OBLIGAŢIE DE A FACE. DESFIINŢARE LUCRĂRI.
INADMISIBILITATE.
Art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991, modificată şi completată
Potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991 modificată
şi completată, construcţiile executate fără autorizaţie de construire
pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al
judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale
administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale
competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala
contravenientului.
(Decizia civilă nr.1217/R/25 septembrie 2006 pronunţată de Curtea
de Apel Piteşti)
Prin sentinţa civilă nr.872 din 21 decembrie 2005, pronunţată
de Judecătoria Brezoi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul
Oraşul Brezoi – prin Primar şi obligată pârâta G.M. să sisteze lucrările de
construire şi să demoleze construcţia edificată fără autorizaţie pe un teren
pentru care nu deţine act de proprietate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că
prin procesul-verbal de contravenţie nr.5/2005 pârâta a fost sancţionată
cu 1000 RON în baza art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991,
reactualizată, dispunându-se totodată desfiinţarea construcţiilor executate
şi acordându-se termen la data de 31 octombrie 2005.
Deşi termenul acordat în desfiinţarea lucrării a expirat, pârâta
nu şi-a îndeplinit această obligaţie, situaţie ce impune intervenţia
coercitivă a legii.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe pe care a
criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, în primul motiv,
lipsa calităţii procesuale pasive în acţiunea de sistare şi demolare lucrări,
cu motivarea că titularul dreptului de proprietate al imobilului în cauză
este soţul său, G.I., care nu figurează ca parte în proces, iar în al doilea
motiv, împrejurări de ordin umanitar, precizând că locuieşte cu familia în
acest imobil de mai mulţi ani şi nu are altă locuinţă.
Prin decizia civilă nr.366/A din 23 mai 2006, Tribunalul
Vâlcea a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:
Pârâta a edificat imobilul împreună cu soţul său pe un teren
ce face parte din domeniul privat al Oraşului Brezoi şi fără autorizaţie de
construcţie, fiind sancţionată contravenţional şi dispunându-se, în acelaşi
timp, măsura desfiinţării lucrării, acordându-se termen de graţie în acest
sens la 13 octombrie 2005.
Cum nu a respectat obligaţia impusă printr-un act
administrativ rămas irevocabil, în mod corect prima instanţă a hotărât
ca pârâta să sisteze lucrările de construire şi să le demoleze pe cele
executate fără autorizaţie.
Potrivit art.35 alin.1 din Codul familiei, soţii administrează şi
folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.
Activitatea de sistare şi demolare lucrări impusă pe cale
administrativă în baza unui proces-verbal de contravenţie, rămas
irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziţie în sensul art.35 alin.2
teza a II-a din Codul familiei, pentru a se cere consimţământul expres al
celuilalt soţ.
Ca atare, excepţia invocată în apel cu privire la lipsa calităţii
procesuale pasive a pârâtei s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a arătat
că nu pot fi luate în considerare împrejurările de ordin umanitar, atâta
timp cât construcţia a fost edificată fără autorizaţie şi fără un act care să
ateste dreptul de proprietate asupra terenului.
Chiar dacă familia apelantei este de etnie rrom, drepturile
sunt egale pentru toţi cetăţenii români.
Faţă de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat
în baza art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.366/A/23 mai 2006 pronunţată
de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă a declarat recurs, în termen legal,
pârâta G.M. care a criticat hotărârea atacată pentru motive de
nelegalitate, respectiv:
- hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost dată cu
încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi anume în mod greşit instanţa de
apel a respins excepţia invocată de pârâtă, respectiv faptul că titularul
dreptului de proprietate asupra imobilului, G.I., nu a fost şi nu este parte
în proces, nefiind de altfel citat în cauză;
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece
deşi la dosar a fost depus interogatoriu pentru reclamanta Primăria
Brezoi, aceasta nici nu a răspuns şi mai mult, nici nu i-a fost comunicat.
S-a mai precizat că imobilul din litigiu a fost edificat acum 40
de ani, când nu li s-a solicitat autorizaţie de construcţie şi mai mult,
art.31 din Legea nr.50/1991 menţionează clar că termenul în care pot fi
constatate contravenţiile în acest domeniu este de 2 ani de la data
săvârşirii lor, termen de mult depăşit.
Recurenta-pârâtă a menţionat că instanţa de apel a încălcat şi
dispoziţiile art.129 din Codul de procedură civilă, judecând procesul fără
nici un fel de probe.
În drept şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod
procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii, iar în
subsidiar casarea deciziei pentru a se efectua probe cu privire la
prescripţia dreptului de aplicare a sancţiunii de demolare.
Oraşul Brezoi a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat
judecarea în lipsă.
Recurenta-pârâtă G.M. a depus la dosarul cauzei şi note de
şedinţă.
Analizând recursul în limita motivelor invocate şi din
ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este admisibil pentru că potrivit art.33 din Legea
nr.50/1991, Oraşul Brezoi putea desfiinţa construcţia edificată pe un
teren ce face parte din domeniul privat fără a se adresa justiţiei, ci doar
pe cale administrativă.
Astfel, potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991
modificată şi completată, se arată că „Prin derogare de la prevederile
art.32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri
aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor
sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către
autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea
instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.
Conform alin.(2) din acelaşi text de lege sus citat, se
menţionează că „Pentru realizarea prevederilor alin.(1) consiliile locale
comunale, orăşeneşti, municipale ori judeţene, după caz pot contracta
efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale, în condiţiile legii”.
Prezenta acţiune formulată de Oraşul Brezoi este inadmisibilă
având în vedere dispoziţiile art.33 din Legea nr.50/1991 republicată,
deoarece măsura demolării construcţiei se ia pe cale administrativă de
către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea
instanţelor judecătoreşti.
Rezultă că instanţa de apel, cât şi cea de fond au pronunţat
hotărâri nelegale, încălcând astfel prevederile art.304 pct.9 Cod
procedură civilă.
În concluzie, în baza art.312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul
declarat de pârâta G.M. şi, pe cale de consecinţă, a fost modificată decizia
civilă nr.366/A/23 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia
Civilă şi pe fond a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Oraşul
Brezoi, ca inadmisibilă.
Judecătoria Orșova
majorare pensie
Judecătoria Bălcești
Obligaţia de restituire impusă asiguratului ...
Judecătoria Târgu-Cărbunești
oblig face
Judecătoria Bălcești
Fara titlu
Judecătoria Tulcea
majorare pensie intretinere