Prin sentinţa penală nr.1556/15.11.2007 Judecătoria Tg. Mureş a admis excepţia de necompetenţă materială şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş privind soluţionarea contestaţiei în anulare formulată şi precizată de petentul condamnat M. L. L.
Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Tg. Mureş a reţinut că petentul condamnat a formulat contestaţie la executare arătând în motivarea acesteia că nu s-a putut prezenta la soluţionarea recursului din cauza bolii.
La termenul din 08.11.2007 petentul asistat de apărătorul din oficiu şi-a precizat cererea ca fiind o contestaţie în anulare, întemeiată pe art.386 alin.1 lit. a, iar la termenul din 15.11.2007 temeiul a fost precizat ca fiind art.386 alin.1 lit. b Cod pr. penală.
Având în vedere precizarea făcută de către condamnat Judecătoria Tg. Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, întrucât această ultimă instanţă a fost cea care a pronunţat decizia prin care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Prin sentinţa penală nr.29/06.02.2008 Tribunalul Mureş şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de condamnat în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş cu motivarea că soluţionarea contestaţiei în anulare este de competenţa instanţei de recurs, respectiv a Curţii de Apel Tg. Mureş chiar şi în situaţia în care condamnatul nu a atacat decizia de condamnare pronunţată de către instanţa de apel.
Primind spre soluţionarea contestaţia în anulare formulată de către contestator, Curtea de Apel Tg. Mureş a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Împotriva sentinţei penale nr.1438/03.11.2005 a Judecătoriei Tg. Mureş prin care contestatorul M.L.L. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru proxenetism, acesta a declarat apel care a fost soluţionat prin decizia penală nr.315/22.11.2006 a Tribunalului Mureş.
Această decizie nu a fost atacată cu recurs astfel că ea a rămas definitivă prin nerecurare.
Potrivit art.389 alin.1 Cod pr. penală , contestaţia în anulare se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Aşadar, în situaţia în care nu s-a uzat de calea de atac a recursului, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât pe această cale pot fi reformate numai hotărârile pronunţate în recurs, avându-se în vedere şi cazurile contestaţiei în anulare, la care condamnatul a făcut referire, respectiv prev.art.386 lit. a şi b Cod pr. penală.
Faţă de considerentele expuse, în baza art.386 Cod pr. penală rap. la art.391 Cod pr, penală instanţa a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestator.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, instanţa a obligat contestatorul la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Curtea de Apel Iași
Contestaţie în anulare. Admisibilitate. Pârât decedat la data introducerii cererii
Curtea de Apel București
Contestatie în anulare.
Curtea de Apel Suceava
Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. 1 lit. b Cod procedură penală. Competenţa materială
Judecătoria Brezoi
Plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
Tribunalul Galați
Inadmisibilitatea opţiunii între a invoca nelegala citare pe calea recursului sau a contestaţiei în anulare.