Stabilire paternitate. Administrarea probelor cu expertize medico-legale pentru stabilirea filiaţiei. Necercetarea fondului cauzei. Casare cu trimitere spre rejudecare

Pentru  dovedirea acţiunii în stabilirea paternităţii sunt admise toate mijloacele de probă şi anume:

- interogatoriul pârâtului, prin care poate recunoaşte că este tatăl copilului;

- martori, putând fi ascultate şi rudele cele mai apropiate, cu excepţia descendenţilor (art.190 Cod procedură civilă);

- înscrisuri, cum ar fi scrisori, bonuri, chitanţe de la un hotel, fotografii, etc.;

- expertiză serologică (serobiologică) antropologică şi genetică;

- cercetări locale;

- verificări de scripte etc.

Dintre toate probele, practica judiciară a statuat că numai expertiza medico-legală prin care pretinsul tată este exclus de la paternitate, are putere probatorie absolută, de neînlăturat nici chiar de mărturisirea pretinsului tată.

În speţă, pretinsul tată, în recursul declarat, a arătat că în mod greşit instanţa de apel nu a dispus, deşi a cerut, a fi administrată proba cu expertiză H.L.A. şi A.D.N.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale în soluţionarea cauzei şi constatând că o asemenea apărare era întemeiată, fiind absolut necesară pentru stabilirea adevărului, şi că prin respingerea probelor cu expertizele solicitate, nu a fost soluţionat fondul cauzei, Curtea de apel a admis recursul pârâtului şi casând decizia tribunalului a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare