Recurs comercial. închiderea procedurii falimentului.

SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. ÎNCHIDEREA PROCEDURII FALIMENTULUI.

Conform prev.art.131 din Legea 85/2006 procedura insolventei se poate închide în situatia în care se constata lipsa ori insuficienta bunurilor în averea debitoarei pentru acoperirea cheltuielilor administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii; în situatia în care au fost parcurse toate etapele prevazute de lege în desfasurarea procedurii si se constata lipsa bunurilor în patrimoniul falitei concomitent cu neavansarea sumelor de catre creditori, procedura insolventei se poate închide, neformularea actiunii în antrenarea raspunderii patrimoniale a fostilor administratori neputând duce la respingerea cererii de închidere atâta vreme cât cei îndreptatiti a formula actiunea nu au optat pentru formularea ei.

- art.131, 138 din Legea 85/2006, art.312 Cod procedura civila.

Prin sentinta nr.296/F din 5.04.2007 pronuntata în dosar nr.175/83/2006, Tribunalul Satu Mare a respins cererea creditoarei SC K.Gmbh privind desemnarea Comitetului creditorilor. A dispus închiderea procedurii insolventei debitorului SC Big SRL si radierea acestuia din registrul comertului. A descarcat administratorul judiciar de orice îndatoriri si responsabilitati, dispunând notificarea sentintei debitorului, creditorilor, Directiei Teritoriale a Finantelor Publice, Oficiului Registrului Comertului pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea în Buletinul procedurilor de insolventa. A confirmat comisionul lichidatorului în cuantum de 3.000 RON potrivit decontului de la dosar, dispunând plata acestuia din fondul constituit în acest scop potrivit art.4 alin.4 din Legea 85/2006.

Împotriva hotarârii pronuntate de judecatorul sindic a declarat recurs, în termen, recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instantei admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii insolventei debitoarei ca prematura si continuarea procedurii falimentului.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca hotarârea atacata este lipsita de temei legal si este data cu aplicarea gresita a legii deoarece lichidatorul desemnat a solicitat închiderea procedurii fara a se arata conform prev. art.25 lit.a si 59 alin.1 din Legea 85/2006 în cadrul raportului amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor ce au dus la aparitia starii de insolventa cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. În speta, chiar daca în raportul privind cauzele si împrejurarile ce au dus la aparitia insolventei lichidatorul a retinut ca persoana caruia i-ar fi imputabila insolventa este administratorul, în cuprinsul raportului final s-a dezis de cele afirmate, aratând ca nu întelege sa promoveze o actiune în antrenarea raspunderii acestuia. Considera ca lichidatorul trebuia sa analizeze oportunitatile antrenarii raspunderii prin raportare la toate faptele enumerate la art.138 din lege si sa analizeze existenta legaturii de cauzalitate dintre eventuala fapta si insolventa la care a ajuns debitoarea deoarece conditiile antrenarii raspunderii sunt îndeplinite si atunci când fapta a constituit numai o conditie favorizanta, iar din raporturile depuse rezulta ca administratorul falitei a dispus continuarea activitatii debitoarei desi aceasta se afla în mod vadit în încetare de plati. Apreciaza ca se impune refacerea raportului final cu includerea tuturor informatiilor privitoare la existenta unor eventuale fapte prevazute la art.138 din lege si a unor posibile acte frauduloase încheiate de debitoare deoarece Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea recuperarii creantei înscrise la masa credala, raportul final depus si cererea de închidere a procedurii falimentului formulata în baza raportului fiind premature. De asemenea, se arata ca în mod gresit s-a retinut ca nu s-au avansat cheltuieli pentru continuarea procedurii de catre creditori deoarece legiuitorul a stabilit ca toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în situatia în care se confrunta cu lipsa disponibilitatilor în contul debitoarei se va utiliza fondul de lichidare constituit la nivelul registrului comertului. Rapoartele întocmite de lichidator depuse la dosarul cauzei sunt incomplete, analiza activitatii debitoarei fiind realizata în mod sumar, nefiind cuprinsa nici o prezentare succinta a întregii activitati de lichidare în cadrul raportului final, lipsind listarea cronologica a principalelor evenimente ale procesului de lichidare.

Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, a retinut ca este nefondat si în baza prev. art.312 Cod procedura civila s-a dispus respingerea lui ca nefondat si mentinerea în totalitate a sentintei atacate.

Prin sentinta civila nr.283/F/6.04.2006, judecatorul sindic a dispus respingerea contestatiei debitoarei SC B.SRL si admiterea cererii creditorului introductiv, deschizând procedura insolventei debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar în cauza cu atributiile prevazute la art.24 din Legea 64/1995 republicata SC C.LJ 2000 SA.

În îndeplinirea atributiilor prevazute de lege, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei raportul privind cauzele si împrejurarile ce au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, fiind analizata activitatea debitoarei si situatia economico-financiara. În cuprinsul raportului s-a aratat ca la data deschiderii procedurii debitoarea nu are bunuri în proprietate, nu are personal angajat si nici contracte în derulare, fiind aratate cauzele si împrejurarile ce au dus la insolventa debitoarei, inexistenta posibilitatii reale de reorganizare a debitoarei, propunându-se intrarea acesteia în procedura falimentului.

De asemenea, lichidatorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor falitei, la verificarea creantelor cuprinse în declaratiile de creante depuse la dosarul cauzei, întocmind tabelul creantelor, conform dispozitiilor legale, iar în urma solutionarii contestatiilor depuse la dosarul cauzei prin sentinta nr.2704/23.11.2006 a procedat la întocmirea tabelului definitiv de creante, a convocat adunarea creditorilor în vederea desemnarii unui comitet al acestora, iar ulterior, a depus la dosarul cauzei raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii.

Analizând sustinerile recurentei în sensul ca lichidatorul judiciar nu ar fi analizat activitatea debitoarei si prin prisma existentei vreuneia dintre faptele prevazute la art.138 din Legea 85/2006, s-a retinut ca din cuprinsul raportului cuprinzând cauzele si împrejurarile ce au dus la insolventa, rezulta ca aceste aspecte au fost analizate de catre lichidatorul judiciar care desi în cadrul acestui raport a aratat ca starea de insolventa ar fi imputabila fostului administrator al debitoarei, ulterior, pe parcursul desfasurarii procedurii de lichidare, a aratat ca nu întelege sa promoveze o actiune în antrenarea raspunderii administratorului.

Conform prev. art.138 din lege, legiuitorul a conferit legitimitate procesual activa administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova cererea de antrenarea raspunderii patrimoniale, iar în situatia în care acesta omite sa formuleze cererea, s-a conferit legitimitate procesual activa comitetului creditorilor ce pot cere judecatorului sindic autorizarea lor sa introduca actiunea.

Dreptul de optiune între a formula sau nu actiunea în antrenarea raspunderii patrimoniala a membrilor organelor de conducere a falitei apartine doar celor carora legiuitorul le-a conferit calitate procesual activa în acest sens, instanta de judecata neavând posibilitatea legala de a obliga pe cei îndreptatiti sa formuleze actiunea si sa îsi exercite drepturile procesuale, si nici de a efectua optiunea respectiva. Eventuala exercitare necorespunzatoare, ori cu rea credinta a îndatoririlor stabilite de lege sau de judecatorul sindic în sarcina participantilor la procedura poate fi analizata de instanta în urma sesizarilor celor îndreptatiti si sanctionata conform dispozitiilor cuprinse atât în legea insolventei cât si în cuprinsul prevederilor dispozitiilor privitoare la activitatea practicienilor în insolventa. În speta, lichidatorul judiciar a aratat ca nu întelege sa formuleze o actiune în antrenarea raspunderii administratorului, situatie în care legiuitorul a conferit legitimitate procesuala comitetului creditorilor de a solicita autorizarea lor sa introduca actiunea, însa datorita pasivitatii creditorilor înscrisi la masa credala a falitei în cauza, desi s-a convocat o adunare a creditorilor având drept unul din scopuri formarea creditorilor, comitetul creditorilor nu s-a putut forma datorita lipsei acestora, inclusiv a recurentei la adunarea respectiva.

Prin urmare, s-a retinut ca daca în opinia recurentei existau elemente necesare pentru promovarea unei actiuni în antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului falitei aceasta avea la îndemâna posibilitatea, prin participarea activa la desfasurarea procedurii, de a uza de mijloacele procedurale conferite de legiuitor, lipsa de participare la desfasurarea procedurii si neuzarea caii respective de catre creditoare neputând fi imputata lichidatorului judiciar.

De asemenea, s-a retinut, ca urmare a analizarii rapoartelor depuse de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei, ca acestea cuprind mentiunile si aspectele prevazute de lege, raportul final cuprinzând prezentarea activitatii de lichidare desfasurata în cauza, motivele de recurs vizând întocmirea lor necorespunzatoare fiind nefondata.

Referitor la motivele de recurs vizând retinerea de catre judecatorul sindic a neavansarii de catre creditorii implicati în desfasurarea procedurii a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor administrative, s-a retinut faptul ca datorita lipsei totale de disponibilitati în averea debitoarei si a unor bunuri valorificabile, cheltuielile aferente desfasurarii procedurii au fost acoperite din fondul de lichidare constituit la nivelul registrului comertului, avansarea sumelor de catre creditor necesare acoperirii cheltuielilor administrative fiind prevazuta în situatia în care se constata inexistenta ori insuficienta bunurilor din averea debitoarei pentru acoperirea cheltuielilor necesare, iar creditorii doresc continuarea procedurii demarate. Ori, în speta, desi s-a adus la cunostinta creditorilor lipsa bunurilor si disponibilului în averea debitoarei acesteia nu au înteles sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii, situatie în care cererea lichidatorului formulata în baza prev. art.131 din Legea 85/2006 este întemeiata, astfel cum în mod corect a retinut si judecatorul sindic.

În consecinta, instanta de recurs a retinut ca în cauza au fost parcurse toate etapele prevazute de lege în desfasurarea procedurii, motivele de recurs invocate de recurenta fiind nefondate, astfel ca recursul declarat de aceasta a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.353/C/20.09.2007 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).

Domenii speta

Spete similare