Medic. Şef secţie. Eliberarea din funcţie anterior împlinirii vârstei de pensionare. Nelegalitate.

Asigurări sociale. Pensie anticipată parţială. Stagiu de cotizare. Ucenic salarizat.

Legea nr. 19/2000 – art. 160 alin. 1, art. 161 alin. 1

Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959 – art. 89

În conformitate cu prevederile art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută până la intrarea în vigoare a legii, constituie stagiu de cotizare, iar potrivit art. 89 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, şi perioada în care reclamantul a fost ucenic al unei şcoli profesionale şi a primit salariu, reprezintă vechime în muncă.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale,  decizia nr. 528 din 1 martie 2006

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la 27 octombrie 2005 sub nr. 7048, reclamantul B.G.V. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Caraş-Severin solicitând anularea deciziei de pensionare nr. 1217652/21.09.2005 şi  obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să fie cuprins şi stagiul de cotizare din perioada cât a fost ucenic cu salar.

A susţinut ca prin decizia contestată i s-a stabilit pensie anticipată parţială reţinându-se un stagiu de cotizare de 40 ani, 7 luni şi 29 de zile; că decizia contestată nu valorifica perioada cat a fost ucenic cu salariu, cuprinsă între 15 septembrie 1961 – 1 iulie 1963, deşi aceasta perioada rezultă din carnetul de munca si adeverinţa nr. 779/24 iunie 1963 eliberata de Şcoala de Ucenici de pe lângă U.C.M.M.A. B.; că modul eronat de calcul al stagiului de cotizare a dus la stabilirea eronată şi a numărului de puncte.

Prin sentinţa civilă nr. 3564 pronunţată la 16 decembrie 2005, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că pârâta nu a luat în calcul perioada 1 septembrie 1961 – 1 iulie 1963, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că a activat în calitate de angajat pe baza unui contract de muncă, că a cotizat la fostele case de asigurări sociale şi că a primit salariu conform art. 83 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/30 iulie 1957 şi că nu s-a făcut dovada că la dosarul de pensionare a fost depusă şi adeverinţa nr. 779/1963, pentru a se calcula şi această perioadă ca stagiu de cotizare.

În termen legal, împotriva sentinţei menţionate mai sus, a declarat recurs reclamantul B.G.V., care a solicitat casarea sentinţei recurate şi urmare a rejudecării cauzei în fond admiterea acţiunii cu consecinţa adăugării ca stagiu de cotizare a perioadei 15 septembrie 1961 – 1 iulie 1963 cât a fost ucenic cu salar.

Arată că instanţa de fond nu a manifestat un rol activ, neobservând ca art. 89 din Decretul nr. 292/30 iulie 1957 nu face trimitere la ucenici cu salariu, ci doar la cei care au servit ca ucenici practicanţi; că nici în carnetul de muncă, nici în adeverinţa depusă nu a fost trecută vreo sumă de bani cu titlu de salariu, situaţie în care pârâta ar fi trebuit să ia în calcul salariul minim pe economie pentru acea perioadă.

Recursul este fondat.

În soluţionarea cauzei, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente speţei.

Din cuprinsul cărţii de muncă rezultă că în perioada 15 septembrie 1961 – 1 iulie 1963, reclamantul a fost angajat ucenic lăcătuş construcţii-metalice cu salar, înscrierea fiind făcută în baza adeverinţei nr. 779/24 iunie 1963.

Art. 160 (1) din Legea nr. 19/2000 prevede că vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a legii constituie stagiu de cotizare, iar art. 161 (1) din Lege prevede că în situaţia în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, iar asiguratul nu prezintă acte doveditoare de certificare, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă.

Perioada în care reclamantul a fost ucenic cu salar constituie vechime în muncă, această concluzie rezultând din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 89 din Regulamentul de aplicare al Decretului nr. 292/1959 conform cărora „nu constituie vechime în muncă timpul servit ca ucenic, practicant sau elev al unei şcoli profesionale, cu excepţia celor care, aflaţi în una din aceste situaţii, au cotizat la fostele case de asigurări sociale sau dovedesc că au primit salariu”.

Înscrierile din cartea de muncă fac dovada că în perioada respectivă reclamantul a primit salariu, astfel că în mod neîntemeiat perioada respectivă a fost exclusă din calculul stagiului de cotizare, în lipsa unei adeverinţe care să facă dovada cuantumului salariului, pârâta trebuind să ia în considerare salariul minim brut pe economie în perioada respectivă.

Mai mult, cu adeverinţa nr. 151 din 24 ianuarie 2006, reclamantul face şi dovada salariului tarifar lunar avut in perioada respectivă.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat neîntemeiată susţinerea pârâtei conform căreia luarea în calcul a acestei perioade contravine dispoziţiilor Decretului nr. 292/1959.

Domenii speta

Spete similare