:

Prin cererea înregistrat? pe rolul acestei instan?e la data de 10.11.2010 sub nr. unic de dosar ..., reclamanta ... i-a chemat în judecat? pe pârâ?ii ..., solicitand instan?ei ca prin hot?rârea ce o va pronun?a s? oblige pârâtii s?-i lase în deplin? proprietate ?i lini?tit? posesie apartamentul nr. ... situat in imobilul din Bucuresti, Sos. ..., ..., compus din trei camere si dependinte, în suprafa util? de 53,34 m.p. si terenul aferent acestui apartament, in suprafata de 15,52 mp.

În motivarea cererii, reclamanta a ar?tat c? intregul imobil din care face parte bunul revendicat a apartinut defunctului sau bunic, ...), terenul in suprafata de cca. 1100 mp fiind dobandit prin cumparare de la ..., in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov, sectia Notariat sub nr. ...si transcris sub nr. ..., iar cladirea a fost dobandita prin construire, astfel cum rezulta din autorizatia de constructie nr. ... si procesul verbal incheiat in data de 3.06.1942 intocmit de „Comisiunea pentru infiintarea cartilor funciare in Bucuresti”; intregul imobil a fost nationalizat in anul 1950, figurand la pozitia ...din Anexa Decretului nr. 92/1950, la acel moment avand nr. postal ..., iar in prezent figureaza cu nr. postal ....

Reclamanta a mai aratat ca, unicul mostenitor al bunicului sau (decedat la data de 08.10.1957) a fost defunctul sau tata, , astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. ... emis de BNP ..., reclamanta fiind unica mostenitoare a tatalui sau (decedat la data de 08.09.1...9), conform aceluiasi certificat de mostenitor.

Reclamanta a mai aratat ca, dupa aparitia Legii nr. 1.../1995, a solicitat ..., prin cererea inregistrata la aceasta instituitie sub nr. 2357/17.06.1996, sa-i comunice situatia juridica a imobilului situat in Bucuresti, Sos. ..., iar prin raspunsul din data de 25.06.1996 i s-a comunicat faptul ca intregul imobil a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950 de la autorul sau, ..., si ca apartamentele de la etaj sunt ocupate de chiriasi care au contracte de inchiriere, iar la parter functioneaza vulcanizare si tapiterie; dupa primire acestui raspuns, reclamanta a depus prin intermediul fratelui sau o cerere de retrocedare, inregistrata la Consiliul Local ..., Comisia Locala sub nr. ..., cerere la care nu a primit nici un raspuns.

Reclamanta a mai sustinut ca, desi apartamentul era notificat, fiind astfel blocata instrainarea acestuia, la data de 30.09.19..., paratii au incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin ..., contractul de vanzare-cumparare nr. ..., prin care paratii au dobandit ap. nr. ... din imobilul proprietatea reclamantei, desi, la acea data, exista Hotararea nr. 117/1996 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de Aplicare a Legii nr. 1.../1995, care, prin art. 3, interzicea vanzarea locuintelor ce faceau obiectul dosarelor aflate in curs de solutionare la Comisiile Locale sau municipale, pana la clarificarea situatiei juridice a acestora; cu toate ca buna sau reaua-credinta a fostilor chiriasi nu are relevanta in procesul de revendicare, totusi, faptul ca titlul paratilor este unl viciat, desi termenul de introducere a unei cereri privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare a expirat, instanta, in momentul compararii titlurilor de proprietate exhibate de parti, va avea in vedere si acest aspect; instanta va compara un titlu care emana de la adevaratul proprietar, o persoana care nu a pierdut dreptul de proprietate niciodata, cu un titlu care emana de la un non dominus (statul roman neputand transmite in mod valabil dreptul de proprietate), titlu care este si viciat, incheiat tocmai in scopul imoral de a-l opune adevaratului proprietar.

Reclamanta a mai sustinut ca, dupa aparitia Legii nr. 10/2001, a depus notificare, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest imobil; prin deciziile nr. 9039 si ... din data de 07.11.2007, Primaria Municipiului Bucuresti i-a admis reclamantei cererea de retrocedare pentru apartamentele din imobil pentru care nu se incheiasera contracte de vanzare-cumparare, dar a respins cererea pentru care se incheiasera-in dispretul legii- contracte de vanzare-cumparare, invocandu-se prevederile Legii nr. 1.../1995; desi prin dispozitia nr. ... se propune „acordarea de masuri reparatorii prin echivalent”, reclamantei nu i-a fost facuta nici pana la aceasta data o oferta concreta de catre autoritatile competente, astfel incat despagubirile mentionate sunt doar iluzorii, reclamanta fiind lipsita in continuare de proprietate; in consecinta, reclamanta solicita sa se aiba in vedere faptul ca detine un bun in sensul CEDO.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 480 si art. 481 C.civ., art. 44 din Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Ac?iunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in teemeiul art. 15 lit. r din Legea nr. 146/19....

