Acţiune revocatorie îndreptată împotriva terţului dobânditor cu titlu oneros. Condiţii de admisibilitate.

Acţiune revocatorie îndreptată împotriva terţului dobânditor cu titlu oneros. Condiţii de admisibilitate.

În conformitate cu dispoziţiile art.975 cod civil creditorii pot ataca, în numele lor personal, actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.

Pentru dovedirea interesului legitim în promovarea acţiunii revocatorii împotriva actelor juridice oneroase, întemeiată pe dreptul de gaj general, este necesar ca reclamantul să probeze că actul atacat i-a creat creditorului un prejudiciu prin crearea sau adâncirea stării de insolvabilitate, că debitorul l-a fraudat cu bună credinţă, avea împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că debitorul în înţelegere cu terţul cu care a încheiat actul au complotat în fraudarea creditorului.

În situaţia în care bunul a fost înstrăinat de către debitor, prin act juridic cu titlu oneros unui terţ iar acesta din urmă l-a vândut unei alte persoane, acţiunea creditorului îndreptată numai împotriva ultimului cumpărător este inadmisibilă chiar dacă se urmăreşte o creanţă privilegiată constând în neplata preţului bunului mobil, potrivit art.1730 alin.8 pct.5 cod civil.

Secţia civilă – Decizia civilă nr.107/8 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia

Prin decizia civilă nr.1767/2004 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr.2617/2004 a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C.”A”S.R.L. Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr.3272/2003 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr.4/2003 şi schimbând în totalitate hotărârea atacată a admis acţiunea reclamantei S.C.”A”S.R.L. Alba Iulia împotriva pârâţilor I. B. R., C. C. şi V.E.

A dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2260/2001 a Notarului Public E. T. încheiat între I. B. R. şi V. E. C. prin care s-a înstrăinat imobilul înscris în CF nr.5281 Alba Iulia.

A dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 martie 2002, prin care pârâtul I.B.R. a înstrăinat pârâtului C.C. autoturismul marca „Mercedes E 290 TD” cu nr. de înmatriculare B-22-ASP.

I-a obligat pe pârâţii I.B.R. şi C.C. să predea reclamantei autoturismul sau contravaloarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele :

O condiţie de admisibilitate a acestui gen de acţiune este ca actul atacat să fi provocat creditorului un prejudiciu prin faptul că şi-a creat o stare de insolvabilitate, condiţie dovedită în speţa de faţă prin însuşi procesul-verbal al executorului judecătoresc.

A doua condiţie este frauda debitorului constând în faptul că a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de creditor, adică şi-a dat seama că prin acest act şi-a creat în fapt o stare de insolvabilitate, lucru cert în cauză, pentru că înstrăinarea s-a realizat pe durata proceselor între părţi.

A treia condiţie impune o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în principiu anterioară actului atacat, aceasta fiind regula.

Dar atunci când debitorul încheie actul fraudulos în scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv chiar dacă este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului său de creanţă. Pentru exercitarea acestei acţiuni nu este necesar ca urmăritorul creditor să aibă un titlu executoriu de constatare a creanţei, pentru că acţiunea pauliană nu reprezintă un act de executare, ci o reevocare a unui act prin care se fraudează dreptul la gaj general al creditorilor chirografari, intentându-se împotriva unui terţ. Se arată că în speţă, intenţia de fraudare este mai mult decât evidentă pentru că litigiul s-a născut încă din anul 1999, iar după cele două vânzări, suma rezultată nu a putut fi urmărită.

Pe de altă parte, în cauză este vorba şi de o creanţă privilegiată în sensul art.1730 pct.5 Cod civil, constând din neplata preţului. Ori dacă o creanţă chirografară  este necesară şi suficientă unui creditor pentru exercitarea unei acţiuni pauliene, cu atât mai mult o creanţă privilegiată îndreptăţeşte creditorul la promovarea acestei acţiuni.

Mai mult, s-a dovedit că vânzarea imobilului de către pârâtul de ordinul 1 către pârâtul de ordinul 3 a fost pur formală în condiţiile în care nici în prezent acesta din urmă nu a preluat posesia imobilului şi nu dispune de atributele dreptului de proprietate câştigate prin actul încheiat.

Reaua credinţă a pârâtului de ordinul 2 şi cel de ordinul 3 este evidentă cu privire la vânzarea autoturismului, cu atât mai mult în condiţiile în care nu s-au prezentat la interogatoriu deşi au fost legal citaţi în acest sens, astfel că devin incidente dispoziţiile art.225 cod procedură civilă, ei achiesând la pretenţiile părţii adverse.

Împotriva deciziei civile nr.1767/A/2004 au promovat recurs pârâţii I.B.R., C.C. şi V.E.C. , criticând-o pe motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă arătând, în principal, că nu au fost aplicate corect dispoziţiile art.975 cod civil prin aceea că nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru promovarea acţiunii oblice.

Astfel, se arată că nu s-a făcut dovada prejudiciului creat reclamantei prin încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare prin nedemonstrarea situaţiei că pârâtul I.B.R. s-ar afla în stare de insolvabilitate. De asemenea nu există frauda debitorului adică reprezentarea rezultatului păgubitor la data încheierii actului nr.2260/7.06.2001 în prejudiciul reclamantei, întrucât la data încheierii contractului reclamanta SC”A”SRL îi datora pârâtului I.B.R. suma de 51.240 DM şi 39.183.900 lei potrivit sentinţei civile nr.866/03.11.2000 a Tribunalului Alba, iar nu invers.

De asemenea, nici în cazul autoturismului nu se poate vorbi de frauda debitorului întrucât acesta a fot vândut la 08.01.2002 lui L. L. L. care la rândul lui l-a vândut cumpărătoarei P.D.E. şi numai aceasta din urmă i l-a vândut pârâtului C.C. şi nu era începută urmărirea silită împotriva debitorului .Totodată nu există complicitate la fraudă din partea terţilor dobânditori, fiind vorba de acte cu titlu oneros fără a se fi probat că dobânditorii bunurilor cunoşteau la data încheierii contractelor că acestea conduc la insolvabilitatea vânzătorului.

Se contestă raportul juridic dintre recurentul I.B.R. şi C.C. în privinţa autoturismului astfel că reîntoarcerea bunului nu s-ar face în patrimoniul debitorului ci în cel al terţului vânzător, instanţa de apel acordând din acest punct de vedere mai mult decât s-a cerut. Au invocat inclusiv contrarietatea de hotărâri.

Pârâţii V.E.C. şi C.C. au  arătat că nu s-a probat reaua credinţă şi nu au avut de unde să cunoască împrejurarea că prin încheierea actului vânzătorul ar deveni insolvabil.

Examinând legalitatea hotărârii atacate sub aspectul criticilor aduse şi din oficiu pentru motivele de ordine publică curtea a reţinut că recursurile sunt fondate şi în baza art.312 cod procedură civilă le-a admis, modificând în întregime decizia civilă nr.1767/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr.3272/2003 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia.

Considerentele pentru care s-a  adoptat această hotărâre au fost următoarele:

Acţiunea reclamantei a fost promovată în temeiul art.948 pct.4 şi 975 cod civil apoi completată cu dispoziţiile art.966 şi 968 cod civil cu motivarea că pârâtul I.B.R. îi datorează în baza deciziei civile nr.823/A/2001 a Curţii de Apel Alba Iulia suma de 34.500 DM sau echivalentul în lei a acesteia şi suma de 106.124.320 lei cheltuieli de judecată, iar prin înţelegere cu cumpărătorii şi-a înstrăinat succesiv toate bunurile pentru a nu-şi putea recupera creanţa.

În dovedirea interesului legitim pentru promovarea acţiunii revocatorii întemeiată pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, este necesar ca reclamantul să probeze că actul atacat i-a creat creditorului un prejudiciu prin crearea ori adâncirea  unei stări de insolvabilitate, că debitorul l-a fraudat pe creditor cu bună ştiinţă în timp ce creditorul avea împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că debitorul de conivenţă cu terţul cu care a încheiat actul au complotat la fraudarea creditorului.

În cazul actelor juridice cu titlu oneros revocarea va avea loc numai dacă se dovedeşte frauda terţului, adică dacă acesta cunoştea la data întocmirii actului că debitorul a devenit insolvabil prin încheierea actului. În acest sens este decizia civilă a fostului Tribunal Suprem nr.919/1970 şi practica judiciară.

În cazul de faţă ne aflăm în prezenţa contestării înstrăinării cu titlu oneros a două bunuri de valoare şi anume :

1.Imobilul vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public T.E. nr.2260/7 iunie 2001 între pârâţii I.B.R. vânzător şi V.E.C. cumpărător, act ce s-a încheiat de către pârâţii de ordin 1 şi 3 cu mult timp înainte de pronunţarea deciziei civile nr.823/A/21.12.2001 de către Curtea de Apel Alba Iulia.

Dimpotrivă, la data încheierii actului de înstrăinare a imobilului, pârâtul I.B.R. se afla în situaţie favorabilă întrucât în propria-i acţiune a câştigat prin sentinţa civilă nr.866/2000 a Tribunalului Alba şi s-a reţinut că neexecutarea obligaţiilor contractuale ale cumpărătorului autoturismului aparţine culpei SC”A”SRL Alba Iulia iar aceasta din urmă a fost obligată să-i plătească lui I.B.R. suma de 51.410 DM.

În consecinţă, în privinţa acestui contract nu este îndeplinită nici una din cerinţele de admisibilitate a acţiunii oblice deoarece nu exista vreun prejudiciu cert, lichid şi exigibil în patrimoniul actualei creditoare, nu exista o stare de insolvabilitate a debitorului, având încă în proprietate cel puţin autoturismul de valoare substanţială şi dobândind în schimbul imobilului vândut suma de 102.000.000 lei .

Totodată nu s-a probat vreo intenţie din partea vreunuia dintre contractanţi pentru fraudarea  SC”A”SRL Alba Iulia  ce avea calitatea de pârâtă în  dosarul 1156/2000 al Judecătoriei Alba Iulia.

2.Autoturismul Mercedes Benz E 290 TD cu nr. de înmatriculare B-18-SZH a fost înregistrat în mod succesiv pe I.B.R., P.D.G. şi C.C., potrivit comunicării M.I.-D.G.I.P.(fila 92-93) astfel că între pârâţii I.B.R. şi C.C. nu au existat raporturi contractuale.

Văzând că între pârâţii I.B.R. şi C.C. nu a existat nici un raport contractual în privinţa autoturismului în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantei şi greşit a fost schimbată hotărârea în apel.

Concluzionând asupra recursurilor pârâţilor Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele acţiunii oblice pentru niciunul dintre cele două bunuri care fac obiectul procesului iar starea de insolvabilitate constatată prin procesul-verbal al executorului judecătoresc B.T. din 14.01.2003 nu este de natură a influenţa validitatea actelor de înstrăinare a imobilului şi autoturismului .

Raportat la cele de mai sus instanţa de apel în mod greşit a aplicat dispoziţiile art.975 cod civil la probele din dosar şi a reţinut că pârâtul a vândut bunuri litigioase, a întocmit acte viclene spre a-şi crea o stare de insolvabilitate şi că sunt întrunite cerinţele acţiunii revocatorii, motiv pentru care Curtea a admis recursurile pârâţilor şi respingând apelul, a menţinut ca temeinică şi legală hotărârea instanţei de fond.

Întrucât recurenţii au ocazionat cheltuieli de judecată, în baza art.274 cod procedură civilă intimata a fost obligată la plata acestora.

Domenii speta

Spete similare