Sistarea stării de indiviziune. Imobil cu destinaţie de cabinet de avocatură. Partajare în natură.

Sistarea stării de indiviziune. Imobil cu destinaţie de cabinet de avocatură. Partajare în natură.

Prin cererea înregistrată sub nr. 2821/30.03.2005, reclamanta JCA a chemat în judecată pe pârâtul CLT, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: -sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul apartament I şi teren în suprafaţă de 306 mp înscris în CF1471/IIcol. Tg. Mureş, nr. top 1411/2, 1412/1/3, 1414/2/2/2, prin atribuirea în natură în cotă de 1/1 în favoarea sa,  cu sultă în favoarea pârâtului, ce se va stabili prin expertiză tehnică de specialitate; - în caz de refuz din partea pârâtului, sistarea stării de indiviziune prin partajarea  imobilului  în două loturi distincte şi complet separate din punct de vedere constructiv, al utilităţilor şi topografic; - în caz de acord nu solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5400/1997 au cumpărat imobilul sus menţionat cu drept de proprietate în cote egale de câte ½ parte, ca bun propriu şi  ca destinaţie de cabinete de avocatură. Modificarea raporturilor dintre ei impune cu necesitate sistarea indiviziunii pentru evitarea apariţiei  şi /sau perpetuării unor situaţii ambigue, precum şi pentru  crearea unui spaţiu total independent în desfăşurare a activităţii profesionale în condiţii optime.

În drept, a invocat prevederile art. 728 Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată şi precizată în mai multe rânduri, calificată ca şi cerere reconvenţională, pârâtul a solicitat atribuirea în natură a imobilului în cazul în care reclamanta refuză împărţirea în natură, în două loturi egale şi acordarea unui drept de retenţie.

Prin sentinţa civilă nr. 2330 din 2 mai 2007,  Judecătoria Tg. Mureş a admis în parte cererea reclamantei şi cererea reconvenţională a pârâtului, a constatat că părţile  sunt coproprietarii imobilului situat în Tg. Mureş, str. Sportivilor, nr. 6, compus din apartamentul nr. I şi teren în suprafaţă de 306 mp, înscris în CF nr. 1471/II col. Tg. Mureş, fiecare cotă de ½; a dispus ieşirea din indiviziune şi a atribuit reclamantei în natură apartamentul nr. I/a din varianta III a raportului de expertiză întocmit de expertul KL, în valoarea de 173.891 lei, precum şi terenul în suprafaţă de 56 mp, în contur galben, între punctele 23-24-9-10 din planul de situaţie a raportului de expertiză topografică (fila 78 dosar); a atribuit în natură pârâtului apartamentul nr. I/b în valoarea de 168.120 lei şi terenul în suprafaţă de 56 mp cu contur verde din planul de situaţie de la fila 78 dosar, între punctele 24-25-8-9;  a rămas în indiviziune gangul de intrare,  suprafaţa ocupată de construcţii şi scara ce duce la mansardă; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 5.7771 lei, cu titlu de sultă; a omologat raportul de expertiză topografică efectuat de expertul EE şi a dispus dezmembrarea imobilului, acordarea de numere topo noi, potrivit planului de situaţie de la fila 78 dosar şi înscrierea hotărârii în CF; a respins cererea de renunţare a reclamantei la petitul 2 din cererea de chemare în judecată: a respins cererea pârâtului de acordare a dreptului de retenţie şi de obligare a părţilor de a  efectua împreună investiţii pentru reamenajarea  hotului de aşteptare; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 561,2 lei, reprezentând ½ din contravaloarea lucrărilor de expertiză.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, care a fost admis prin decizia nr. 240 din 23.09.2008 pronunţată de Tribunalul Mureş;  s-a schimbat  în parte hotărârea atacată în ceea ce priveşte componenţa celor două loturi:-lotul reclamantei include apartamentul nr. 1/a din varianta III a raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul KL, scara elicoidală din  birou 1 care reprezintă calea de acces spre mansardă şi spaţiul WC de la parter, în suprafaţă de 2,3 mp (1,70 x 1,40m)- cu înzidirea uşii din hol şi cu posibilitatea de acces în acest spaţiu „WC” prin  deschiderea unei uşi direct din biroulnr.2; -lotul pârâtului include apartamentul  1/b din varianta III, cu excepţia spaţiului  „WC” de la parter în suprafaţă de 2,30 mp spaţiu care face parte din lotul atribuit reclamantei; -rămân în indiviziune gangul de la intrare şi suprafaţa ocupată de construcţii; - a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 19.018 lei, cu titlu de sultă  compensatorie; -a  menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că în mod legal prim instanţă a constatat că nici una din părţi nu a adus argumente suficient de puternice pentru a-i fi atribuit în natură imobilul.

Varianta stabilită de prima instanţă nu este echitabilă,  pentru că  ar presupune că trei grupuri sanitare să rămână intimatului şi unul apelante, urmând ca aceasta să construiască alte 2 grupuri sanitare în biroul nr. 3, ceea ce i-ar impune costuri suplimentare considerabile.

Instanţa de apel a apreciat că este echitabil şi relevant pentru buna funcţionare a celor două cabinete de avocatură ca fiecare lot să includă câte un grup sanitar de la parter.

Solicitarea reclamantei de a se retrasa linia despărţitoare a holului de aşteptare din punctele  A-B în punctele C-D, conform schiţei de la fila 16, cu includerea holului mic de la parter în suprafaţă de 1,54 mp în lotul acesteia nu a fost primită de către instanţa de apel, deoarece s-ar diminua nejustificat suprafaţa  acordată lotului pârâtului şi  holul de aşteptare aferent apartamentului pârâtului şi ar presupune lipsirea birului nr. 5 de lumină naturală.  Instanţa de apel a constatat că se poate asigura accesul la grupul sanitar de la parter prin deschiderea unei uşi direct din biroul nr. 2 şi înzidirea uşii din holul mic, fără a se modifica împărţirea holului de aşteptare.

Scara elicoidală nu este necesară folosinţei vreunui spaţiu comun celor două apartamente, putând fi inclusă în lotul reclamantei, deoarece atât biroul nr. 1 cât şi mansarda, -prin care se asigură accesul la această scară-sunt incluse în lotul reclamantei.

Recalcularea sulte s-a recalculat având în vedere valoarea metrului pătrat construibil,  de 700 euro, indicată de expertul în construcţii.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de către ambele părţi.

Prin recursul declarat reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul  de a se dispune ieşirea din indiviziune prin atribuirea întregului imobil în favoarea sa, cu obligarea la sulta aferentă către pârât, reprezentând  ½ din valoarea construcţiei şi terenului în sumă de 202.238 lei.

În subsidiar a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul  includerii în componenţa apartamentului 1/a  din  varianta III a raportului de expertiză şi a holului mic  de la parter în suprafaţă utilă de  1,54 mp, cu retrasarea liniei despărţitoare a holului de aşteptare din punctele  iniţiale A-B în punctele C-D, cu reconfigurarea  corespunzătoare a uşii de acces la poziţia D indicată de ea pe schiţa anexată motivelor de apel şi confirmată prin completarea la raportul de expertiză în construcţii; - reducerea sultei la care a fost obligată de instanţa de apel, de la 19.018 lei la 8.669 lei; -cu  cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a invocat motivele  de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă,  arătând că în mod greşit a reţinut prima instanţă că imobilul nu i se poate atribui integral întrucât are destinaţia de cabinet de avocatură în care îşi desfăşoară activitatea ambele părţi şi este comod partajabil în natură.

Imobilul are două apartamente, dar un apartament (al părţilor) este la parter şi celălalt,  proprietatea lui  FZ, este la etaj. Faptul că două persoane fizice au cumpărat în cote egale apartamentul nr. I nu înseamnă că un apartament se „transformă”  în două apartamente.

Reclamanta este cea care a justificat şi materializat un interes pentru atribuirea  integrală a imobilului.

O întâmpinare cu mai multe precizări nu echivalează cu o acţiune reconvenţională - art.118, 119 Cod procedură civilă.

Imobilul nu numai că nu este comod partajabil în natură, ci presupune pentru partajare lucrări de construcţii cu documentaţiile aferente şi cheltuieli însemnate.

În raportul de expertiză în construcţii efectuat la prima instanţă expertul susţine varianta I, cea a atribuirii în favoarea unui singur coproprietar, pe considerentul că  „iniţial apartamentul  era o singură unitate locativă”.

Cu privire la al doilea capăt al cererii de recurs, a arătat că neadmiterea solicitării sale privind atribuirea holului mic este nelegală iar calculul sultei s-a făcut greşit, întrucât e pusă în situaţia dezavantajată de a fi obligată să edifice trei uşi, să facă demersuri costisitoare. Nici terenul nu permite accesul liber pentru a edifica.

Expertul a  afirmat, cu ocazia cercetării la faţa locului, că peretele care ar trebui  spart este  de rezistenţă. Disconfortul creării  unei uşi de acces la WC din biroul său, fără posibilitatea aerisirii biroului ar putea fi lesne de evitat prin atribuirea în favoarea  sa a holului mic în suprafaţă de 1,54 mp care este  în faţa WC-ului şi astfel s-ar  intra firesc din hol în WC.

Este nelegală soluţia adoptată de instanţa de apel în favoarea unei părţi care nu a declara apel şi ale cărei pretenţii  exprimate atipic prin obiectivele la suplimentul de expertiză le admite integral.

Mai mult, instanţa de apel  o obligă, deşi imobilul este în proprietate  în cotă de  ½, să îi plătească integral WC-ul de 2,3 mp pârâtului. Expertul a afirmat că un metru pătrat de baie ar fi 700 Euro, deci 2,3 mp ar costa 1610 Euro. Dar această sumă se împarte la ½  şi astfel ar rezulta 805 euro.

Sulta stabilită în sarcina sa de prima instanţă - după încheierea de îndreptare a erorii materiale - pe care instanţa de apel a omis să o ia în considerare, a fost de 5771 RON. Dacă la această sumă se adaugă 805 euro (la valoarea de 3,6 lei/euro) rezultă suma de 8669 lei (5771+ 2898 = 8669) ceea ce diferă clar de sulta de 19.018 lei stabilită de instanţa de apel.

Pârâtul a solicitat prin recursul declarat, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul eliminării dispoziţiilor aduse în apel privind atribuirea către apelantă a grupului sanitar  de la parter şi, pe cale de consecinţă, menţinerea întrutotul a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 233 din 2 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a arătat că decizia pronunţată în apel suportă critici ce vizează următoarele aspecte de nelegalitate:

Cererea de atribuire a grupului sanitar s-a constituit într-o cerere nouă, reflectată în hotărârea instanţei de apel, ceea ce constituie un exces în exces în exercitarea rolului activ al judecătorului-art.129 alin. 5, 6 Cod procedură civilă, iar cele două expertize de specialitate efectuate în dosarul de fond (topografică şi în construcţii) au fost însuşite şi acceptate de părţi în întregime, omologate de instanţă fără nici o altă critică.  Probele odată admise, administrate şi  însuşite de părţi supuse nemijlocirii şi contradicţionalităţii, nu mai pot fi modificate de instanţele de control judiciar.

Aprecierea instanţei de apel excede si realităţii de fapt. La cercetarea la faţa locului nu s-a observat că grupul sanitar de la parter este „organic” legat de lotul I /b, atribuit lui (scurgerea se face prin pivniţa subsolului, la fel şi alimentarea cu apă şi aerisirea băii).

