Contencios administrativ. Decizie privind plata tva. Operaţiuni comerciale derulate în zona liberă. Condiţii de deducere

Contencios administrativ. Decizie privind plata TVA. Operaţiuni comerciale derulate în zona liberă. Condiţii de deducere

 Prin sentinţa civilă nr. 450/E din 14 iulie 2005, tribunalul Iaşi a admis acţiunea introdusă de reclamanta SC Mercurius SRL Iaşi în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Iaşi, dispunând anularea deciziei nr. 199 din 13.11.2003 şi a procesului verbal din 30.06.2003 emise de D.G.F.P. Iaşi, exonerând taxa pe valoare adăugată, dobânzi şi penalităţi şi obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 672.494.159 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată de rambursat aferentă operaţiunilor derulate de reclamantă în perioada septembrie 2002 – ianuarie 2003.

Împotriva acestei sentinţe civile a introdus recurs pârâta D.G.F.P. Iaşi.

Prin decizia nr. 25/CA/6 februarie 2006, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul introdus de pârâta D.G.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 450/E din 14 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a casat-o, reţinând cauza în vederea rejudecării ei în fond.

Pentru a se pronunţa astfel, curtea a reţinut că, în condiţiile în care a fost admisă proba cu expertiză, prima instanţă avea obligaţia să o administreze în integralitatea sa, nefiindu-i îngăduit să nu pună în discuţia părţilor şi să nu se pronunţe asupra cererii formulate de către pârâtă, prin care se solicita ca expertul contabil să răspundă la mai multe obiecţiuni, care vizau corecta şi deplina stabilire a situaţiei de fapt din prezenta cauză.

În rejudecare, prin încheierea din 6 martie 2006, Curte a dispus ca expertul contabil să răspundă la obiecţiunile formulate de către pârâtă, precum şi completarea probatoriului, cerându-se reclamantei să depună dovezi cu privire la statutul juridic al structurii organizatorice a firmei Mirtas Marketing Moldova Ltd din SUA, cer se pretinde că funcţionează pe teritoriul Republicii Moldova, la natura raporturilor existente între firma Mirtas Marketing Ltd SUA şi firma Balaugh Management şi a modului în care s-au derulat şi au fost evidenţiate în scripte operaţiunile comerciale, începând cu momentul cumpărării de la SC Baiersdorf România SRL Bucureşti, pârâtei cerându-i-se să depună întreaga documentaţie deţinută de organele vamale cu privire la operaţiunile derulate prin Zona Liberă Galaţi.

Prin suplimentul de expertiză contabilă, expertul T.S. concluzionează că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/22.03.2001, SC Mercurius SRL Iaşi a convenit să aprovizioneze cu produse cosmetice firma Mirtas Marketing din SUA, cadru în care a efectuat livrările din 26 august 2002 şi 29 ianuarie 2003, în valoare de 212.612,90USD, că – potrivit clauzelor contractuale – mărfurile au fost expediate în Zona Liberă Galaţ, unde au fost preluate de reprezentantul firmei Ballaugh Management LLC din USA, care, în baza contractului de comision nr. 07/30.12.2001 s-a preocupat de ieşirea mărfurilor din zona liberă şi scoaterea lor din România, dirijându-le la clienţii indicaţi de comitent, servicii pentru care a încasat un comision.

Expertul mai arată că, potrivit art. 4 din contractul de comision nr. 7/2001, firma Ballaugh Management LLC, prin reprezentantul său legal din Zona Liberă Galaţi, a expediat produsele către alţi destinatari, ce-şi aveau sediile în Federaţia Rusă, că mărfurile livrate au fost plătite de importator cu suma de 212.612,90 USD, că distribuirea lor către clienţii indicaţi de cumpărător nu contravine prevederilor contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/2001 şi că, în baza contractului nr. 07/2001, firma Ballaugh Management LLC din USA a desfăşurat activitate de comisionar, toate operaţiunile având acoperire în facturile emise şi în declaraţiile vamale întocmite.

Concluzionând, expertul afirmă că reclamanta a efectuat operaţiuni de expert pentru care furnizorul are dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată şi că nu există nici o probă că mărfurile au fost cumpărate de firma Ballaugh Management LLC, aceasta acţionând doar în calitate de comisionar, în condiţiile în care, în perioada 2001-2002, SC Mercurius SRL Iaşi a mai efectuat operaţiuni de export în condiţii similare, către acelaşi importator, pentru care organele fiscale i-au recunoscut dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată.

Din documentaţia trimisă instanţei de către Direcţia Regională Vamală Galaţi, rezultă că inspectorii vamali din cadrul Serviciului Supraveghere Vamală, prin rapoartele întocmite la data de 10 şi, respectiv, 14 martie 2005, au apreciat că întocmirea la Biroul Vamal Iaşi – Socola a formalităţilor vamale de export pentru mărfurile expediate de SC Mercurius SRL Iaşi pe adresa firmei Ballaugh Management LLC USA – Zona Liberă Galaţi nu a fost legală, că mărfurile nu au tranzitat doar prin Zona Liberă Galaţi, ci a avut loc schimbarea proprietarului şi a destinatarului, că în mod greşit s-a înregistrat în Registrul de evidenţă a mărfurilor introduse sau scoase din Zona Liberă Galaţi ca fiind scoasă pe sortimente de produs înscrise în facturile externe, prezentate la scoaterea mărfurilor din Zona Liberă Galaţi şi cantităţile pe sortimente de produs înscrise în declaraţia vamală de export, prezentate la introducerea mărfurilor în Zona Liberă Galaţi, existau diferenţe.

Reclamanta SC Mercurius SRL Iaşi nu a depus nici unul din înscrisurile solicitate, deşi instanţa a insistat asupra nevoii de îndeplinire a acestei dispoziţii la mai multe termene de judecată.

În raport de probatoriul administrat, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de recurs, în rejudecare, Curtea reţine următoarele:

La data de 22 martie 2001, SC Mercurius SRL Iaşi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 în care, în calitate de cumpărător, figurează firma Mirtas Marketing Ltd. Înregistrată în SUA – Delawere,a vând ca obiect livrarea de detergenţi şi produse cosmetice.

În contract nu este menţionat numele şi calitatea persoanei ce se pretinde că reprezintă pe cumpărător, nefiind dovedit nici faptul că acesta ar avea un dezmembrămând ce ar funcţiona legal pe teritoriul Republicii Moldova, astfel precum se pretinde de către reclamantă.

În baza comenzii din 31.07.2002, SC Beiersdorf România SRL Bucureşti a livrat SC Mercurius SRL Iaşi, cu avizele nr. 1139052, nr. 113917, nr. 1139073/2002 diverse produse cosmetice, pentru care a pretins prin facturile nr. 400015461/22.08.2002, nr. 400015463/22.08.2002 şi nr. 400015462/22.08.2002 suma totală de 3.925.566.031 lei, sumă pe care cumpărătorul a achitat-o integral în aceeaşi lună.

La data de 26 august 2002, SC Mercurius SRL Iaşi expediază pe adresa firmei Ballaugh Management LLC, înregistrată în SUA –Wyoming, având licenţă de lucru eliberată de Administraţia Zonei Libere Galaţi, la solicitarea firmei Mirtas Marketing Ltd, cu scrisoarea de transport internaţional nr. 003237, un număr de 33 paleţi produse cosmetice Nivea, având o greutate brută de 16.400 kg pentru care întocmeşte declaraţia vamală nr. I 13156 din 26.08.2002, emiţând, în vederea încasării preţului factura nr. 9/26.08.2002, pe numele firmei Mirtas Marketing Ltd SUA în valoare de 105.799.200 USD, sumă încasată în baza declaraţiei de încasare valutară nr. 1442619/2002, prin BCR –Sucursala Iaşi.

Firma Balaugh Management LLC expediază la rândul său, cu scrisoarea de transport internaţional nr. 004500 din 27 august 2002, un număr de 3900 cutii, în greutate brută de 16.400 kg, pe adresa firmei „Gramteks Premium” din Regiunea Moscova, federaţia Rusă, indicând drept bază a livrării contractul din 16 mai 2002, pentru care pretinde prin factura emisă în aceeaşi dată suma de 17.319,75 USD, fără a se explica diferenţa majoră dintre valoarea bunurilor facturate de SC Mercurius SRL Iaşi (105.799,200 USD) şi valoarea bunurilor – presupune aceleaşi – cu care ele au fost revândute în Federaţia Rusă (17.319,75 USD).

Comparând cantităţile introduse în Zona Liberă Galaţi în baza D.V.E nr. 13156/26.08.2002 cu cele scoase din Zona Liberă conform facturii externe nr. 122/27.08.2002, se constată că, deşi sub aspectul greutăţii bruto (kg), acestea corespund, există diferenţe clare între structura şi cantităţile pe sortimente la toate cele trei categorii de produse (şampoane, deodorante şi preparate pentru ras).

În baza comenzii din 3.12.2002, SC Beiersdorf România SRL Bucureşti expediază pe adresa Sc Mercurius SRL Iaşi, cu avizele nr. 100017848 din 20.01.2003 şi 100017409 din 23.12.2002, diverse produse cosmetice, pentru care a pretins prin facturile nr. 400018965/27.01.2003 şi nr. 400018538/23.12.2002 suma totală de 4.200.545.134 lei, pe care cumpărătorul a achitat-o în cursul lunii ianuarie 2003.

La solicitarea firmei Mirtas Marketing Ltd, SC Mercurius SRL Iaşi expediază pe adresa firmei Ballaugh Management LLC, ce opera în Zona Liberă Galaţi, cantitatea de 4.087 cutii conţinând preparate cosmetice diverse, în greutate bruto de 19.630 kg, transport însoţit de scrisoarea de transport internaţional nr. 002514 din 29.01.2003 pentru care expeditorul a întocmit declaraţia vamală nr. I 1212 din 29.01.2003.

În vederea încasării preţului, vânzătorul a întocmit factura nr. 1 din 29.01.2003 prin care a pretins de la firma Mirtas Marketing Ltd suma de 106.817, 70 USD, sumă pe care a încasat-o prin intermediul BCR – Sucursala Iaşi.

Firma Ballaugh Management LLC expediază la rândul său, cu scrisoare de transport internaţional 002515 din 1.02.2003, pe adresa firmei „Komplex” din Regiunea Moscova, Federaţia Rusă, în baza contractului din 25.12.2001, un număr de 4087 cutii preparate cosmetice diverse şi 81 cutii aparate ras, în greutate totală de 19.831,3 kg, pentru care pretinde prin factura nr. 12 din 1 februarie 2003, suma de 17.312,31 USD.

Şi în acest caz se constată o diferenţă majoră, inexplicabilă, între valoarea bunurilor facturate de SC Mercurius SRL Iaşi (106.817,70 USD) şi valoarea bunurilor -  ce se pretinde a fi aceleaşi – revândute în Federaţia Rusă (17.312,31 USD), precum şi a cantităţilor în structura sortimentală, la care s-au adăugat 81 cutii conţinând aparte de ras care proveneau de la SC Mercurius SRL Iaşi.

Deşi se pretinde, de către reclamantă, că dispoziţia de livrare a mărfurilor la extern, prin intermediul firmei Ballaugh Management LLC care opera în Zona Liberă Galaţi, a fost dată de firma Mirtas Marketing Ltd din SUA, care în contractul nr. 1/2001 figurează în calitate de cumpărător, din cuprinsul facturilor emise de firma Ballaugh Management LLC, rezultă că, în cazul livrării din 27.08.2002, vânzător este firma Olymark Coopearation Ltd. cumpărător este firma Stoyinvest din Moscova, iar destinatar firma Gramteks Premium, în timp ce, în cazul livrării pe 29 ianuarie 2003, în care Ballaough Management LLC apare ca expeditor, acesta a lucrat „by order” (din ordinul) „Novotex Holding LLC” SUA, la dosar nedepunându-se copia pretinsului contract de comision ce ar fi fost încheiat de firma Mirtas Marketing din SUA cu firma Ballaugh Management din aceeaşi ţară.

În raport dea ceastă situaţie de fapt, Curtea constată că reclamanta SC Mercurius SRL Iaşi nu are, în nici una din cele două operaţiuni analizate, calitatea de exportator, actele pe care aceasta le opune au priorităţi fiscale fiind infirmate, în mod neîndoielnic, de actele emise de pretinsul comisionar, firma Ballaugh Management LLC lucrând în numele altor persoane decât firma Mirtas Marketing Ltd din USA , respectiv a firmei Novotex Halding LLc din USA încazul livrării din 21.02.2000 şi a vânzătorului „Olymark Corporation” Ltd încazul livrării din 27 august 2002.

Faptul că facturile au fost emise pe numele firmei Mirtas Marketing Ltd din SUA şi că aceasta a plătit preţul, nu este de natură să confere reclamantei calitatea de exportator, întrucât natura raportului juridic nu este dată, în raportul de drept final, de statutul persoanei ce a plătit preţul, ci de modul în care operaţiunea comercială s-a derulat pe teritoriul României.

Ori, sub acest aspect, este dovedit că firma Ballaugh management LLC din USA, primind mărfurile expediate de către reclamantă în Zona Liberă Galaţi, nu a acţionat nici un moment la ordinul firmei Mirtas Marketing Ltd din SUA şi cu atât mai puţin la ordinul SC Mercurius SRL Iaşi, atâta timp cât a procedat la refacerea încărcăturii – operând schimbări în structura sortimentală şi la schimbarea destinatarului mărfii, pe numele căruia a emis propriile facturi.

Faptul ă SC Mercurius SRL Iaşi a pretins şi încasat de la partenerul său extern suma totală de 212.616,90 USD, în timp ce firma Ballaugh Management LLC a pretins de la destinatarii prezumtivi ai aceloraşi produse, din Federaţia Rusă, doar suma totală de 34.632,06 USD nu este de natură să clarifice în vreun fel natura raporturilor dintre reclamantă, firma Mirtas marketing Ltd din SUA, firma Ballaugh Management LLC din SUA, firma Novotex Holding LLC din SUA, firma Olymark Corporation Ltd., firma Stoyinvest 2002, firma Gramteks Premium şi firma Komplex din federaţia Rusă, decât dacă se ia în calcul ipoteza unor transferuri ilicite de bani între firmele implicate.

Ca atare, neexistând dovada că firma Ballaugh Management LLC a expediat în Federaţia Rusă aceleaşi produse pe care le primise de la SC Mercurius SRL Iaşi, în baza unui ordin al firmei Miras Marketing Ltd, conform celor convenite printr-un contract a cărui existenţă nu a fost probată, reclamantei nu i se poate recunoaşte calitatea de exportator, chiar dacă a întocmit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Legea nr. 147/1997, declaraţia vamală de export, în loturile formate în Zona Liberă Galaţi regăsindu-se produse şi alte firme cu care operatorul din acea zonă se afla în raporturi juridice (ex. firma Unitrade Capital LLC din SUA).

Întrucât constatările şi concluziile expertului contabil nu concordă cu probatoriul administrat în cauză, aceste vor fi înlăturate.

Examinând actele administrative contestate, prin prisma situaţiei de fapt mai sus reţinute, curtea a constatat că în mod justificat organul fiscal a reţinut ă SC Mercurius SRL Iaşi nu poate beneficia, pentru operaţiunile acoperite de declaraţiile vamale nr. 15156/26.08.2002 şi 1212/29.01.2003, de scutire cu drept de deducere a taxei pe valoare adăugată.

Simplul fapt că SC Mercurius SRL Iaşi a întocmit două facturi, în care în calitate de cumpărător figura firma Mirtas Marketing Ltd din USA şi că în contul acestora i-a fost virată suma totală de 212.616,90 USD de către o bancă americană, prin intermediul BCR-Sucursala Iaşi, pentru mărfurile expediate pe adresa firmei Ballaugh Management LLC, care opera în Zona Liberă Galaţi, nu este edificator şi suficient pentru a i se recunoaşte statutul de exportator al produselor respective, în sensul dat acestei noţiuni de art. 27 alin. 1 din H.G. nr. 598/2002, în vigoare la data derulării operaţiunilor comerciale în litigiu.

Curtea constată că,potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 84/1992, zonele libere, precum Zona Liberă Galaţi, fac parte integrantă din teritoriul statului român, ele fiind supuse legislaţiei naţionale, deci şi Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, în vigoare la data efectuării livrărilor din 26.08.2002 şi 29.01.2003.

Conform art. 1 alin. 3 din Normele de palicare a Legii nr. 345/2002, aprobate prin H.G. nr. 598/2002, livrările de bunuri efectuate din România pentru unităţi din Zona Liberă (Galaţi) sunt considerate operaţiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevăzute de lege privind taxa pe valoare adăugată.

Curtea nu îşi poate însuşi ca valabile concluziile expertului contabil, preluate de către reclamantă, care afirmă că „ … s-au efectuat operaţiuni de export pentru care furnizorul are drept de deducere a taxei pe valoare adăugată” dacă are în vedere că firma Ballaugh Management a procedat la îndepărtarea sigiliilor aplicate de vama Iaşi pe mijlocul de transport utilizat la expedierea mărfii în Zona Liberă Galaţi, a refăcut încărcătura, operând modificări evidente în structura sortimentală, a schimbat destinaţia mărfurilor, a întocmit în nume propriu documente de transport şi acte de însoţire a mărfurilor, pe baza cărora acestea au fost scoase de pe teritoriul României şi că ea a emis facturi pe numele destinatarilor din Federaţia Rusă, în care figurează ca exportat.

Numai o persoană car are drept de decizie asupra mărfurilor şi care s-a comportat ca fiind adevăratul proprietar poate prin facturile emise la data de 27.08.2002 şi, respectiv, 1.02.2003, cu titlu de preţ al mărfurilor expediate în Federaţia Rusă, suma de 17.312,31 USD şi, respectiv, 17.319,75 USD pentru două transporturi de produse cosmetice în greutate netă de 18.085 kg şi 14.885 kg pentru care pretinsul cumpărător - firma Mirtas Marketing Ltd – a plătit 105.799,20 USD şi respectiv 106.817,70 USD, neavând nici o semnificaţie faptul că SC Mercurius SRL Iaşi nu a întocmit, din motive care nu interesează cauza, acte de livrat contract sau facturi pe numele operatorului din Zona Liberă Galaţi, atât timp cât însăşi contractul nr. 1/2001 stă sub semnul incertitudinii, ca unul în care nu se poate identifica nici măcar numele şi calitatea persoanei care a lucrat în numele firmei Mirtas Marketing Ltd. fără a mai aminti d elipsa oricăror dovezi cu privire la statutul juridic al pretinsului „punct de lucru” pe care această firmă l-ar fi avut deschis în Republica Moldova.

Deşi se pretinde că între firma Mirtas Marketing Ltd din SUA şi firma Ballaugh LLC din SUA s-ar fi încheiat un contract de comision, la care se face trimitere în procesul verbal datat 28.08.2002 şi respectiv cel din 2.02.2003, reclamanta nu a făcut această dovadă şi chiar dacă ea r fi existat nu putea fi luată în consideraţie atât timp cât în factura din 27.08.2002 , în care firma Ballaugh LLC apare ca „exportator” este indicat ca vânzător al mărfurilor destinate firmei Gramkes Premium din Moscova firma „Olymark Corporation” Ltd. iar în factura din 1.02.2003 firma Balaugh, ce se declară „exportator”, precizează că în nici unul din actele întocmite de operatorul din Zona Liberă Galaţi nefiind menţionată, în nici un fel şi în nici o calitate, firma Mirtas Marketing Ltd.

Ori, atât timp cât nu există dovada că firma Balaugh Management a lucrat din dispoziţia sau în numele firmei Mirtas Marketing Ltd din SUA şi cât în Zona Liberă Galaţi destinatarul mărfurilor expediate de SS Mercurius SRL Iaşi  procedat la refacerea încărcăturii, operând schimbări cantitative şi în structura sortimentală, dispunând de mărfuri în nume de „exportator”, nu se mai poate recunoaşte şi reclamantei acelaşi statut de „exportator”.

Singurul statut care poate fi recunoscut reclamantei este cel de furnizor l unor produse cosmetice pentru un operator din Zona Liberă Galaţi, care, la rândul său, a dispus de parte din bunurile primite de la SC Mercurius SRL Iaşi şi de alţi furnizori, printre care se numără şi firma Unitrade Capital LLC din SUA, exportându-le în nume propriu, către destinatari din Federaţia Rusă, la un preţ de şapte ori mai mic decât cel cu care acestea u fost declarate la intrarea în Zona Liberă Galaţi, statut ce nu-i dă dreptul de scutire de taxă pe valoare adăugată.

Actele întocmite de reclamantă nu pot fi opuse organului fiscal, întrucât ele sunt infirmate de chiar actele persoanei prin intermediul căreia se pretinde că s-a realizat operaţiunea de export, respectiv firma Ballaugh Management LLC, care, în toate actele pe care le-a întocmit şi le-a prezentat autorităţilor vamale române, s-a prezentat în calitate de „exportator” al bunurilor, nici firma Mercurius SRL Iaşi şi nici firma „Mirtas Marketing Ltd”, nefiind vreodată menţionate, în nici o calitate.

Faptul că SC Mercurius SRL Iaşi a primit, prin intermediul unei bănci americane suma totală de 212.616,90 USD nu are nici o înrâurire asupra raportului de drept vamal şi de drept fiscal, pentru simplul motiv că plata putea fi făcută şi de un terţ şi că firma Balaugh putea, cum de altfel a făcut, prin refacerea încărcăturii, să livreze produse similare, dar pe care le primise de la alţi furnizori decât reclamanta, care nu se găseşte menţionată în nici unul din documentele şi specificaţiile întocmite cu ocazia scoaterii mărfii din Zona Liberă Galaţi.

Ca atare exportator al bunurilor expediate pe adresa firmelor „Komplex” şi „Gramteks Premium” din Federaţia Rusă nu poate fi considerat nici SC Mercurius SRL Iaşi şi nici firma Mirtas Marketing din SUA, întrucât nici una din acestea nu apare în vreun fel în documentele întocmite de către cel care, cu respectarea formalităţilor legale, a dispus scoaterea mărfurilor de pe teritoriul României instanţa nefiind investigată să cerceteze condiţiile şi motivele pentru care firma americană a achiziţionat de la SC Mercurius SRL Iaşi produse cosmetice, originare din Comunitatea Europeană, importate de SC Beiersdorf România SRL Bucureşti, pentru a fi revândute unor beneficiari din Federaţia Rusă la un preţ de şapte ori mai mic decât cel plătit reclamantei prin intermediul unei bănci americane.

Întocmirea declaraţiilor vamale rămâne astfel fără efect, atâta timp cât, în parte, firma Ballugh a exportat în nume propriu alte produse şi în altă structură sortimentală, ce proveneau de la mai mulţi furnizori, pentru a se putea reţine că cele două transporturi au tranzitat doar teritoriul Zonei Libere Galaţi trebuind să se dovedească că sigiliile Vămii Iaşi au rămas neschimbate până în momentul părăsirii teritoriului României.

Ori, din cercetarea menţiunilor făcute în cuprinsul scrisorilor de transport internaţional nr. 004500 din 27.08.2002 şi 002515 din 1.02.2003 rezultă fără echivoc că, l părăsirea Zonei Libere Galaţi şi a teritoriului României, mijlocul de transport a fost sigilat cu sigiliul Vămii Galaţi, îndepărtarea sigiliului aplicat de Vama Iaşi probând fără putinţă de tăgadă că în Zona Liberă Galaţi încărcătura  fost refăcută de către adevăratul exportator, respectiv firma Ballaugh Management LLC.

Ca atare livrarea pe care SC Mercurius SRL Iaşi a efectuat-o către firma din Zona Liberă Galaţi trebuie considerată, dincolo de actele şi motivele ce au stat la baza întocmirii acestor, ca o livrare de bunuri în România, operaţiune supusă regulilor privitoare la taxa pe valoarea adăugată, în mod justificat calculând organul fiscal cota de 19% şi respingând cererea de rambursare a taxei pe valoare adăugată pentru livrări în care reclamantei nu i se poate recunoaşte, sub nici un motiv, calitatea de exportator.

Neputându-i-se recunoaşte calitate de exportator pentru mărfurile introduse în Zona Liberă Galaţi, reclamanta rămâne singură răspunzătoare de toate consecinţele decurgând din faptul implicării sale într-o operaţiune comercială îndoielnică atât în ceea ce priveşte statutul legal al pretinsului cumpărător, cât şi în ceea ce priveşte condiţiile în care s-a realizat revânzarea mărfurilor către destinatari din Federaţia Rusă la un preţ de şapte ori mai mic decât cel primit de cumpărătorul-revânzător SC Mercurius SRL Iaşi.

Constatând că măsurile dispuse prin actele administrative contestate sunt temeinice şi legale, raportat la împrejurarea că bunurile ce au fost scoase din România, prin Zona Liberă Galaţi, aveau ca exportator firma Ballaugh Management LLC din SUA, firmă care nu a menţionat nici unde şi în nici un fel că ar lucra pentru firma Mirts marketing Ltd din SUA şi că din probatoriul administrat nu s-a putut face nici o legătură juridică între firma Mirtas şi firmele Novatex Holding LLC din SUA şi Olymark Corporation Ltd menţionate în facturile întocmite de firma Ballaugh ca având calitatea de „seller” (vânzător), în temeiul art. 11 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data investirii instanţei, curtea a respins acţiunea reclamantei în totalitatea ei.

(Decizia nr. 153/C.A./03.07.2006)

Domenii speta

Spete similare