Stabilire legături personale cu minorul. Părinţi care locuiesc în state diferite. Interesul minorului.

Stabilire legături personale cu minorul. Părinţi care locuiesc în state diferite. Interesul minorului.

Prin sentinţa civilă nr.6488 din 20 decembrie 2007, Judecătoria Tg-Mureş a admis în parte cererea formulată de reclamantul MIL în contradictoriu cu pârâta MMA a stabilit programul de vizitare de către  reclamant a minorului DA, născut la 7 martie 2002, cu ridicarea de la domiciliul pe care îl are mama la data exercitării dreptului, astfel: 15 iulie ora 11,00 – 15 august ora 11,00, în vacanţa de vară a minorului din fiecare an; în anul  cu număr par, în vacanţa de Crăciun  din 26 decembrie ora 11,00 până la 4 ianuarie inclusiv ora 11,00; în anul cu număr impar, în vacanţa de Paşti din 16 martie ora 11,00 până la 19 martie inclusiv ora 11,00; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 255 lei cu titlu  de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.

Tribunalul Mureş, prin decizia civilă nr.269 din 14 octombrie 2008 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că: a stabilit următorul program de vizitare de către tată al minorului DA, născut la 7 martie 2002, astfel: 1 august ora 11,00 – 15 august ora 11,00 în vacanţa de vară a minorului în fiecare an, cu ridicarea minorului de la domiciliul mamei; în anii cu număr par, în vacanţa de Crăciun, din data de 26 decembrie până la data de 30 decembrie, fără ridicarea minorului de la domiciliul mamei, în intervalul orar 11,00 – 20,00; în anii cu număr impar, în vacanţa de primăvară, din data de 16 martie  până la data de 19 martie, fără ridicarea minorului de la domiciliul mamei, în intervalul orar 11,00 – 20,00; a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate; a obligat intimatul reclamant la plata sumei de 1193,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.

Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la critica adusă hotărârii primei instanţe conform căreia aceasta ar fi dat ceea ce nu s-a cerut, tribunalul a considerat că aceasta nu este fondată, întrucât instanţa admiţând în parte acţiunea reclamantului a limitat pretenţiile acestuia, fără ca soluţia primei instanţe să fie condiţionată de formularea unei cereri reconvenţionale. Cum reclamantul intimat a solicitat stabilirea unui program de vizitare al minorului, instanţa având în vedere interesul minorului ce reiese din probele administrate, avea posibilitatea să dispună asupra modalităţii concrete de exercitare a acestui drept.

Cu privire la interesul şi modalitatea de stabilire a programului de vizitare, tribunalul a avut în vedere în primul rând faptul că în această materie, hotărârile pronunţate au o autoritate de lucru judecat relativ, şi prin urmare schimbarea condiţiilor ce au fost avute în vedere la stabilirea programului de vizitare poate justifica modificarea acestui program.

În acest sens, prima instanţă a reţinut corect incidenţa în cauză a prevederilor art.43 alin.3 şi art.97 alin.2 Codul familiei, întrucât părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul are dreptul de a avea legături personale cu acesta, însă, în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004, luându-se în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, instanţa  poate limita exercitarea acestui drept.

Tribunalul, în acest sens a avut în vedere faptul că, faţă de vârsta minorului, de distanţa la care acesta trebuie să se deplaseze, programul de vizitare trebuie astfel stabilit încât pe de-o parte să permită tatălui reclamant a avea legături personale concrete cu minorul, iar pe de altă parte, de a nu scoate minorul din mediul în care acesta trăieşte şi a-l pune în situaţia ca pentru intervalul scurt de timp să se deplaseze din Spania în România şi înapoi.

De asemenea, instanţa a mai avut în vedere faptul că modalitatea de  exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul poate fi rediscutată, atunci când se vor modifica situaţia de fapt şi motivele avute în vedere la stabilirea actualului program de vizitare,

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea decizie atacate în sensul respingerii apelului şi pe cale de consecinţă, menţinerea  hotărârii instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.

În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.

În dezvoltarea motivele de recurs se arată că instanţa de apel  a procedat la o greşită aplicare a prev.art.43 alin.3 Codul familiei. În acest sens recurentul a susţinut că legăturile sale cu minorul i-au fost în mod evident şi nejustificat îngrădite prin schimbarea programului stabilit prin hotărârea primei instanţe.

Pârâta MMA a formulat întâmpinare solicitând  respingerea ca nefondat a recursului declarat. În principal intimata a invocat nulitatea recursului în sensul în care acesta  a fost motivat de către avocatul recurentului reclamant fără ca acesta din urmă să fi împuternicit avocatul să întocmească în numele şi pe seama sa motivele de recurs.

În opinia intimatei, instanţa de apel a procedat în mod corect prin schimbarea programului de vizitare al minorului respectând interesul superior al acestuia.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul MIL a solicitat instanţei stabilirea unui program de vizitare al minorului MDA în senul exercitării acestui drept în vacanţele de vară, primăvară şi paşte.

Prima instanţă a stabilit în mod echitabil perioadele de exercitare a drepturilor părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul, în speţă reclamantul, în sensul în care perioadele de vizitare coincid cu perioadele vacanţelor minorului.

Instanţa de apel a apreciat că dată fiind distanţa dintre domiciliile celor doi părinţi efectuarea vizitelor pentru perioade scurte ar fi traumatizante pentru minor. În egală măsură instanţa a avut în vedere faptul că modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul poate fi rediscutată atunci când se vor modifica situaţia de fapt şi motivele avute în vedere la stabilirea actualului program.

Apreciind asupra acestor considerente instanţa de apel a stabilit o singură perioadă, respectiv de la 1 august la 15 august în care minorul poate fi ridicat de la domiciliul mamei iar pentru vacanţa de Crăciun şi respectiv vacanţa de primăvară a stabilit programul de vizitare fără ridicarea minorului de la domiciliul mamei.

Potrivit art.43 Codul familiei părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Această prevedere legală nu face altceva decât să constituie fundamentul unor relaţii afective pe care părintele ce nu are în creştere şi educare copilul să le poată construi împreună cu acesta.

Aşa cum rezultă din memoriul, de recurs şi din întâmpinarea pârâtei între cei doi părinţi exista o stare conflictuală veche amplificată în timp şi se pare permanentizată. În aceste condiţii legăturile personale ale unuia din cei doi părinţi cu copilul nu se pot derula şi mai ales dezvolta în prezenţa celuilalt părinte.

Legăturile personale dintre părinte şi copil nu pot fi considerate pretexte pentru satisfacerea unor nevoi particulare ale părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul ci  sunt consacrate legislativ ca drepturi tocmai pentru a asigura şi garanta dezvoltarea normală şi echilibrată a minorului.

Stabilirea acestui drept în favoarea unuia dintre părinţi nu poate fi considerată aşadar o măsură contrată intereselor minorului ci ea trebuie raportată la posibilităţile efective de realizare a acestor legături personale, pentru şi în folosul afectiv al minorului.

Curtea apreciază că măsura ridicării minorului de la domiciliul mamei şi aducerea acestuia în România la domiciliul tatălui chiar şi pentru o săptămână nu este de natură a dăuna minorului având în vedere în principal vârsta acestuia şi posibilităţile reale de efectuare a acestor deplasări.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va admite recursul declarat, va modifica în tot decizia atacată şi pe cale de consecinţă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Domenii speta

Spete similare