In dovedirea actiunii au fost depuse la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: adresa Directia Generala a Arhivelor Statului, contract de vanzare-cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat sub nr. ..., autorizatie de constructie din data de ..., proces verbal din data de 306.1942, dispozitie nr. ... eliberata de Primaria Municipiului Bucuresti, anexa la dispozitia nr. ..., dispozitie nr. .../07.11.2007 eliberata de Primaria Municipiului Bucuresti, anexa la dispozitia nr. .../07.11.2007, certificat de mostenitor nr. ... eliberat de BNP ..., anexa la decretul nr. 92/1950 (respectiv pozitia nr. ...), contract de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. .../30.09.19..., schita imobil, expertiza tehnica, adresa ... nr. ..., cerere restituire imobil nr. ..., adresa ... nr. .../01.11.2002, contract de vanzare-cumparare nr. .../19.01.2005, istoric de rol fiscal, adresa Serviciul Nomenclatura Urbana privind istoricul de nume si de numar al strazii.

Paratii nu au formulat intampinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a se apara.

Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unor adrese catre BCF ... pentru a se comunica relatiile detinute cu privire la imobilul in litigiu, catre Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru a se comunica notificarea formulata cu privire la imobil, catre Comisia de Aplicare a Legii nr. 1.../1995 pentru a se comunica actele care au stat la baza notificarii formulate cu privire la imobil, catre Primaria Municipiului Bucuresti pentru a se comunica daca dispozitia nr. .../07.11.2007 a fost atacata si modul de solutionare al acestei contestatii.

Instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisuri solicitata, considerand-o pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.

In cadrul probei cu inscrisuri, reclamanta a mai depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, decizia civila nr. 391A/23.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie in dosar nr. 11409/3/2008, contestatie, sentinta civila nr. 1420/27.11.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosar nr. 11409/3/2008.

La termenul de judecata din data de 21.09.2011, instanta a revenit asupra adreselor efectuate catre Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru a se comunica notificarea formulata cu privire la imobil, catre Comisia de Aplicare a Legii nr. 1.../1995 pentru a se comunica actele care au stat la baza notificarii formulate cu privire la imobil si catre Primaria Municipiului Bucuresti pentru a se comunica daca dispozitia nr. .../07.11.2007 a fost atacata si modul de solutionare al acestei contestatii, considerand ca nu mai sunt utile solutionarii cauzei, fata de inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre reclamanta.

Analizând actele dosarului, instan?a re?ine urm?toarea situa?ie de fapt:

1) Asupra admisibilitii ac?iunii:

Potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicat?, imobilele - terenuri ?i construc?ii - preluate în mod abuziv, indiferent de destina?ie, care sunt de?inute la data intr?rii în vigoare a prezentei legi de o regie autonom?, o societate sau companie na?ional?, o societate comercial? la care statul sau o autoritate a administra?iei publice centrale sau locale este ac?ionar ori asociat majoritar, de o organiza?ie cooperatist? sau de orice alt? persoan? juridic? de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptite, în natur?, prin decizie sau, dup? caz, prin dispozi?ie motivat? a organelor de conducere ale unitii de?in?toare. Potrivit art. 22 alin.1 din aceea?i lege, persoana îndreptit? va notifica în termen de 18 luni de la data intr?rii în vigoare a legii persoana juridic? de?in?toare, solicitând restituirea în natur? a imobilului.

Rezult? din aceste dispozi?ii legale c? legea a instituit o procedur? administrativ? special? având ca obiect restituirea în natur? a imobilelor de?inute, la data intr?rii în vigoare a legii, de stat, unitile administrativ teritoriale ori de c?tre alte persoane juridice constituite de stat ori la care acesta este asociat ori ac?ionar majoritar.

Statul ?i-a exercitat prerogativa dispozi?iei cu privire la imobilele preluate în perioada 1945-1989, stabilind pe cale legislativ? c? toate prelu?rile din aceast? perioad?, indiferent dac? au avut loc cu titlu valabil sau f?r?, au caracter abuziv ?i, pe cale de consecin, în m?sura în care respectivele imobile se mai aflau înc? în patrimoniul persoanelor amintite în alineatul precedent, a decis restituirea acestora în natur? persoanelor îndreptite.

