Sancţiune disciplinară. Nelegalitate. Nerespectarea procedurii cercetării administrative.

Sancţiune disciplinară. Nelegalitate. Nerespectarea procedurii cercetării administrative.

Este nelegală sancţionarea disciplinară a unui funcţionar public din cadrul poliţiei, cu nerespectarea prevederilor O.M.I. nr. 400/2004.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

decizia nr. 298 din 13 iunie  2006

Prin sentinţa civilă nr. 95 din 14 februarie 2006, pronunţată în dosar nr. 9938/CA/2005, Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantului, agent de poliţie, împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, a dispus anularea dispoziţiei şefului Inspectoratului nr. S/382/4.05.2005 şi a dispoziţiei comunicată cu nr. 32518/2005 emisă de M.A.I. în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant şi a dispus repunerea acestuia în toate drepturile rezultate din anularea sancţiunii cu „Mustrare scrisă”.

Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul pârâtului I.P.J. Timiş, prin decizia civilă nr. 298 din 13 iunie 2006, pronunţată în dosar nr. 1815/CA/2006, cu menţiunea că, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă de cercetări faţă de reclamant, cu privire la abaterea disciplinară pentru care i s-a aplicat sancţiunea contestată.

Este neîndoielinc faptul că singurele acte, întocmite şi invocate, ca fiind date în realizarea procedurii prealabile sunt Raportul Corpului de Control al M.A.I. şi raportul reclamantului, dat la 18.03.2005.

Prevederile legale sunt neechivoce şi impun respectarea unei proceduri prealabile, stabilind în art. 37 alin. 2 din Ordinul  nr. 400/2004, că actele întocmite de ofiţerii Corpului de Control constituie acte de cercetare prealabilă numai dacă sunt întocmite cu respectarea procedurii cercetării prealabile. Această procedură nu a existat, nefiind emis nici un act începător, conform art. 20 alin. 3 din Ordin, respectiv o dispoziţie de zi, care să fie comunicată persoanei în cauză, pentru a urma verificările şi explicaţiile sau apărările celui cercetat.

Este posibilă recuzarea ofiţerului desemnat cu cercetarea (art. 22 alin. 2 din Ordin), este necesară citarea persoanei cercetate (art. 27 alin. 2) şi ascultarea acestuia, cu consemnarea declaraţiilor şi susţinerilor sale (art. 29).

Toată această procedură, nu poate fi înlăturată şi înlocuită de raportul invocat de recurentă, depus în timpul controlului, întrucât nu au fost respectate normele imperative privind modul de desfăşurare a unei cercetări prealabile.

Este de menţionat şi că Raportul Corpului de Control, redactat ulterior raportului reclamantului, nu putea fi contestat înainte de a fi cunoscut de persoanele vizate.

Nici elementele necesare a fi cuprinse în actul de cercetare prealabilă, nu au fost respectate de pârât, lipsind datele concrete privitoare la o anumită faptă datată, şi descrisă ca atare, contrar art. 33 din Ordin..

Prin urmare, nefiind respectate dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 şi ale Ordinului nr. 400/2004 în mod corect prima instanţă a soluţionat acţiunea, constatând neîndeplinită cercetarea prealabilă, astfel că motivele recursului nu sunt justificate şi recursul a fost respins în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare