Recurs împotriva încheierii prin care cauza a fost transpusă la completul specializat în judecarea litigiilor de dreptul muncii. Inadmisibilitate.

Decizie 1339 din 13.06.2006


Recurs împotriva încheierii prin care cauza a fost transpusă la completul specializat în judecarea litigiilor de dreptul muncii. Inadmisibilitate.

C. pr. civ. – art. 282 alin. 2, art. 299 alin. 1

Potrivit art. 282 C. pr. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, iar conform art. 299 alin. 1 C. pr. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului, dispoziţiile art. 282 alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Aşadar, este inadmisibil recursul împotriva încheierii prin care cauza a fost transpusă la completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, întrucât cursul judecăţii nu a fost întrerupt, în sensul dat de art. 282 alin. 2 C. pr. civ.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1339 din 13 iunie 2006

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 25 aprilie 2006, în dosarul 2505/C/2006, Tribunalul Timiş a dispus ca pricina din dosarul susmenţionat să fie soluţionată de completul specializat în judecarea litigiilor de dreptul muncii, având în vedere natura cauzei, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. „c” C. pr. civ., cauza fiind amânată pentru termenul din 18 mai 2006, la completul specializat C4.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta B.T., care a susţinut că nu sunt întrunite cerinţele legale care să antreneze răspunderea patrimonială a angajatorului, conform Codului muncii, apreciind că revine judecătoriei, în primă instanţă, competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1339 din 14 iunie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibil recursul pârâtei B.T. împotriva încheierii din 25 aprilie 2006 a Tribunalului Timiş.

Pentru a reţine excepţia inadmisibilităţii recursului, Curtea a reţinut că încheierea recurată face parte din categoria încheierilor premergătoare sau interlocutorii prevăzute de art. 268 din Codul de procedură civilă, nefăcând parte din categoria încheierilor prin care să se fi întrerupt cursul judecăţii, susceptibile de a fi atacate cu această cale de atac, potrivit art. 282 alin. 2 C. pr. civ.

Totodată, instanţa de recurs a avut în vedere că, în speţă, recurenta poate invoca excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, conform susţinerilor sale, doar în faţa acestei instanţe, sesizată cu judecarea pricinii, care are obligaţia legală să-şi verifice competenţa şi să se pronunţe asupra excepţiei anterior menţionate, care este de ordine publică.