Contestaţie în anulare. greşeală materială

CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ MATERIALĂ.

- art. 318 Cod procedură civilă.

Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere , nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii .

Art. 318 C.pr.civ. vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestaţiei în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestaţiei în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei  instituţii.

 (Decizia nr. 327/25 februarie 2009

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal )

Prin contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A SRL împotriva deciziei nr. 1385 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii D.G.AF.P. DÂMBOVIŢA şi A.F.P. TÂRGOVIŞTE, se arată că soluţia hotărârii atacate este rezultatul unei vădite greşeli materiale, anume neobservarea unui înscris aflat la dosar intitulat ”Notă cuprinzând punctul de vedere al organelor de control, faţă de completarea la raportul de expertiză întocmită în dosarul nr. 4742/120/2007”.

Mai arată contestatoarea că potrivit acestui înscris, organul fiscal român – AFP Târgovişte, s-a adresat  autorităţii fiscale franceze pentru ca aceasta să verifice realitatea şi consecinţele fiscale în Franţa ale livrărilor făcute de societatea contestatoare şi considerate de organul fiscal ca nefiind intracomunitare.

Întrucât considerentul principal pentru care a fost admis recursul a constat în nedovedirea realităţii şi a consecinţelor fiscale în Franţa a livrărilor în discuţie, în prezenţa menţionării în facturi a unui cod fiscal al firmei franceze inexistent, observarea acestui înscris ar fi produs cel mult soluţia de admitere a recursului şi casarea cu trimitere pentru ca prima instanţă să administreze proba cu actul de control solicitat autorităţii fiscale franceze.

Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 1385/18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost admis recursul declarat de pârâta AFP Târgovişte împotriva sentinţei nr. 818/30.06.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în contradictoriu cu SC A SRL şi pârâta DGFP Dâmboviţa, a fost modificată în tot sentinţa , în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea fiscală.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi îmbracă două forme : contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 C.pr.civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C.pr.civ.). Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată pentru două motive: când procedura de citare a părţii , pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Art. 318 C.pr.civ. prevede două motive pentru exercitarea contestaţiei în anulare specială, respectiv: dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale şi respingând recursul sau admiţându-l în parte , instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prezenta contestaţie în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I-a C.pr. civ., contestatoarea susţinând că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.

Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere , nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii .

Art. 318 C.pr.civ. vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestaţiei în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestaţiei în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei  instituţii.

Or, în cauza de faţă nu se poate reţine acest motiv al contestaţiei în anulare, neputându-se susţine că instanţa nu a observat un anumit  act de procedură, întrucât hotărârea pronunţată este rezultatul unei analize a întregului material probator existent la dosarul cauzei.

Prin contestaţia în anulare sunt reluate solicitările vizând fondul cauzei, solicitări ce au fost invocate atât la judecata cauzei în fond cât şi în calea de atac a recursului, fiind avute în vedere de către instanţe la soluţionarea cauzelor .Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 320 C.pr.civ., Curtea a respins contestaţia în anulare ca nefondată .

Domenii speta

Spete similare