Procedura administrativ? a fost conceput? ca o rezolvare global? ?i accelerat? a tuturor cererilor de restituire în natur? a imobilelor aflate înc? în patrimoniul statului, motiv pentru care, în temeiul art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 ?i art. 109 alin.2 C.pr.civ., cu referire la art. 21 ?i urm. din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat în doctrin? ?i în practica judiciar? c? o cerere în revendicarea imobilului de la stat ori de la alt? persoan? juridic? de?inut? de acesta, întemeiat? pe dreptul comun, nu mai este admisibil? dup? intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În prezenta cauz?, imobilul situat în Bucure?ti, Sos...., nu mai este de?inut de stat ?i nu mai poate face obiectul procedurii administrative de restituire în natur?, fiind vândut pârâ?ilor persoane fizice.

Este evident c? statul nu mai poate dispune restituirea imobilelor vândute fo?tilor chiria?i, întrucât ar însemna, prin reducere la absurd, s? dispun? de drepturile unor persoane fizice ori juridice de drept privat în beneficiul altora. În consecin, procedura special? administrativ? de restituire în natur? nu este aplicabil? acestor imobile, numai justi?ia fiind competent?, potrivit plenitudinii de jurisdic?ie recunoscute de art. 21 din Constitu?ie, s? se pronun?e asupra cererilor care se refer? la acest gen de situa?ii.

Cu toate c? Legea nr. 10/2001 se refer? în mod expres ?i la situa?ia în care imobilele au fost înstr?inate unor ter?i, ac?iunile în revendicare, întemeiate pe dispozi?iile art. 480 C.civ., de c?tre persoanele îndreptite care se pretind proprietari, în contradictoriu cu ter?ii dobânditori de la statul pretins neproprietar, nu pot fi considerate inadmisibile, aplicarea legii speciale raporturilor juridice ce intr? sub inciden?a ei reprezentând o chestiune de fond.

2) Asupra fondului cauzei:

Imobilul situat în Bucure?ti, Sos. ..., ..., a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 – pozi?ia ..., pe numele numitului ..., astfel cum rezult? din Anexa la Decretul nr. 92/1950 si adresa nr. ... emis? de ....

Conform certificatului de mostenitor nr. .../06.08.2011 emis de B.N.P. „...”, reclamanta este unica mo?tenitoare a defunctului ..., decedat la data de 08.09.1...9, care la randul sau a fost unicul mostenitor al defunctului ..., decedat la data de 08.10.1957; reclamantei, în calitate de mostenitor legal, i-a revenit intreaga masa succesorala.

Prim?ria Municipiului Bucure?ti, reprezentat? de ...., a vândut imobilul apartament nr. ... situat în Bucure?ti, Sos. ... numitilor ..., prin contractul de vânzare-cump?rare nr. .../30.09.19..., compus din: trei camere, buc?t?rie, vestibul, culoar, wc in comun, în suprafa util? de 53,34 m.p.; odat? cu locuin?a s-a vândut ?i suprafa?a de teren de 15,32 m.p. situat? sub construc?ie, conform art. 33 din H.G. nr. 20/1996.

Prin Dispozi?ia Primarului General al Municipiului Bucure?ti nr. ..., în baza Legii nr. 10/2001, reclamantei ... i-a fost restituit în natur? imobillul situat în Bucure?ti, Sos. ..., ..., cu excep?ia apartamentelor vândute în baza Legii nr. 1.../1995, respectiv: ap. ..., vândut conform contractului de vânzare-cump?rare nr. .../19..., ap. ..., vandut conform contractului de vanzare-cumparare nr. .../19..., ap. nr. ..., vandut conform contractului de vanzare-cumparare nr. .../19..., ap. ...vandut conform contractului de vanzare-cumparare nr. 1...8/19... si ap. nr. ..., et. ... vândut conform contractului de vânzare-cump?rare nr. .../19..., împreun? cu cotele de teren aferente.

De asemenea, prin Dispozitia Primarului General al Municipiului Bucure?ti nr. .../07.11.2007, s-a respins cererea reclamantei ... privind restituirea in natura a imobilelor vandute in temeiul Legii nr. 1.../1995, propunandu-se acordarea de masurii reparatorii in echivalent.

A?adar, reclamanta a recurs la procedura administrativ? prev?zut? de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul înstr?inat, în conformitate cu art. 26 alin. 1 din acest act normativ  fiind emis? dispozi?ia nr. .../07.11.2007, prin care s-a propus acordarea de desp?gubiri.