Ceea ce s-a uitat este că funcţionarea unui cabinet de avocatură deschis accesului public presupune un grup sanitar pentru angajaţi şi unul pentru clienţi. Cu atât mai mult era de văzut expertiza în construcţii efectuată la fond, unde s-a apreciat că un WC cu o suprafaţa de 0,72 mp şi înălţimea de 1,70 m (care este o improvizaţie, fără lavoar) nu poate constitui un grup sanitar, cum greşit a apreciat instanţa de apel.

Partajul presupune o serie de inconveniente pentru ambele părţi, ceea ce nu exclude o serie de investiţii, inclusiv construirea a două grupuri sanitare pentru reclamantă. Dar, pe de altă parte, are avantajul lotului mai mare şi a altor investiţii mai mici în ceea ce priveşte amenajarea propriului lot.

Reclamanta a formulat întâmpinarea la recursul pârâtului, solicitând, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În considerente, a precizat că recursul nu este motivat in drept – sancţiunea fiind nulitatea conform art. 3021 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 304 şi 306 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei a arătat că cererea de atribuire a grupului sanitar de la parter este consecinţa soluţiei pronunţate de prima instanţa care a dispus ieşirea din indiviziune in natură, conform variantei III din expertiza în construcţii, ceea ce nu echivalează cu o cerere nouă în apel.

Pârâtul a  solicitat prin întâmpinare respingerea recursului reclamantei ca nefondat, pe considerentul că specific partajului judiciar este faptul că întâmpinarea are caracterul unei cereri reconvenţionale.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:

Reclamanta a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârât, ca sancţiune a nemotivării recursului în drept, respectiv a neindicării exprese a motivului de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul, din cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Excepţia este neîntemeiată. Într-adevăr, art. 3021 Cod procedură civilă prevede, la alin. 1 lit. c că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor. Însă din studiul cererii de recurs formulate de pârât se constată ca acesta a formulat recursul „în temeiul art. 299 şi următoarele Cod procedură civilă”.

În atare situaţie sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă -„indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.

Pârâtul a indicat generic şi în extenso dispoziţiile art.299 şi următoarele Cod procedură civilă, însă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Faţa de cele de mai sus, excepţia urmează a fi respinsă.

Recursul declarat de reclamantă este fondat in parte, în ceea ce priveşte cuantumul sultei, celelalte motive de nelegalitate fiind nefondate.

Nu s-a contestat că părţile au cumpărat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5400/24.11.1997 la BNP S, în cote egale, apartament nr. I situat în Târgu-Mureş, str. Sportivilor nr. 6, cu destinaţie de cabinet de avocatura.

Conform susţinerilor părţilor consemnate şi în raportul de expertiza în construcţii întocmit de expertul K L, după cumpărare părţile au făcut o serie de lucrări de investiţi pentru reamenajarea apartamentului, pentru a forma un cabinet individual de avocatură cu mai multe birouri, cu mansardarea podului, transformarea pivniţei în sală de consultaţie şi a terasei de la parter în sală de aşteptare pentru cele doua birouri, rezultând:

- la parter: 5 birouri, un grup sanitar pentru clienţi, un grup sanitar pentru personalul birourilor, un hol de aşteptare, o arhivă ; -la mansardă: o cameră de serviciu, un grup sanitar (baie) şi un hol, o scara elicoidală; - la demisol: o sala de consultaţie, un grup sanitar şi o scară de acces din curtea imobilului.

Expertul a propus variante de partajare în natură a imobilului, având în vedere mai ales situaţia de fapt, respectiv delimitarea anterioară a spaţiului de folosinţă pentru activitatea fiecărui cabinet.

