Minor. Încredinţarea minorului cu ocazia desfacerii căsătoriei. Distincţia faţă de stabilirea domiciliului minorului

În dreptul familiei, stabilirea domiciliului minorului, reglementată de art. 100 din Codul familiei şi încredinţarea minorului spre creştere şi educare, reglementată de art.42-44 din Codul familiei reprezintă două instituţii distincte, fiecare având un conţinut, o reglementare şi un scop distinct.

Trăsătura esenţială a stabilirii domiciliului minorului se caracterizează prin aceea că ea nu operează o scindare a ocrotirii părinteşti. În cazul încredinţării minorului, dreptul de a administra bunurile şi de a reprezenta sau de a reprezenta sau de a încuviinţa actele minorului trece asupra părintelui căruia i s-a încredinţat copilul (art. 43 alin. 2 din Codul familiei).

În consecinţă, în cazul desfacerii căsătoriei, în privinţa măsurii încredinţării minorului nu se pot menţine dispoziţiile unei sentinţe anterioare prin care s-a dispus cu privire la stabilirea domiciliului aceluiaşi minor.

Prin sentinţa civilă nr.393 din 11.09.2007 a Judecătoriei Topliţa s-a respins acţiunea reclamantului M.D.C, în contradictoriu cu pârâta M.E.D, ca nesusţinută şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă M.E.D, în contradictoriu cu reclamantul-pârât M.D.C. şi în consecinţă:

S-a desfăcut căsătoria încheiară de părţi la data de 6 septembrie 1997, trecură în registrul stării civile la Primăria Topliţa sub nr.69, din vina reclamantului - pârât.

Pârâta - reclamantă şi-a reluat numele avut anterior căsătoriei, cel de G.

S-a menţinut dispoziţiile sentinţei civile nr.600 din 22 noiembrie 2006 al Judecătoriei Topliţa, rămasă definitivă, cu privire la încredinţarea spre creştere şi educare a minorei M.D.M, născută la data de 5 martie 1998, la mamă.

A fost obligat reclamantul - pârât să plătească pe seama minorei pensie de întreţinere majorată în cuantum lunar de 132 lei, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la vârsta majoratului.

A atribuit pârâtei-reclamante beneficiul contractului de închiriere a locuinţei situate în municipiul Topliţa. L-a obligat pe reclamantul - pârât să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1.102 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut cu referire la cererea reclamantului că aceasta a fost nesusţinută potrivit art.616 Cod pr. civilă.

Cât priveşte cererea reconvenţională, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, în principal datorate culpei pârâtului-reclamant, fiind aplicabile dispoziţiile art.38 alin.1 Codul familiei.

În ceea ce priveşte copiii minori, în conformitate cu prev.art.42 Codul familiei, ţinând seama de ancheta socială efectuată în cauză, interesul minorei M.D.M, s-a dispus a se menţine dispoziţiile sentinţei civile nr.600 din 22.11.20006, pronunţată în dosarul nr.676/2006 al Judecătoriei Topliţa, respectiv încredinţarea minorei la mamă.

În temeiul art.86-94 Codul familiei pensia de întreţinere a fost majorată la 132 lei lunar. În privinţa atribuirii beneficiului contractului de închiriere referitor la locuinţă, s-au aplicat disp.art.27/1 din Legea nr.114/1996.

Prin decizia civilă nr.193 din 17.12.209097 a Tribunalului Harghita s-a respins apelul declarat de apelantul M.D.C. obligând apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, pe seama intimatei M.E.D.

Instanţa de apel a reţinut că, în baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt şi de drept corectă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.D.C, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei civile atacate.

În drept, s-au invocat prev.art.304 alin.1 pct.9 Cod pr.civilă.

În motivarea recursului s-a arătat că în condiţiile art.616 Cod pr.civilă, nu a putut fi prezent la termenul de judecată din 07.09.2007 dar a avut contract de reprezentare şi asistenţă juridică cu av. F.E. din Baroul Harghita, care putea acoperi lipsa personală la proces în condiţiile prev.de art.614 Cod pr.civilă, deoarece avea reşedinţa în Spania.

Nu a existat posibilitatea administrării probelor testimoniale pentru susţinerea motivelor de divorţ, nu a existat posibilitatea luării unei măsuri corecte asupra încredinţării spre creştere şi educare a minorei M.D.M, deoarece pârâta are un comportament nesănătos, neadecvat.

S-a mai arătat că reclamantul nu este mulţumit că beneficiul contractului de închiriere asupra locuinţei s-a atribuit soţiei.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta M.E.D. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că susţinerea recurentului, în sensul că avea obligaţii contractuale cu SC .P-S. SRL  Topliţa, fiind angajatul acestei societăţi, motiv pentru care a fost în imposibilitatea de a se prezenta la proces, nu constituie un motiv pentru încălcarea prev.art.614 Cod pr.civilă.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt, iar pe baza probatoriului administrat în cauză a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în limitele prev.de art.306 alin.2 Cod pr.civilă, instanţa a constatat că recursul declarat este fondat, în sensul celor ce urmează:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Topliţa sub nr.68 din 27.06.2006 reclamantul M.D.C, a solicitat în contradictoriu cu pârâta M.E.D, desfacerea căsătoriei, încheiate de părţi la data de 06.09.2007, din vina pârâtei, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, cel de G. să-i fie reîncredinţată minora M.D. M, spre creşte şi educare şi atribuirea folosinţei apartamentului.

Prin acţiunea reconvenţională pârâta a fost de acord cu reluarea numelui, să se dispusă desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamatului pârât, minora să-i fie încredinţată spre creştere şi educare, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere şi atribuirea apartamentului.

Prin sentinţa civilă nr.393 din 11.09.2007 Judecătoria Topliţa, a dispus menţinerea dispoziţiilor sentinţei civile nr.600 dinn22.11.2006 a Judecătoriei Topliţa, rămasă definitivă, cu privire la încredinţarea spre creştere şi educare a minorei M.D.M, născută la data de 05.03.1998, la mamă.

Însă, prin sentinţa mai sus arătată, s-a dispus cu privire la stabilirea domiciliul minorei M.D.M. (f.17 dosar fond).

În dreptul familiei stabilirea domiciliului minorului - reglementat de art.100 Codul familiei şi încredinţarea acestuia spre creştere şi educare – reglementat de art.42-44 Codul familiei, reprezintă două instituţii distincte, fiecare având un conţinut, o reglementare şi un scop distinct.

Trăsătura esenţială a stabilirii domiciliului minorului se caracterizează prin aceea că ea nu operează o scindare a ocrotirii părinteşti. În cazul încredinţării minorului  dreptul de a administra bunurile şi de a reprezenta sau de a încuviinţa actele minorului trece asupra părintelui căruia i s-a încredinţat copilul (art.43 alin.2 Codul familiei).

Rezultă că, menţinând dispoziţiile sentinţei civile nr.600 din 22.11.2006 al Judecătoriei Topliţa, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra petitului privind încredinţarea spre creştere şi educare a minorei, respectiv nu a cercetat fondul cauzei sub acest aspect.

Aşa fiind, în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul M.D.C, s-au casat ambele hotărâri şi s-a trimis  cauza spre rejudecare primei instanţe.

Cu ocazia rejudecării, de asemenea, se va verifica dacă reclamantul la data de 06.09.2007, când a lipsit nejustificat, a avut reşedinţa în străinătate şi dacă sunt incidente în cauză prev.art.614 Cod pr.civilă.

Domenii speta

Spete similare