Asistenţi judiciari. Spor de vechime

8.Asistenţi judiciari. Spor de vechime

Prin neincluderea în cuprinsul prevederilor legale anterioare Legii nr. 45/2007 de modificare şi completare a O.U.G. nr. 27/2006 a reglementării sporului de vechime pentru asistenţii judiciari, această categorie profesională a fost discriminată faţă de cea a personalului auxiliar al instanţelor de judecată, fără a exista un scop legitim în acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 3 din O.U.G. nr. 137/2000 nepublicată.

(Decizia nr. 219/13.03.2007)

Reclamantele L.N. şi B.L. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel, tribunalul şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sporului de vechime în muncă, calculat la salariul de bază brut, de la data de 1 mai 2005 la zi, şi pentru viitor actualizat.

Au motivat reclamantele că sporul de vechime în muncă a fost iniţial acordat atât magistraţilor, cât şi personalului auxiliar, ulterior fiind prevăzut doar pentru personalul auxiliar, deşi art. 31 din Legea nr. 50/1996 este în vigoare şi în prezent, nefiind abrogat.

Deci, susţin acestea, toate categoriile de angajaţi din sistemul justiţiei trebuie să beneficieze în egală măsură de acest spor, cu atât mai mult cu cât art. 46 alin. 1 din Legea nr. 96/2006 l-a recunoscut şi deputaţilor/senatorilor, magistraţii şi cei asimilaţi acestora rămânând singurele categorii sociale care nu beneficiază de acest drept, ceea ce constituie o discriminare.

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 14/10.01.2007 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.

Recursul declarat de pârâţi este nefondat.

Conform art. 17 ind. 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin O.G. 83/2000, asistenţii judiciari, numiţi în condiţiile  Legii nr. 92/1992, sunt remuneraţi cu indemnizaţia lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 din cap. A al anexei nr.1, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care asistenţii judiciari sunt numiţi în alte localităţi decât cele în care îşi au domiciliul, aceştia beneficiază de cheltuieli de transport, diurnă şi cazare potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului din unităţile bugetare.

Potrivit art. 2 alin.1 din O.U.G. nr. 20/2002, magistraţii consultanţi (foştii asistenţi judiciari) beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, iar alin. 3 prevede că indemnizaţia este unica formă de remunerare a magistraţilor consultanţi. 

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, nu se poate desprinde concluzia că asistenţii judiciari nu au beneficiat, aşa cum susţine recurentul Ministerul Justiţiei, pe perioada în care salarizarea lor a fost reglementată de Legea nr. 50/1996, şi de alte drepturi salariale prevăzute de acest act normativ pentru judecătorii de la judecătorii, printre care şi sporul de vechime în muncă, reglementat de art. 33, nu de art. 31  cum eronat a reţinut prima instanţă.

Legea nr. 50/1996 a avut în  vedere „personalul” din organele autorităţii judecătoreşti, în această categorie fiind incluşi şi asistenţii judiciari, care au beneficiat de sporul de vechime în muncă până la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 177/2002, care, în capitolul 3, a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale asistenţilor judiciari, deveniţi magistraţi consultanţi.

Aşadar, de la data de 1 ianuarie 2003, salarizarea şi celelalte drepturi ale intimaţilor, între care nu se regăseşte şi sporul de vechime, au fost reglementate de O.U.G. nr. 177/2002 cu modificările şi completările ulterioare, act normativ prin care au  fost abrogate dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului juridic de specialitate asimilat acestora potrivit legii, în acest sens fiind întemeiate susţinerile recurentului.

Sporul de vechime pentru asistenţii judiciari nu a fost prevăzut nici prin O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, care a abrogat O.U.G. nr.177/2002.

Abia prin Legea nr. 45/2007, care a modificat şi completat O.U.G. nr. 27/2006, s-a introdus art. 4 ind. 1, conform căruia magistraţii asistenţi beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară.

În toată această perioadă, personalul auxiliar al instanţelor a beneficiat de sporul de vechime, alături de sporul de fidelitate, calculat în raport cu vechimea efectivă în funcţia auxiliară de specialitate, prevăzut de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 50/1996.

Prin eliminarea sporului de vechime, categoria profesională a magistraţilor asistenţi a fost dezavantajată faţă de personalul auxiliar de specialitate al instanţelor, fără a se putea reţine existenţa unui scop legitim, care să justifice o atare practică, discriminatorie în conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din O.G. nr. 137/2000 republicată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea  de despăgubiri, care să acopere prejudiciul cauzat prin suprimarea sporului de vechime. Neacordarea sporului de vechime, presupune existenţa unei discriminări directe, recurentului Ministerului Justiţiei revenindu-i sarcina de a dovedi că fapta nu constituie discriminare.

Recurentul Ministerul Justiţiei nu a dovedit nici că eliminarea sporului de vechime nu constituie discriminare, şi nici că a existat un scop legitim care să justifice o atare practică faţă de asistenţii judiciari, în raport de personalul auxiliar de specialitate al instanţelor, aşa încât s-a constatat că intimaţii sunt îndreptăţiţi la plata sumelor reprezentând sporul de vechime, care să acopere prejudiciul cauzat.

Domenii speta

Spete similare