Pe de alt? parte, instan?a constat? c? reclamanta nu a atacat aceast? dispozi?ie, în condi?iile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevede c? ”Decizia sau, dup? caz, dispozi?ia motivat? de respingere a notific?rii sau a cererii de restituire în natur? poate fi atacat? de persoana care se pretinde îndreptit? la sec?ia civil? a tribunalului în a c?rui circumscrip?ie se afl? sediul unitii de?in?toare sau, dup? caz, al entitii învestite cu solu?ionarea notific?rii, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Totodat?, reclamanta nu a solicitat constatarea nulitii absolute a contractului ce constituie titlul de proprietate al pârâtilor.

Titlul de proprietate al autorului reclamantei se bucur? de prezum?ia de valabilitate ?i autenticitate aplicabil? înscrisurilor autentice, fiind transcris în anul 1940 pentru opozabilitate fa de ter?i, iar dobândirea dreptului de proprietate de c?tre autorul reclamantei, ..., nu poate fi contestat?.

În aceste condi?ii, se impune a se stabili dac? imobilul revendicat a fost preluat de stat cu sau f?r? titlu valabil (A).

Totodat?, se impune verificarea inciden?ei dispozi?iilor speciale ale Legii nr. 10/2001 asupra regulilor de drept comun privitoare la ac?iunea în revendicare (B).

A) Potrivit art. 6 alin. 1 ?i 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public? ?i regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitilor administrativ-teritoriale ?i bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dac? au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitu?iei, a tratatelor interna?ionale la care România era parte ?i a legilor în vigoare la data prelu?rii lor de c?tre stat. Instan?ele judec?tore?ti sunt competente s? stabileasc? valabilitatea titlului.

Definirea titlului valabil al statului prin raportare la criteriile prev?zute de art. 6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 este confirmat? de legiuitor ?i prin art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Instan?a apreciaz? c? Decretul nr. 92/1950 nu constituie un titlu valabil de preluare a imobilului în proprietate a statului, fiind în întregime neconstitu?ional de la data adopt?rii sale.

Astfel, potrivit art. 8 din Constitu?ia din 13 aprilie 1948, proprietatea particular? ?i dreptul de mo?tenire sunt recunoscute ?i garantate prin lege. Proprietatea particular?, agonisit? prin munc? ?i economisire, se bucur? de o protec?ie special?.

Prin derogare de la principiul general al protec?iei proprietii private, recunoscut explicit de prima constitu?ie adoptat? de regimul comunist, legea fundamental? instituia dou? modaliti de privare a particularilor de dreptul lor de proprietate privat?:

1) Potrivit art. 10 din Constitu?ie, puteau fi f?cute exproprieri pentru cauz? de utilitate public? pe baza unei legi ?i cu o dreapt? desp?gubire stabilit? de justi?ie.

2) Art. 11 dispunea c? atunci când interesul general cere, mijloacele de produc?ie, b?ncile ?i societile de asigurare, care sunt proprietate particular? a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adic? bun al poporului, în condi?iunile prev?zute de lege.

Spre deosebire de expropriere, na?ionalizarea nu presupunea acordarea vreunei desp?gubiri, îns? domeniul de aplicare a acestei m?suri a fost limitat explicit prin legea fundamental? la „mijloacele de produc?ie, b?ncile ?i societile de asigurare, care sunt proprietate particular? a persoanelor fizice sau juridice”.

Chiar într-o interpretare extensiv? a no?iunii de mijloace de produc?ie, în sensul c? aceasta nu se limiteaz? numai la întreprinderile industriale, ci include ?i orice fond de comer?, este evident c? nu puteau fi na?ionalizate decât bunurile afectate unor activiti comerciale, nicidecum locuin?ele unor persoane particulare. Limitarea no?iunii la sfera bunurilor afectate unor astfel de activiti rezult? ?i din interpretarea sistematic? a textului, care mai face referire la b?nci ?i societi de asigurare.

Solu?ia legal? pentru preluarea în proprietatea statului comunist a imobilelor cu destina?ia de locuin, indiferent dac? acestea erau ocupate de proprietari ori închiriate (neputând fi asimilate nici în acest caz unor „mijloace de produc?ie”, întrucât închirierea unor imobile spre a fi locuite nu constituie un act de comer? în sensul art.3 C.com.) era exclusiv exproprierea, cu acordarea unei juste desp?gubiri stabilite de justi?ie.

Ca atare, locuin?ele nu puteau fi în nici un fel asimilate mijloacelor de produc?ie în sensul art. 11 din Constitu?ie, acestea fiind bunuri neavute în vedere de textul constitu?ional. Ca atare, orice act legislativ care prevedea na?ionalizarea locuin?elor, adoptat în timpul în care Constitu?ia din anul 1948 a fost în vigoare, este neconstitu?ional, sfera de aplicare a m?surii na?ionaliz?rii fiind depit?.

Printr-un abuz ?i un exces de putere specific perioadei în care a fost adoptat, Decretul nr. 92/1950 a na?ionalizat imobilele cu destina?ia de locuin, în preambulul actului ar?tându-se c? legea a fost adoptat? „pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare”.

Locuin?ele nu puteau fi îns? în nici un fel asimilate mijloacelor de produc?ie în sensul art. 11 din Constitu?ie, iar faptul c? printr-un artificiu de tehnic? legislativ?, redactorii Decretului nr. 92/1950 au încercat s? dea impresia c? na?ionalizarea se refer? la „mijloace de exploatare”, nu poate schimba împrejurarea c? au fost na?ionalizate bunuri neavute în vedere de textul constitu?ional, sfera de aplicare a m?surii na?ionaliz?rii fiind depit?.

În consecin, Decretul nr. 92/1950 este, în integralitatea sa, contrar dispozi?iilor art. 8, 10 ?i 11 din Constitu?ia în vigoare la data adopt?rii sale, astfel încât nu poate constitui un titlu valabil de preluare a imobilului revendicat în proprietatea statului.

În raport de aceast? împrejurare, este f?r? relevan dac? na?ionalizarea a avut sau nu loc cu respectarea dispozi?iilor decretului.

Rezult? c? dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucure?ti, Sos. ..., nu a ie?it niciodat? din patrimoniul autorului reclamantei ?i deci al reclamantei însa?i, aceasta fiind în prezent proprietarii imobilului revendicat.

Dimpotriv?, având în vedere c? statul nu a devenit niciodat? proprietar, rezult? c? prin contractul de vânzare-cump?rare nr. .../19..., Prim?ria Municipiului Bucure?ti a vândut pârâ?ilor ...,  un bun care nu îi apar?inea (vânzarea bunului altuia).

Compararea titlurilor de proprietate, potrivit regulilor de drept comun aplicabile ac?iunii în revendicare, ar duce la concluzia c? titlul reclamantei este preferabil, întrucât aceasta nu putea fi lipsit? de dreptul s?u de proprietate prin singurul efect al contractului de vânzare-cump?rare încheiat între statul neproprietar ?i pârâti.

Cu alte cuvinte, vânzarea lucrului altuia este un act care nu poate s?-l priveze pe adev?ratul proprietar în nici un fel de dreptul s?u, iar ca proprietar al bunului, acesta poate s?-l revendice de la cump?r?torul care a contractat cu vânz?torul neproprietar, întrucât actul de vânzare, fa de care este ter?, nu îl poate obliga la vreo presta?ie (în acest sens, C.S.J., s.civ., dec. nr. 132/1994, în „Buletinul jurispruden?ei. Culegere de decizii pe anul 1994”, pag. 39).

Consecin?a acestei abord?ri, impus? de aplicarea consecvent? a principiilor ?i regulilor de drept comun din materia vânz?rii bunului altuia, ar fi admiterea ac?iunii în revendicare, astfel cum a fost formulat?.

B) Spre deosebire de Legea nr. 1.../1995, care a reglementat exclusiv situa?ia imobilelor preluate cu titlu valabil (chiar dac?, în fapt, a fost aplicat? ?i unor imobile preluate f?r? titlu valabil, ceea ce a generat numeroase litigii precum cauza de fa; pentru detalii asupra evolu?iei adesea contradictorii a practicii administrative ?i judiciare relevante, a se vedea Hot?rârea pronun?at? de Curtea European? a Drepturilor Omului în cauza P?duraru c. României), Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementeaz? situa?ia atât a imobilelor preluate cu titlu valabil, cât ?i a imobilelor preluate f?r? titlu valabil (considerând, pe drept cuvânt, c? ?i acestea au fost preluate într-o manier? abuziv? de statul comunist, de aceast? dat? termenul având o conota?ie preponderent politic? ?i moral?).

Potrivit art. 1 alin.1 ?i 2, coroborat cu art. 2 alin.1 (îndeosebi literele g ?i h) din Legea nr. 10/2001, aceast? lege are ca obiect restituirea tuturor imobilelor preluate în mod abuziv, indiferent dac? aceast? preluar? s-a f?cut cu titlu valabil, ori f?r? un astfel de titlu.

