Indemnizaţie de creştere copil

Decizie 272/R din 30.03.2016


Indemnizaţie de creştere copil

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în primul rând, este de reţinut faptul că aspectele legate de legalitate deciziilor în baza cărora a fost  stabilit debitul  cu privire la care se invocă scutirea de plată, inclusiv cele privind prescripţia extinctivă, puteau fi invocate în condiţiile în care  ar fi fost  atacate, or, câtă vreme nu s-a formulat petit de anulare a deciziilor ci doar de suspendare a executării deciziilor, petit care practic a rămas fără obiect dat fiind stadiul procesual prezent, nu se impune a fi analizate.

În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014 trebuie arătat cu titlu prealabil că, potrivit Ordinului nr. 103/2015 nu fac obiectul scutirii la plată şi/sau restituirii debitele care, sunt contestate prin acţiune în instanţă şi aflate în pronunţare astfel încât instanța trebuia să procedeze la o analiză a dispoziţiilor Legii nr. 126/2014.

Analizând în acest context dispoziţiile legale incidente se reţine că potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014”debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se scutesc de la plată.

Prin art. III s-a stabilit o excepţie de la regula anterior enunţată, în sensul că debitele constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii nu fac obiectul scutirii la plată.

Curtea subliniază că excepţiile sunt de strictă interpretare sens în care textul legal anterior are a fi interpretat din această perspectivă. 

Deşi intimata a apreciat că recurenta nu poate beneficia de amnistia fiscală prin prisma excepţiei prevăzute de textul de lege anterior citat, nu a înţeles să motiveze întrunirea condiţiilor prevăzute de lege.

Instanţa de fond trebuia să constate că în cauză nu s-a dovedit că reclamanta în mod voit şi-ar fi ascuns veniturile sau nu ar fi declarat unele informaţii.

În condiţiile în care textul de lege face referire expresă la culpa materializată în intenţie, inclusiv pentru omisiunea de a declara informaţii, cum este cazul de faţă, Curtea reţine că revenea pârâtei intimate obligaţia de a dovedi săvârşirea faptei cu forma de vinovăţie impusă de textul de lege, fapt ce ar presupune urmărirea fraudării legii sau cel puţin acceptarea acestui fapt.

Or, în cazul de faţă, intimata pârâtă s-a limitat strict la a invoca textul de lege, ceea ce ar echivala cu aplicarea unei prezumţii în ceea ce priveşte conduita reclamantei, deşi textul de lege face referire la intenţie, ca element  distinct al înlăturării beneficiului amnistiei.

Faţă de considerentele anterioare, Curtea reţine că instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014 fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, astfel că, instanţa va admite recursul reclamantei şi va casa sentinţa atacată iar în rejudecare, va admite în parte cererea reclamantei, obligând pârâta să emită decizii de scutire de la plata debitului stabilit prin deciziile contestate. În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Restul solicitărilor reclamantei vor fi respinse pentru considerentele deja arătate, aspectele legate de executarea propriu-zisă, de stadiul acesteia, exced cadrului procesual dedus judecăţii, neavând relevanţă  cine execută în prezent debitul.