Judecata. Soluţionarea tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii. Incidenţa dispoziţiilor art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă

Conform prevederilor art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Din aceste dispoziţii legale rezultă obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la toate capetele de cerere cu judecarea cărora a fost investită, iar soluţionarea cauzei cu respectarea prevederilor legale invocate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii.

Întrucât prima instanţă a omis să se pronunţe asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii deduse judecăţii se impune desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin sentinţa civilă nr. 390 din 6 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita , s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta R.I, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Primăria municipiului Miercurea Ciuc şi primarul Municipiului Miercurea Ciuc, obligându-l pe acesta din urmă să emită o dispoziţie motivată cu privire la notificarea nr. 42937/2001 depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Primarul municipiului Miercurea Ciuc şi a solicitat modificarea sentinţei pronunţate de tribunal în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei R. I. şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Miercurea Ciuc şi pe cale de consecinţă să se dispună respingerea acţiunii introductive.

În motivarea apelului s-a invocat faptul că hotărârea primei instanţe prin care s-a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Miercurea Ciuc  să emită dispoziţie motivată cu privire la notificarea nr. 42937/2001 depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 este nelegală, deoarece  instanţa nu a clarificat dacă  reclamanta are sau nu calitate de persoană îndreptăţită, întrucât numele său nu figurează în actele depuse la dosarele aferente notificărilor nr. 1056/2001 şi nr. 1083/2001, formulate de Z. I. şi D. Z, acţiunea fiind admisă pe baza unei simple afirmaţii a reclamantei care a arătat că a depus notificarea nr. 42937/2001, notificare care nici nu figurează în Registrul de evidenţă a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001.

S-a mai invocat faptul că instanţa de fond ar fi trebuit să-i solicite reclamantei să facă dovada notificării, că a îndeplinit procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi că această notificare a fost trimisă  şi se află în evidenţa Municipiului Miercurea Ciuc.

Pârâtul apelant a arătat, de asemenea, că reclamanta nu a depus notificare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 4883 J. şi nu şi-a dovedit calitatea de moştenitoare după Z.I. şi D. Z, situaţie în care nu are calitate procesuală activă în cauză.

Totodată apelantul pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Miercurea Ciuc, deoarece în litigiile întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001 Primarul stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale şi nu în nume propriu.

Reclamanta R.I, prin mandatar A.E a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că şi ea are calitatea de moştenitoare a fostului proprietar Z.G. şi a formulat acţiunea introductivă nu pentru judecare în fond a cauzei privind restituirea proprietăţilor conform Legii nr. 10/2001, ci pentru obligarea primarului să-şi execute o obligaţie prevăzută de Legea nr. 10/2001. În ceea ce priveşte numărul de înregistrare al notificării, s-a susţinut că greşeala aparţine primăriei, care i-a comunicat reclamantei că numărul de înregistrare al notificării depuse de D.Z. este 43937/2001.

Reclamanta a invocat, de asemenea, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de obligare a primăriei la plata de daune cominatorii până la emiterea dispoziţiei motivate de către primar.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi în raport de efectul devolutiv al apelului şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 februarie 2008 la Tribunalul Harghita reclamanta R. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Primăria municipiului Miercurea Ciuc şi Primarul municipiului Miercurea Ciuc  obligarea acestora să emită dispoziţie motivată la notificarea nr. 43937/2001, depusă de comoştenitorul D. Z. şi obligarea primăriei municipiului Miercurea Ciuc  la plata sumei de 500 lei (RON) pentru  fiecare zi de întârziere după emiterea hotărârii, reprezentând daune cominatorii.

Prin sentinţa pronunţată tribunalul a admis cererea introductivă şi a obligat primarul să emită o dispoziţie motivată cu privire la notificarea nr. 42937/2001 depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.

Conform prevederilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Din aceste  dispoziţii legale rezultă obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la toate capetele de cerere cu judecarea cărora a fost investită, iar soluţionarea cauzei cu respectarea prevederilor legale  menţionate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii.

În speţă deşi cererea de chemare în judecată avea două petite, instanţa a omis să se pronunţe şi asupra cererii de obligare a Primăriei municipiului Miercurea Ciuc la plata de daune cominatorii, încălcând astfel principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.

De asemenea, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a primarului municipiului Miercurea Ciuc, excepţii care au fost invocate prin întâmpinarea depusă la dosar şi reiterate ulterior în apel, încălcând astfel principiul contradictorialităţii în procesul civil.

În aceste condiţii, având în vedere că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii deduse judecăţii, iar prin rezolvarea capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii, procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului cu privire la acest capăt de cerere, sunt incidente în cauză prevederile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că se impune desfiinţarea sentinţei atacate. Aceste chestiuni nu pot fi soluţionate direct în apel, deoarece s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicţie.

Faţă de cele ce preced, în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, curtea a admis apelul pârâtului şi a desfiinţat sentinţa atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.

În rejudecare, instanţa va pune în discuţie şi se va pronunţa asupra excepţiilor invocate de pârâtul apelant, respectiv va stabili dacă în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi prin prisma actelor depuse la dosar şi a prevederilor legale aplicabile în materie, părţile au calitate procesuală în cauză. De asemenea, în funcţie de modul de soluţionare a acestor excepţii, instanţa se va pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere din acţiunea introductivă.

Domenii speta

Spete similare