Art. 2 alin.2 din lege dispune totodat? c? persoanele ale c?ror imobile au fost preluate f?r? titlu valabil î?i p?streaz? calitatea de proprietar, avut? la data prelu?rii, pe care o exercit? (doar) dup? primirea deciziei sau hot?rârii judec?tore?ti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Art. 18 din lege dispune c? m?surile reparatorii se stabilesc numai în echivalent ?i în cazul în care imobilul a fost înstr?inat cu respectarea dispozi?iilor legale, iar art. 45 din lege instituie un termen de prescrip?ie de 18 luni pentru dreptul la ac?iune în nulitatea actelor de înstr?inare, indiferent de cauza acesteia.

Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie s-a pronun?at în Sec?ii Unite asupra acestei chestiuni, printr-o decizie în interesul legii din data de 9 iunie 2008, statuând, cu privire la ac?iunile întemeiate pe dispozi?iile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate dup? intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,  în sensul urm?tor:

a) concursul dintre legea special? ?i legea general? se rezolv? în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dac? acesta nu este prev?zut expres în legea special?;

b) În cazul în care sunt sesizate neconcordan?e între legea special? (Legea nr. 10/2001) ?i Conven?ia European? a Drepturilor Omului, conven?ia are prioritate. Aceast? prioritate poate fi dat? în cadrul unei ac?iuni în revendicare, întemeiat? pe dreptul comun, în m?sura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitii raporturilor juridice;

Interpretarea primei teze a dispozitivului deciziei în discu?ie impune a?adar concluzia c? dispozi?iile de drept material din Legea nr. 10/2001, fiind speciale ?i derogatorii fa de dreptul comun privitor la ac?iunea în revendicare imobiliar?, trebuie aplicate cu prioritate, neexistând un drept de op?iune al reclamantului între aceste norme, ?i cele care reprezint? dreptul comun.

Aceast? interpretare duce la concluzia potrivit cu care ac?iunile în revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate dup? intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, formulate împotriva ter?elor persoane care au cump?rat imobilele, cu bun?-credin, de la statul neproprietar sunt neîntemeiate; aceasta nu întrucât buna-credin ar valora în aceast? materie titlu de proprietate, dup? cum s-a re?inut în mod eronat într-o parte a jurispruden?ei ?i a doctrinei, ci pentru c? legiuitorul a instituit alt? solu?ie de drept material în aceast? ipotez?, decât restituirea proprietii imobilare înse?i, ?i a optat pentru plata de desp?gubiri prin echivalent, prin raportare la valoarea imobilului.

Pentru a verifica aplicabilitatea acestei solu?ii în cauz?, se impune ?i analiza tezei a doua a dispozitivului deciziei pronun?ate de Curtea de Casa?ie: „În cazul în care sunt sesizate neconcordan?e între legea special? ?i Conven?ia European? a Drepturilor Omului, conven?ia are prioritate. Aceast? prioritate poate fi dat? în cadrul unei ac?iuni în revendicare, întemeiat? pe dreptul comun, în m?sura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitii raporturilor juridice.”

În prima parte a dispozi?iei enun?ate, instan?a suprem? face aplicarea art. 20 alin.2 din Constitu?ie, ar?tând c?, în ipoteza în care exist? neconcordan?e între Legea nr. 10/2001 (legea intern?) ?i Conven?ia European? a Drepturilor Omului, aceasta are prioritate, având for supralegislativ?.

Cu toate acestea, arat? în continuare Curtea de Casa?ie, prin aplicarea cu prioritate a conven?iei nu trebuie s? se aduc? atingere unui alt drept de proprietate ori securitii raporturilor juridice.

Din interpretarea coroborat? a deciziei Cur?ii de Casa?ie rezult? urm?toarele:

a)  aplicarea prioritar? a Legii nr. 10/2001 fa de dreptul comun, ceea ce constituie o aplicare a principiului potrivit c?ruia legea special? derog? de la legea general?;

b) cu toate acestea, legea special? poate fi înl?turat?, urmând a se face aplicarea direct? a CEDO privind dreptul de acces la justi?ie, atunci când ac?iunea în revendicare, întemeiat? pe dreptul comun, se îndreapt? împotriva statului, ori a unei uniti de?in?toare, în sensul Legii nr. 10/2001. Admisibilitatea  ac?iunii în revendicare în aceast? ipotez? rezult? din împrejurarea c? nu se aduce atingere unui „drept de proprietate”, în sensul art.1 din Protocolul adi?ional nr. 1 la CEDO, având în vedere c? statul ?i entitile publice sunt prin defini?ie excluse din sfera subiectelor protejate de Conven?ie;

c) înl?turarea legii speciale ?i admiterea ac?iunii în revendicare, întemeiate pe dreptul comun, nu se poate face în m?sura în care, astfel, s-ar aduce atingere „dreptului de proprietate” dobândit de un alt subiect de drept privat, în acest caz având prioritate stabilitatea raporturilor juridice.

Aplicând aceste concluzii la cauza de fa, rezult? c?, potrivit deciziei Cur?ii de Casa?ie, ac?iunea în revendicare trebuie respins? ca neîntemeiat?, întrucât pentru situa?ia dedus? judecii, legea special? prevede alt? solu?ie decât restituirea imobilului în natur?, respectiv restituirea prin echivalent. Dac? s-ar proceda în alt mod, s-ar aduce atingere „dreptului de proprietate” al pârâtei, ?i implicit stabilitii raporturilor juridice privitoare la imobilul revendicat.

Se constat? c? decizia instan?ei supreme respect?, ea însi, exigen?ele art.1 din Protocolul adi?ional nr. 1 la CEDO, prin aplicarea acestei decizii fiind respectate ?i dispozi?iile art. 20 alin.2 din Constitu?ia României.

Din jurispruden?a relevant? a organelor Conven?iei (fosta Comisie a Drepturilor Omului ?i Curtea European? a Drepturilor Omului) rezult? c? no?iunea de „bun” –  care nu trebuie restrâns? la proprietatea propriu-zis?, aceasta fiind doar nucleul no?iunii –  include ansamblul intereselor ce deriv? din raporturile juridice patrimoniale, pe care o persoan? le-a dobândit în mod efectiv ?i licit, respectiv orice drept privat ce constituie o valoare patrimonial? (defini?ie ce relev? inten?ia de a acorda o protec?ie minim? drepturilor cu caracter economic, în contextul istoric al adopt?rii Conven?iei de la Roma). Nu este protejat dreptul la proprietate, respectiv la dobândirea unei proprieti.

Potrivit jurispruden?ei organelor Conven?iei, obiectul protec?iei articolului 1 îl formeaz? a?adar patrimoniul persoanei de drept privat, respectiv fiecare component? a patrimoniului care:

a) are o valoare economic? real? (în sensul c? nu este neglijabil?, derizorie);

b) reprezint? un bun ce face parte într-o manier? actual? ?i incontestabil? din sfera juridic? a persoanei interesate;

c) se raporteaz? la un obiect (corporal sau incorporal) determinat ?i indentificabil.

În prezenta cauz? prezint? interes cea de-a doua condi?ie (lit.b), ce a fost dezvoltat? de Curte printr-o hot?râre cu valoare de principiu, (Kopecky c. Slovaciei – Marea Camer?, hot?rârea din data de 28.09.2004):

a) Art.1 nu recunoa?te dreptul la proprietate; privarea de proprietate, ori de un alt drept real, constituie în principiu un act instantaneu ?i nu creaz? o situa?ie continu? de “privare de drept”. În consecin, priv?rile de proprietate anterioare ratific?rii Conven?iei nu intr? în câmpul de aplicare a acesteia rationae temporis  (Malhous c. Republicii Cehe);

b) Reclamantul nu poate sus?ine existen?a unei înc?lc?ri a art. 1 decât în m?sura în care dispozi?ia ori m?sura contestat? se raporteaz? la un „bun” în sensul Conven?iei;  no?iunea de bun poate include fie „bunuri actuale”, fie valori patrimoniale, inclusiv crean?e, în virtutea c?rora reclamantul poate pretinde c? are cel pu?in o speran legitim? de a ob?ine exerci?iul efectiv al unui drept de proprietate. Dimpotriv?, speran?a de recunoa?tere a unui drept de proprietate a c?rui exercitare efectiv? este imposibil? nu este un „bun” în sensul art.1; aceea?i este situa?ia crean?elor condi?ionale, stinse ca urmare a nerealiz?rii condi?iei (Prin?ul Hans-Adam II de Liechtenstein c. Germaniei,, Gratzinger et Gratzingerova c. Republicii Cehe, Dr?cule? c. României, 6.....2007).

c) Art.1 nu impune statelor contractante nicio obliga?ie privind restituirea bunurilor dobândite anterior ratific?rii Conven?iei; statele sunt libere s? determine domeniul de aplicare a legisla?iei privind restituirea bunurilor, precum ?i condi?iile restituirii (a se vedea ?i P?duraru c. României);

d) Dac? îns? statele, dup? ratificarea Conven?iei ?i a Protocolului nr. 1, adopt? o legisla?ie privind restituirea total? ori par?ial? a bunurilor preluate într-un regim anterior, o astfel de legisla?ie d? na?tere unui nou drept de proprietate protejat de art. 1, în m?sura în care sunt îndeplinite condi?iile prev?zute pentru restituire (Broniowski c. Poloniei);

e) no?iunea de „speran legitim?”: trebuie distins între o simpl? speran – oricât de legitim? moral – ?i speran?a legitim?, care trebuie s? aib? o natur? concret? ?i s? se întemeieze pe o dispozi?ie legal?, ori pe un act juridic, cum ar fi o hot?râre judiciar?; dac? existen?a unui drept este controversat? în dreptul intern, argumentele reclamantului fiind respinse în mod definitiv de instan?e, nu exist? o speran legitim? (Jantner c. Slovaciei).

f) un interes patrimonial (crean) nu poate fi considerat o ” valoare patrimonial?” susceptibil? de a constitui un „bun” în sensul art.1 decât dac? ea are o baz? legal? suficient? în dreptul intern, spre exemplu, dac? este confirmat? de o jurispruden bine stabilit? a instan?elor judec?tore?ti; o contesta?ie real?, ori caracter serios al preten?iilor afirmate nu sunt suficiente pentru existen?a unei speran?e legitime.

Aplicând principiile enun?ate de Curte (lit.a) la prezenta cauz?, se constat? c? reclamanta nu are un „bun”, întrucât privarea de proprietate a constituit un act instantaneu ?i nu a creat o situa?ie continu? de “privare de drept” (spre deosebire de situa?ia din cauza Vasilescu c. României, preluarea nu a avut un caracter pur faptic, existând o hot?râre judec?toreasc?, întemeiat? pe un act normativ existent la acea dat?).

Pe de alt? parte (lit.d – f), din adoptarea legisla?iei de restituire, ulterioar? ader?rii României la Conven?ie,  nu rezult? niciun „bun” ?i nici m?car o speran legitim? de restituire a imobilului în natur?, întrucât exact în ipoteza existent? în cauz?, Legea nr. 10/2001 prevede doar restituirea prin echivalent a imobilului vândut unui ter?, sub rezerva anul?rii titlului acestuia, printr-o ac?iune formulat? în interiorul termenului de prescrip?ie special, prev?zut de lege. Titlul pârâtilor, reprezentat de contractul de vânzare cump?rare încheiat în baza legii nr. 1.../1995, nu a fost desfiin?at astfel c? este valabil, cump?r?torii fiind de bun? credin. Reclamanta a avut la dispozi?ie mijloacele legale necesare pentru a anula titlul de proprietate al pârâtilor dar nu le-a folosit, în interiorul termenului de prescrip?ie special?, asumându-?i astfel riscul de a nu mai putea desfiin?a pe viitor titlul de proprietate ce li se opune ?i de a nu mai putea ob?ine restituirea în natur? a bunului (art. 45 alin. 5 ?i art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001).

Ca atare, nu sunt îndeplinite condi?iile prev?zute de legea intern? pentru restituirea în natur? a imobilului, motiv pentru care reclamanta – în lumina principiilor de aplicare rationae temporis a Conven?iei, la care România a aderat în anul 1994 – nu are un „bun” în sensul art.1 din Protocolul adi?ional nr. 1 la Conven?ie.

Dimpotriv?, pârâtii, de?i nu ar putea fi considerati proprietari dac? s-ar fi aplicat exclusiv regulile de drept comun, au un titlu de proprietate consolidat prin reglementarea legal? special? anterior men?ionat? ?i beneficiaz? cel pu?in de o „speran legitim?” de a p?stra bunul, în raport de solu?ia de drept material a legii speciale (restituirea prin echivalent). Ca atare, pârâtii beneficiaz? de un „bun” în sensul Conven?iei, iar admiterea ac?iunii în revendicare ar constitui o înc?lcare a art.1 din Protocolul adi?ional nr. 1 la Conven?ie, în ce ii prive?te.

Din considerentele expuse rezult? netemeinicia ac?iunii în revendicare formulate, care va fi respins?, ca neintemeiata, în raport de reglementarea special? a Legii nr. 10/2001 ?i de Decizia adoptat? de Curtea de Casa?ie în Sec?ii Unite, obligatorie pentru instan?ele judec?tore?ti, potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOT?RTE

Respinge ac?iunea formulat? de reclamanta ..., cu domiciliul in Bucuresti, Str. ..., sector 2, în contradictoriu cu pârâtii ..., ambii cu domiciliul în Bucure?ti, Sos. ..., ca neîntemeiat?.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronun?at? în ?edin public?, ast?zi, 05.10.2011.

PRE?EDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare