Prezumţiile legale

PREZUMŢIILE LEGALE.

Art.1203 Cod civil

Aprecierea valorii prezumţiilor este lăsată de  art. 1203

cod civil la înţelepciunea judecătorilor.  Prezumţia  reţinută de

instanţa de apel,  că pârâtul A.M. a lipsit de la judecata cauzei şi

nu a fost preocupat de atribuirea vreunei variante de lotizare,  nu 

este o prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin proba contrară,

valoarea sa fiind relativă. În consecinţă, prin aplicarea acestei

prezumţii, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1203

cod civil, care permit magistratului  să se pronunţe decât

întemeindu-se pe  prezumţii, care să aibă o greutate şi puterea de a

naşte probabilitate.

(Decizia civilă nr.1444/R/09 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea

de Apel Piteşti)

Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 6.07.2004

reclamanţii G.G., B.L. şi A.I.F. au chemat în judecată pe pârâtul A.M.

solicitând ieşirea din indiviziune asupra  averii rămase de pe urma

defuncţilor A.F. şi A.G.

S-a mai solicitat ca judecata să se facă şi în contradictoriu cu

numitul P.N.

În motivarea acţiunii se  precizează că părţile sunt

descendenţii defuncţilor A.F. decedată la 10.03 .1990 şi A.G., decedat la

24.09.1991, iar bunurile ce compun masa succesorală sunt: o casă de

locuit compusă din 3 camere şi dependinţe împreună cu terenul aferent

de 220 m.p situat în Curtea de Argeş, str. Daniel Sterescu.

Aceste bunuri  au fost înstrăinate de pârâtul A.M., fără

acordul celorlalţi moştenitori, numitului P.N., în anul 1991,  solicitându-

se ieşirea din indiviziune, prin atribuirea bunurilor în natură, în loturile

reclamanţilor.

P.N. a  formulat cerere de intervenţie  în interes propriu prin

care a solicitat obligarea tuturor moştenitorilor la plata contravalorii

îmbunătăţirilor aduse imobilelor menţionate în  cuprinsul cererii şi

pentru a se institui în favoarea sa un drept de retenţie până la  achitarea

despăgubirilor în sumă de circa 5.000.000 lei .

Prin sentinţa civilă nr.17/10.01.2004 a Judecătoriei Curtea de

Argeş a fost admisă acţiunea, s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor

asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor A.F., decedată la

10.03.1990 şi A.G., decedat la 24.09.1991, conform variantei a doua din

raportul de expertiză în sensul că s-a atribuit reclamanţilor G.G. şi B.L.

sulta în sumă de 138.500.000 lei,  lui A.I.F. sulta în sumă de 69.250.000

lei, iar pârâtului A.M.  primeşte în natură terenul de 220 m.p situat în

Curtea de Argeş, precum şi casa aflată pe acest teren şi plăteşte sultă

celor 2 loturi. A fost respinsă cererea de intervenţie, ca rămasă fără

obiect.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că părţile sunt

descendenţi ai celor doi  autori , iar masa succesorală se compune din 

terenul de 220 m.p aferent casei cu 3 camere, imobile ce au fost vândute

intervenientului P.N. cu un  act sub semnătură privată astfel încât

instanţa a considerat de  cuviinţă să atribuie în lotul vânzătorului aceste

imobile.

Împotriva sentinţei civile nr. 17/10.01.2004 au formulat apel

reclamantele G.G. şi B.L., pentru următoarele considerente.

Pentru terenul ce face obiectul partajului ce a fost cumpărat

de intervenientul P.N. prin act sub semnătură privată nu poate opera nici

o convenţie, astfel conform dispoziţiilor Legii nr.18/1991 acesta putea fi

înstrăinat decât prin act în formă autentică.

Apelantele critică soluţia instanţei care reţine că între

moştenitori nu au existat divergenţe cu privire la vânzarea făcută către

P.N.

Atribuirea bunului în lotul lui A.M. este făcută la cererea

intervenientului P. şi nu la cererea lui A.M., care nu a fost prezent

niciodată în instanţă.

Se mai solicită completarea raportului de expertiză în sensul

efectuării unei noi variante de lotizare, iar expertul să precizeze dacă este

posibilă atribuirea şi împărţirea în natură a imobilelor în mai multe loturi.

Prin decizia civilă nr.400 din 05 aprilie 2006, pronunţată de

Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 1781/cv/2005,  a fost admis apelul

declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr.17 din 10 ianuarie

2004, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul

nr.2063/2004 şi schimbată  în tot sentinţa, în sensul că s-a  dispus ieşirea

din  indiviziune a părţilor conform variantei I din raportul de expertiză

întocmit în dosarul de fond de inginerul-expert tehnic C.C. ( filele 4 şi 5

din dosarul de fond) după cum urmează: Lotul A G.G. şi B.L. în valoare

de 138.500.000 lei, imobil integral = 277.000.000 lei, casa de locuit =

216.000.000 lei, teren 220,00 m.p = 61.000.000 lei total val= 277.000.000

lei. S-a acordat sultă total valoare lot A = 138.500.000 lei, Lotul A da

sulta astfel: către Lotul B da suma de 69.250.000 lei, către Lotul C da

suma de 69.250.000 lei , lotul B – A.I.F. valoare 69.250.000 lei, nu

primeşte bunuri în natură. Primeşte sulta de la lotul A în valoare de

69.250.000 lei, total valoare lotul B = 69.250.000 lei., Lotul C – A.M. în

valoare de 69.250.000 lei, nu primeşte bunuri în natură, primeşte sulta de

la lotul A  de 69.250.000 lei, total valoare lot C = 69.250.000 lei.

A fost admisă  cererea de intervenţie în interes propriu

formulată de P.N. si obligate cele două apelante să plătească acestuia

suma de  18.300.000 lei ROL, cu titlu de despăgubiri civile constând în

îmbunătăţirile aduse casei si terenului în litigiu. S-au compensat 

cheltuielile de judecată.

Pronunţând această decizie instanţa de apel a reţinut în esenţă

următoarele:

In atribuirea variantelor de lotizare trebuia  pornit de la faptul

că pârâtul A.M. a lipsit atât de la judecarea în fond a cauzei, cât şi în apel,

nefiind preocupat de atribuirea unei anumite variante de lotizare, astfel

încât  reclamantele care au fost prezente atât în fond cât şi în apel şi care

au fost preocupate să primească în lotul lor bunurile în natură instanţa de

fond  era obligată să le atribuie varianta prin care ocupau în indiviziune

casa şi terenul aferent, în acest fel asigurându-se o mai bună aplicare a

art.741 Cod civil, astfel încât mai mulţi copărtaşi să le fie atribuite bunuri

în natură conform art. 741 Cod civil, şi prin atribuirea acestei variante se

realizează o partajare efectivă, o finalitate a partajului, spre deosebire de

varianta omologată de prima instanţă care duce la primirea de către

intervenient a tuturor bunurilor supuse partajului.

De asemeni  este lovită de nulitate convenţia încheiată între

pârâtul A.M. şi intervenientul P.N. în ceea ce priveşte terenul supus

partajului întrucât în temeiul dispoziţiilor Legii nr.18/1991 terenurile nu

puteau fi înstrăinate decât prin  formă autentică.

Cererea de intervenţie  a fost  admisă întrucât s-a făcut

dovada că P.N. a efectuat la imobilul casă cu 2 camere şi dependinţe 

împrejmuire cu gard de lemn pe 8.40 m.l  din beton,  tencuieli exterioare,

introdus apă curentă, pardoseli din beton, construit copertină auto,

executat sobă teracotă , lucrări de se ridică la valoarea de 18.300.000 lei

,valoare pentru care va fi admisă cererea de intervenţie şi obligate cele 2

apelante la plata acestora.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul

P.N., criticând-o ca fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 Cod procedură civilă.

Arată recurentul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile

art.1203 Cod civil în raport de care trebuia să constate interesul pârâtului

A.M. pentru atribuirea în natură a celor două imobile, care i-au fost

înstrăinate de către acest pârât cu acceptul a celorlalţi moştenitori.

Nefiind comod partajabile şi pentru a se proteja dreptul

intervenientului, instanţa de apel trebuia, potrivit dispoziţiilor art.6739

Cod procedură civilă,  să atribuie bunurile pârâtului A.M., pentru a valida

vânzarea.  Apelantele nu şi-au manifestat  intenţia de a prelua imobilele,

ci dimpotrivă le-a interesat doar latura financiară, respectiv

contravaloarea bunurilor succesorale.

Recursul este fondat.

Aprecierea valorii prezumţiilor  este lăsată de  art.1203 Cod

civil la înţelepciunea judecătorilor. Prezumţia reţinută de instanţa de apel,

că pârâtul A.M. a lipsit de la judecata cauzei şi nu a fost preocupat de

atribuirea vreunei variante de lotizare, nu este o prezumţie ce nu poate fi

răsturnată prin proba contrară, valoarea sa fiind relativă. În consecinţă,

prin aplicarea acestei prezumţii, instanţa de apel a interpretat greşit

dispoziţiile art.1203 Cod civil, care permit magistratului să se pronunţe

decât întemeindu-se pe prezumţii, care să aibă o greutate şi puterea de a

naşte probabilitate.

Poziţia procesuală a pârâtului nu este de natură a conduce la

prezumţia că acesta nu doreşte să-i fie atribuit lotul în care au fost incluse

imobilele, instanţa având obligaţia în raport de dispoziţiile art.129 Cod

procedură civilă, să soluţioneze cauza potrivit interesului părţilor litigante

şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Totodată, instanţa de apel

nu a reuşit să răstoarne prezumţia stabilită de instanţa de fond, care a

reţinut, interesul pârâtului de a i se atribui în lot imobilele, cu atât mai

mult cu cât s-a dovedit că ceilalţi comoştenitori au fost de acord cu

înstrăinarea bunurilor  succesorale.

În speţă, ne aflăm în situaţia vânzării de către un moştenitor

cu acordul celorlalţi a unor bunuri succesorale, pentru care s-a primit

preţul cerut şi s-a predat bunul care a fost folosit neîntrerupt de

dobânditor din anul încheierii convenţiei.

Astfel, în cazul unui bun aflat în indiviziune,  vânzarea lui de

către un coindivizar unui terţ nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci

supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiţii rezolutorii, a cărei

îndeplinire  are loc dacă  bunul nu a fost atribuit, la ieşirea din

indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat.

Pronunţând soluţia recurată, instanţa de apel a nesocotit

dispoziţiile art. 6739 Cod procedură civilă,  cât şi ale art.741 Cod civil,

potrivit cărora, la formarea şi atribuirea loturilor, se va ţine seama şi de

acordul părţilor, ... faptul că  unii  dintre coproprietari înainte de a se cere

împărţeala  au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor,

sau alte asemenea,  respectiv înstrăinarea imobilelor şi efectuarea de

îmbunătăţiri  cum este situaţia în speţa de faţă.  Instanţa va putea dispune

atribuirea bunurilor în întregime unuia dintre copărtaşi, urmând ca ceilalţi

să primească echivalentul bănesc al cotelor ce li se cuvin, în astfel de

situaţii, legiuitorul ocrotind pe de o parte buna credinţă a terţului

cumpărător, iar pe de altă parte, siguranţa circuitului civil.

Respectând prevederile legale la care am făcut referire,

instanţa de fond în mod corect a atribuit bunurile succesorale în lotul

pârâtului A.M., soluţia fiind determinată de aplicarea  principiilor la cere

ne-am referit în cele ce preced.

Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul este privit ca

fondat şi a fost admis ca atare, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură

civilă,  cu consecinţa modificării deciziei în sensul respingerii apelului şi

menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, au fost obligaţi

intimaţii la 400 lei cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare