Funcţionar public. Drepturi salariale. Dobânzi. Instanţă competentă

Funcţionar public. Drepturi salariale. Dobânzi. Instanţă competentă

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep. : art. 135 alin. (4)

Legea nr. 188/1999, rep.  art. 109 din Legea nr. 188/1999

Legea nr. 188/1999 dă în competenţa instanţei de contencios administrativ  soluţionarea litigiilor vizând plata drepturilor salariale, astfel că aceeaşi instanţă este competentă să soluţioneze şi cererea de obligare la plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi, competenţa nefiind dată de natura raporturilor dintre părţi la momentul sesizării instanţei, ci de faptul că drepturile băneşti la care se solicită aplicarea dobânzii reprezintă un element al raportului de serviciu ce fusese stabilit între funcţionarul public şi autoritatea administrativă ţinută la plată.

(Secţia I civilă, Sentinţa civilă nr. 114 din 26 octombrie 2016, rezumată de judecător Florin Şuiu)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la 25 februarie 2016, reclamanta A… a cerut obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Arad la plata daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei civile nr. 1817/16.12.2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/108/2009 calculate de la data de 25.02.2013 şi până la data plăţii efective a debitului.

În motivare, a arătat că a avut calitatea de funcţionar public în cadrul pârâtei. Prin sentinţa arătată, aceasta a fost obligată la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare; deşi reclamanta are un titlu executoriu încă din anul 2009, este lipsită de folosul sumelor ce i se cuvin cu titlu de drepturi salariale deoarece pârâta nu a înţeles să achite cu celeritate sumele datorate, astfel  că, pentru prejudiciul astfel produs, pârâta trebuie să achite daune interese sub forma dobânzii legale. 

Prin sentinţa civilă nr. 1553/14.06.2016 pronunţată în dosar nr. x/108/2016 Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat în favoarea Judecătoriei Arad competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că, deşi reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti reprezentând plata drepturilor salariale la momentul la care avea calitatea de funcţionar public, la data sesizării instanţei nu mai exercita o funcţie publică în cadrul pârâtei, raportul de serviciu al părţilor încetând. Or, din interpretarea normelor din Legea  nr. 188/1999 rezultă că raportul de serviciu ce ia naştere şi se exercită ca urmare a numirii într-o funcţie publică potrivit art. 4 din lege are ca părţi funcţionarul public şi autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia acesta îşi exercită funcţia, astfel că doar în situaţia în care raportul de serviciu rămâne neschimbat în privinţa părţilor este incidentă ipoteza prevăzută de art. 109  din Legea nr. 188/1999; în situaţia în care funcţionarul public nu se mai află în raport de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică, litigiul nu mai are  ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public în accepţiunea art. 109 din lege.

Astfel investită, prin sentinţa civilă nr. 4868/27.09.2016 pronunţată în  dosar nr. x/108/2016 Judecătoria Arad - Secţia civilă a declinat în favoarea Tribunalului Arad competenţa de soluţionare a cererii reclamantei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Arad şi Judecătoria Arad şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Timişoara în vederea soluţionării conflictului.

Instanţa a avut în vedere că obiectul prezentei acţiuni constă în solicitarea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă drepturilor băneşti cuvenite reclamantei conform unei hotărâri judecătoreşti; că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe; că dobânda legală este un drept de creanţă accesoriu drepturilor băneşti cuvenite reclamantei în considerarea calităţii deţinută (funcţionar public); că, întrucât acţiunea principală având ca obiect drepturi salariale este de competenţa tribunalului, şi drepturile accesorii sunt în competenţa aceleiaşi instanţe, având acelaşi izvor (raportul de serviciu) inclusiv în situaţia de faţă în care, deşi reclamanta nu mai are calitatea de funcţionar public, pretenţiile sale derivă din acest raport.

Având a se pronunţa asupra conflictului de competenţă, Curtea a reţinut că Legea nr. 188/1999 „… reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, … denumite în continuare raporturi de serviciu (art. 1 alin. 1),  raporturi care „… se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire …” (art. 4 alin. 1), act care „… trebuie să conţină … drepturile salariale…” (art. 62 alin. 4) la care funcţionarul public are dreptul conform art. 31. Potrivit aceleiaşi legi, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe” (art. 109).

În cauză, reclamanta a invocat neplata la scadenţă a drepturilor băneşti ca temei al obligării pârâtei la plata de despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare.

Or, cum legea dă în competenţa instanţei de contencios administrativ inclusiv soluţionarea litigiilor vizând ne/plata drepturilor salariale, aceeaşi instanţă este competentă să soluţioneze şi cererea de sancţionare a susţinutei atitudini culpabile a debitorului obligaţiei de plată manifestată prin neplata la termen a drepturilor salariale, competenţa nefiind dată de natura raporturilor dintre părţi la momentul sesizării instanţei, ci de faptul că drepturile băneşti la care se solicită aplicarea dobânzilor reprezintă un element al raportului de serviciu iniţial stabilit între funcţionarul public şi autoritatea administrativă ţinută la plată.

Pentru aceste considerente, instanţa a stabilit competenţa materială de soluţionare a cererii reclamantei  în favoarea Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare