Deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului. Perimarea acţiunii. Consecinţe. Promovarea altei acţiuni de aceeaşi societate, dar împotriva societăţii care între timp şi-a schimbat denumirea şi conducerea

5.Deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului. Perimarea acţiunii. Consecinţe. Promovarea altei acţiuni de aceeaşi societate, dar împotriva societăţii care între timp şi-a schimbat denumirea şi conducerea

În cazul în care prima acţiune a fost perimată, nu poate fi investigată o a doua acţiune cu acelaşi număr folosindu-se de procedurile deja efectuate în cauza perimată, cu atât mai mult cu cât pârâta şi-a schimbat denumirea şi conducerea.

(Decizia comercială nr. 135/25.01.2007)

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia adoptată a admis excepţia privind neefectuarea actelor de procedură în condiţiile legii, faţă de acţiunea introductivă, a admis recursul formulat de S.C. ARHIPRINT S.A. Iaşi, contra sentinţei civile nr. 173/COM/10.05.2006 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, şi prin consecinţă s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut că instanţa de fond nelegal a considerat că adresa nr. 3206/26.06.2002, a întrerupt cursul prescripţiei, fiind o recunoaştere a obligaţiei de plată către S.C. GRUBER –WEBER Gmbh & Co Austria în condiţiile în care, prin procesul –verbal din 7.10.2004 care consemnează rezultatele concilierii directe s-a contestat în totalitate debitul pretins.

Prima instanţă a aplicat greşit legea, respectiv a dispoziţiilor art. 36 al. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată, care se referă la cererile formulate de alţi creditori şi modul în care se procedează în această situaţie ori, în cauza de faţă, atât timp cât dosarul nr. 9/COM/2005 era perimat cu toate efectele care decurg din această situaţie, iar cererea formulată de intimată la 20.02.2006 nu aparţine unui alt creditor, nu ne aflăm sub incidenţa textului menţionat.

Susţine recurenta că între părţi nu a existat niciodată un contract comercial în sensul prevăzut de convenţia internaţională din 1974 la care România a aderat, care stă la baza motivării respingerii excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea în raport de art. 20 din Legea nr. 24/1992.

Analizând criticile relevate, în raport de dispoziţiile legale incidente, s-a constatat că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a procedat greşit, prin aceea că a înregistrat cererea S.C. GRUBER-WEBER Gmbh & Co din 10.02.2006 la acelaşi număr de dosar nr. 9/2005 al Tribunalului Iaşi, judecător sindic.

Sub acest aspect, se constată că la 17.05.2005, Tribunalul Iaşi – judecător sindic, a dispus suspendarea cauzei privind pe creditorul S.C. GRUBER –WEBER Gmbh & Co, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei, împotriva debitorului S.C. „POLICROM” S.A. Iaşi.

Această cerere fiind perimată, S.C. GRUBER WEBER Gmbh & Co a formulat o nouă cerere cu acelaşi obiect, dar împotriva S.C. „ARHIPRINT”S.A. Iaşi (fostă S.C. POLIROM S.A.).

Această nouă cerere trebuia să parcurgă întreaga procedură prevăzută de Legea nr.64/1995, republicată, în prezent Legea nr.85/1996.

Neprocedând în acest mod, soluţia instanţei de fond este lovită de nulitate. Aceasta deoarece procedura efectuată sub incidenţa Legii nr. 64/1995 nu mai este valabilă în condiţiile în care prima cerere a fost primită, iar cu privire la cea de a doua cerere trebuiau efectuate toate procedurile prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât,  în cauză, este vorba de o altă societate, cu o altă conducere.

Cererea din 20.02.2006, constituie o nouă sesizare a instanţei, care trebuia să urmeze procedura insolvenţei cu privire la toate etapele de parcurgere conform Legii nr. 64/1995 republicată, în prezent Legea nr.85/2006.

Această neregularitate invocată pe cale de excepţie, se constată a fi întemeiată, sub acest aspect este de observat că acţiunea perimată înregistrată sub nr.9/COM/2005 a fost stinsă, ea purtându-se între reclamanta S.C. GRUBER –WEBER Gmbh & Co Austria şi pârâta S.C. POLIROM S.A. Iaşi.

Pârâta avea la timpul acela o altă conducere care reprezenta societatea. Cea de a doua acţiune a fost îndreptată împotriva altei societăţi cu altă conducere. Chiar dacă derivă din  societatea S.C. POLIROM S.A. Iaşi, procedurile obligatorii ce trebuiau a fi îndeplinite cu noua societate nu pot fi preluate de la cele îndeplinite cu societatea anterioară.

Sub acest aspect, se impune a se analiza şi prescripţia dreptului la acţiune, faţă de împrejurarea că adresa nr. 3206/26.06.2002 este dată de o persoană care nu are calitate de reprezentant al societăţii pârâte în acţiunea înregistrată la acelaşi nr. 9/COM/2005. În această acţiune reprezentant al societăţii este C.V. – administrator.

În raport de toate aceste împrejurări s-a examinat, pe lângă lămurirea excepţiei perimării, şi problema prescripţiei.

Prin consecinţă, pentru considerentele expuse în precedent, s-a admis recursul şi s-a casat sentinţa recurată, trimiţându-se cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere atât aspectele care au condus la casarea sentinţei, cât şi toate neregulile invocate în motivele de recurs.

Domenii speta

Spete similare