 Ţinând seama de toate aceste criterii relevante instanţele –de fond şi apel –au dat deplină eficienţă principiului partajării în natură, prevăzut de art.6735 alin. 2 Cod procedură civilă – „instanţa va face împărţeala în natură”. Pentru respectarea acestui principiu s-au avut în vedere şi criteriile enunţate exemplificativ la art. 6739 Cod procedură civilă, respectiv solicitarea subsidiară de partajare în natură conform variantei III din raportul de expertiza în construcţii, cotele –părţi egale deţinute de părţile împrocesuate, natura bunului, ocupaţia părţilor şi destinaţia imobilului, folosinţa anterioară efectivă a imobilului, printr-un partaj faptic voluntar. De asemenea, s-au respectat şi dispoziţiile art. 67310 Cod procedură civilă, din probele administrate rezultând că împărţeala în natură este posibilă, că prin acest mod de partajare nu se cauzează o scădere importantă a valorii imobilului şi nu se modifică în mod păgubitor destinaţia economică.

Argumentul reclamatei că justifică un interes mai mare decât pârâtul în atribuirea integrală a imobilului nu are nici un fundament juridic.

  Aşa cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, specific procesului de partaj judiciar este caracterul de judicium duplex, de judecată dublă, care conferă părţilor atât calitatea de reclamantă cât şi pe cea de pârât. Această caracteristică, combinată cu principiul egalităţii drepturilor proprietarilor comuni în realizarea partajului şi cu cerinţa lichidării tuturor pretenţiilor reciproce dintre coindivizari privind masa partajabilă, conferă şi  întâmpinări valenţe pe care nu le are in mod obişnuit. Astfel, prin întâmpinare, instanţa sesizată prin cererea de chemare în judecată poate fi investită cu noi pretenţii  privind efectuarea partajului. Rezolvarea acestor aspecte ţinând de cererea de partaj cu care deja instanţa fusese investită, nu ar putea fi refuzată pe considerentului lipsei unei cereri reconvenţionale în acel sens. Mai mult  decât atât, astfel de pretenţii,  din necesitatea stabilirii tuturor aspectelor legate de masa supusă partajului, pot şi trebuie luate în considerare chiar şi în situaţia în care au fost formulate oral,  fiind tratate asemănător apărărilor şi chiar dacă nu au fost formulate la prima zi de înfăţişare.

Mai mult ambele instanţe au respectat principiul disponibilităţii părţilor şi  au exercitat în limitele legale rolul activ al instanţei, atunci când au calificat înscrisul depus de pârât la dosar în funcţie de conţinutul acestuia  şi nu de felul în care a fost intitulat.  Aceasta deoarece, prin înscrisul depus, pârâtul  a formulat pretenţii în legătură cu cererea reclamantei, ceea ce este de esenţa cererii reconvenţionale şi  nu  doar simple apărări şi cereri în probaţiune, care se regăsesc în conţinutul unei întâmpinări (art. 115, 119 Cod procedură civilă).

Nici  argumentarea reclamantei în ceea ce priveşte motivul de recurs de neatribuire a holului mic nu este convingătoare. Pe de o parte pentru toate motivele arătate mai sus şi pe de altă parte pentru că reclamanta  nu a făcut dovada susţinerilor sale în ceea ce priveşte demersurile costisitoare, accesul liber pe teren pentru a edifica, lipsa aerisirii biroului, peretele de rezistenţă. Nu mai puţin importat e faptul că prin atribuirea a 1,54 mp din hol în favoarea reclamantei se îngrădeşte pârâtului posibilitatea de a intra în lotul atribuit lui şi se măreşte total nejustificat lotul reclamantei.

Şi nu în ultimul rând trebuie precizat că  reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză în construcţii, varianta III, chiar dânsa propunând în subsidiar această modalitate de partajare în natură.

Prin completarea la raportul de expertiză în construcţii efectuată în faţa instanţei de apel, expertul constructor arată că, la o analiză mai profundă, această solicitarea  a reclamantei ar fi o altă variantă de dezmembrare, distinctă de dezmembrarea propusă în varianta III, variantă care nu rezolvă amplasarea grupului sanitar pentru clienţi separat pentru ap. I/a şi I/b şi care are aspecte pozitive şi negative. Pentru zidul despărţitor propus de reclamantă sunt necesare: proiect şi autorizaţie de construcţie, tăiere goluri de uşi noi şi înzidire gol de uşă desfiinţată, în această variantă  biroul 2 şi 3  vor avea lumină naturală şi mai redusă, propunerea de dezmembrare trebuie însuşită de către un expert topograf.

Pentru toate acestea, Curtea constată că instanţa de apel în mod corect a respins această solicitare a reclamantei.

Ultimul motiv de recurs invocat de reclamantă este întemeiat. Cu ocazia cercetării la faţa locului expertul constructor a afirmat că 1 mp de  baie ar fi 700 euro, deci  2,3 mp ar costa 1.610 euro. Instanţa de apel a omis, la recalcularea sultei  să aibă în vedere faptul că părţile au o cotă de ½ din imobil şi că sulta se datorează în funcţie de aceasta, astfel că suma de 1.610  Euro  trebuie împărţită la doi, reclamanta datorând pârâtului 805 Euro.  De asemenea, nu a luat în considerare nici încheierea de îndreptare a erorii materiale, prin care prima instanţă a corectat sulta la 5.771 lei.  La această sumă,  instanţa de apel  trebuia să adauge 2.898 lei (805 euro x 3, 6 lei/euro), rezultând 8.669 lei.

Faţă de cele ce preced, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul  declarat de reclamantă reţinând incidenţa motivelor de nelegalitate  prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va obliga reclamanta  să plătească pârâtului suma de 8.681 lei, cu titlu de sultă.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Recursul  declarat de pârât urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Nu se poate considera că cererea reclamantei  de atribuire a grupului sanitar de la parter este o cerere nouă în apel. Prin cererea de apel reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul că, menţinând varianta III din expertiza în construcţii, în componenţa ap. nr. I/a atribuit ei să intre grupul sanitar de la parter, pentru clienţi. Este doar o propunere de modificare a variantei prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune, argumentată, ceea ce nu echivalează  cu o cerere nouă, în înţelesul dat de art. 294 alin.1 Cod procedură civilă.

Referindu-ne tot la procedura specială a partajului judiciar şi  reţinând şi efectul  devolutiv al apelului, se poate reţine că în apel instanţa este în măsură să modifice modalitatea de ieşire din indiviziune, chiar şi fără solicitarea expresă a unei dintre părţi ( art. 295 Cod procedură civilă).

În mod corect instanţa de apel a reţinut că varianta iniţială nu este echitabilă, câtă vreme reclamantei îi revenea un grup sanitar  iar pârâtului trei grupuri sanitare,ţinând seama şi de completare ala expertiza în construcţii efectuată în apel şi de situaţia  de fapt,  constatată nemijlocit de instanţă  cu ocazia deplasării la faţa locului. Expertul a concluzionat că dacă i se atribuie reclamantei grupul sanitare de la parter  se poate crea o uşă direct din biroul  nr. 2 în acest grup sanitar. S-a ţinut seama şi de destinaţia spaţiilor de la parter, respectiv de birouri de avocatură, unde se află şi holul de aşteptare pentru clienţi. Echitabil şi relevant pentru buna funcţionare a celor două cabinete  este ca fiecare cabinet să includă câte un grup sanitare la parter.

Motivul invocat de pârât că acest grup sanitare este „organic” legat de lotul atribuit lui nu este probat şi nici relevant.

Expertul a arătat că atât grupul sanitar de la mansardă  (atribuit reclamantei), cât şi cel de la subsol ( atribuit pârâtului ) prezintă inconveniente, dar aceste nu sunt argumente în neatribuirea grupului  sanitar de la parter reclamantei.

Ca atare,  în baza art. 312 alin.1 Cod procedură  civilă, recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare