Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Legitimarea procesuală pasivă a Casei Judeţene de Pensii. Cazuri.

Decizie 1629 din 19.09.2006


Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Legitimarea procesuală pasivă a Casei Judeţene de Pensii. Cazuri.

Legea nr. 19/2000 – art. 129

În conformitate cu cerinţele art. 129 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Casa Judeţeană de Pensii are legitimare procesuală pasivă numai în cazul în care angajatul îşi încetează activitatea sau a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă.

 

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale,  decizia nr. 1629/R din 19 septembrie 2006

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 1828/23.02.2006 reclamata M.R. a chemat în judecată pârâtele S.C. „T.G.S.E.” S.R.L. Timişoara şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş solicitând obligarea pârâtelor la plata indemnizaţiei de creştere a copilului pentru perioada iunie 2005 – decembrie 2005, în valoare de 5410 RON, actualizată cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţi efective.

În motivare se arată că, reclamanta este salariata pârâtei începând cu 25.01.2005 în baza contractului individual de muncă nr. 1739622 din 08.02.2005, iar la 01.06.2005 a născut un copil, solicitând plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, indemnizaţie care nu i-a fost acordată pe perioada solicitată.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că reclamanta are calitatea de angajată la angajatorul pârâta 1, astfel că aplicabile sunt dispoziţiile pct. 4 D din Ordinul nr. 340/2001, pentru aplicarea Legii nr.19/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 787 din 6 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1828/C/2006, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei 2, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, s-a admis cererea reclamantei şi au fost obligate pârâtele la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la 2 ani pe perioada iunie 2005 – decembrie 2005, în sumă de 5410 RON actualizată cu rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în temeiul dispoziţiilor art. 1 raportat la art. 121 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş are calitate procesuală pasivă, întrucât plata indemnizaţiei respective se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Faţă de existenţa raporturilor juridice de dreptul muncii în baza contractului individual de muncă şi a certificatului de naştere al minorului M.M.-A., născut la 01.06.2004, s-a apreciat întemeiată acţiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 1629 din 19 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 4041/C/2006, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâta – recurentă Casa Judeţeană de Pensii Timiş în contradictoriu cu reclamanta intimată M.R. şi pârâta – intimată S.C. „T.G.S.E.” S.R.L. Timişoara.

A modificat în parte hotărârea recurată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş, şi în consecinţă a admis în parte acţiunea civilă exercitată de reclamantă, a respins acţiunea faţă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, menţinând în rest  dispoziţiile hotărârii atacate.

Curtea a reţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art.121 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, când a stabilit că, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş are calitate procesuală pasivă, pe considerentul că, dispoziţiile art. 1, din legea antemenţionată, garantează că dreptul de asigurări sociale de stat şi plata indemnizaţiei de creştere a copilului de până la 2 ani, se suportă integral de bugetul asigurărilor sociale de stat.

Stabilind obligaţia de plată a acelei indemnizaţii în sarcina Casa Judeţeană de Pensii Timiş, instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile cuprinse în pct. D 4 din Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, care prevăd că plătitorii de drepturi de asigurări sociale sunt persoane juridice sau fizice, la care îşi desfăşoară activitatea personalul angajat pe baza contractului individual de muncă.

În speţă, calitatea de angajator o are pârâta S.C. „T.G.S.E.” S.R.L. Timişoara, iar reclamanta a făcut dovada existenţei raportului juridic de muncă, în baza contractului de muncă încheiat între părţi, mai mult, din adresa comunicată în recurs de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, rezultă că societatea angajatoare din luna iulie 2005 nu mai are angajaţi decât o singură persoană – reclamanta,  al cărei contract individual de muncă este suspendat, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 19/2000, modificată de O.G. nr. 9/2003, care prevăd situaţii de excepţie, când angajatorul îşi încetează activitatea sau a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de muncă al asiguratului, drepturile de asigurări sociale care s-au născut anterior creierii unor astfel de situaţii, se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, urmând a fi recuperate de la angajator.