Revendicare si daune

Dosar nr. XXXX/193/2010 revendicare + daune

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din 16 mai 2012

DECIZIA NR. 421 R

Pe rol,  pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de reclamanta SC X SRL Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii E-ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE SA Bacău şi E-ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE SA Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 2732 din 28 aprilie 2011, pronunţate în dosarul nr. XXXX/193/2010 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect revendicare, daune.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 24 aprilie 2012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată şi când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru datele de 02 mai 2012 şi 8 mai 2012, iar apoi pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 15.02.2010 reclamanta SC X SRL Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii E-ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE SA Bacău şi E-ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE SA Iaşi, a solicitat acestuia din urmă de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 170 m.p. ocupate în incinta clădirii sale cu instalaţii electrice ce-i aparţin, precum şi să o dezdăuneze cu contravaloarea prejudiciului cauzat prin deţinerea nelegală a acestor spaţii, prejudiciu evaluat la suma de 40.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 949/02.06.2008 a devenit proprietară a clădirii în suprafaţă de 5.561,61 m.p. amplasată în fosta fabrică Y din strada X, nr. Y, Botoşani că, odată cu procesul verbal de predare - primire a aflat că în această clădire se află şi o staţie de redistribuire a curentului electric amplasată pe suprafaţa de 170 m.p., că această staţie era necesară întrucât la data când a fost construită, urma să alimenteze cu energie Fabrica Y ( Energofaga) şi Z S.A. , ce consumau mai bine de 1/2 din consumul total al mun. Botoşani. De asemenea, reclamanta mai arată că în prezent sunt funcţionale doar câteva celule ceea ce impunea ca pârâta să-şi redimensioneze staţia sau printr-o investiţie minimă să-şi redimensioneze spaţiul la valoarea  consumului actual, că pârâta nu a acceptat niciuna din variantele propuse cu ocazia cererilor repetate de conciliere, că pârâta a avut un drept de preemţiune pentru cumpărarea la licitaţie a suprafeţei care fac obiectul prezentului litigiu, dar nu l-a exercitat, a avut posibilitatea de redimensionare a staţiei la valorile actuale de trafic şi să îi pună la dispoziţie măcar o parte din construcţie, lucru pe care nu l-a făcut, că pârâta încasează pentru transportul energiei o sumă pe care o include  în preţul încasat de la consumatori, în timp ce ea a plătit acest spaţiu cu credit bancar, achită rate şi dobânzi precum şi taxe şi impozite inclusiv pentru suprafaţa deţinută de pârâtă. Totodată, reclamanta mai arată că pârâta beneficiază de dispoziţiile legale din Legea nr. 13/2007 dacă demonstrează utilitatea publică a staţiei pentru întreaga capacitate, dă dovadă de bună credinţă în relaţiile cu proprietarul şi nu creează proprietarului vădite prejudicii, condiţii ce nu sunt îndeplinite de către pârâta.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 480, art. 998-999 Cod civil şi ale Legii nr. 13/2007.

Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat arătând că reclamanta a chemat-o în judecată pentru a fi obligată la încheierea convenţiei cadru ţinând cont de prevederile art. 16 alin. 7 din Lg. 13/2007 sau, în subsidiar, obligarea la eliberarea spaţiului proprietate particulară de 170 m.p. de echipamentele electrice şi plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru utilizarea spaţiului proprietate privată, acţiunea fiind respinsă prin sentinţa nr. 955/06.10.2009 a Tribunalului Botoşani şi menţinută de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 10/18.02.2010, că, prin actuala cerere, reclamanta a solicitat obligarea sa să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 170 m.p. şi obligarea la plata contravalorii prejudiciului cauzat prin deţinerea nelegală a acestui spaţiu, prejudiciu evaluat la 40.000 lei, astfel încât practic există tripla identitate la care se referă art. 1201 C.cdiv., obiectul ambelor acţiuni fiind de fapt obligaţie de a face şi pretenţii ( daune) şi este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.

Asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat Judecătoria Botoşani având a se pronunţa mai întâi a respins-o prin încheierea din 29.04.2010, ca neîntemeiată reţinându-se în considerente că potrivit dispoziţiilor art. 1201 Cod civil, în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi respectiv a obiectului şi cauzei dintre cele 2 acţiuni.

Pe fond, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cereri ca neîntemeiată, arătând în motivare că cele trei capete de cerere contravin prevederilor legale în materie, spaţiul care adăposteşte instalaţia de distribuţie a energiei electrice fiind ocupat cu respectarea tuturor condiţiilor legale, că această instalaţie de distribuţie a energiei electrice a fost pusă în funcţiune şi ocupă suprafaţa de 170 m.p. din clădirea pe care o deţine reclamanta din anul 1983, situaţie ce rezultă din procesul verbal încheiat la data de 29.10.1983, că amplasarea instalaţiei s-a făcut conform Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 2763/22.12.1968 în vigoare la acel moment şi chiar dacă a fost abrogată, situaţiile juridice născute sub imperiul vechii legi rămân reglementate de vechea lege, reclamanta preluând la cumpărarea clădirii în care se afla spaţiul care adăposteşte punctul de alimentare atât drepturile şi obligaţiile, deci inclusiv dreptul de proprietate grevat de recunoaşterea drepturilor reale de uz şi servitute asupra spaţiului în litigiu. De asemenea, pârâta mai arată că reclamanta a cumpărat spaţiul în litigiu în urma lichidării judiciare a S.C. T S.A. Botoşani la data de 02.06.2008 conform actului de dezmembrare şi contractului de vânzare cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 949 astfel încât reclamanta cunoştea la data cumpărării spaţiului existenţa punctului de alimentare cu energie electrică, că ea a ocupat acest spaţiu timp de 26 ani, timp în care a asigurat şi asigură un serviciu public de distribuţie a energiei electrice, că foloseşte acest spaţiu legal beneficiind de drepturile de uz  şi servitute gratuit conform legii. Totodată, pârâta mai arată că Legea nr. 13/2007 face o distincţie clară în funcţie de data construirii capacităţilor respective în sensul că tratează diferit instalaţiile energetice construite înainte de apariţia legii de cele construite după apariţia acesteia, fiind vorba de o instalaţie edificată deja la data intrării în vigoare a Legii energiei electrice, situaţie în care nu se pot solicita despăgubiri pentru exercitarea drepturilor de uz, respectiv servitute, limitări legale ale dreptului de proprietate, stabilite de lege. De asemenea, pârâta mai arată că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile din domeniul energiei electrice, cu titlu gratuit, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere de fapt, ci răspunde unei cauza de utilitate publică şi se limitează la un control al folosirii bunurilor. De asemenea, pârâta mai arată că, deşi prin instituirea drepturilor de uz  şi servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic, bun public de intere naţional, prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007 nu conţin nicio contradicţie cu cele ale art. 44 alin. 2 din Constituţie şi art. 480 C.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2732 din 28 aprilie 2011 Judecătoria Botoşani a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând în considerente următoarele:

 Prin actul de dezmembrare şi contractul de vânzare cumpărare nr. 949/02.06.2008, reclamanta a cumpărat de la S.C. T S.A. Botoşani prin lichidator judiciar A. G. imobilul situat în mun. Botoşani, str. X, nr. 10, jud. Botoşani reprezentat de : depozit materie prime cu suprafaţa construită la sol de 833,28 m.p., depozit produse finite cu suprafaţa construită la sol de 1593,37 m.p., hală armare cu suprafaţă construită la sol de  176,57 m.p. şi construcţii anexe cu suprafaţa construită la sol de 150 m.p., precum şi suprafaţa de 5561,61 m.p. teren aferent construcţiei şi cota indiviză de 1/8 din imobilul constând în coş fum cu suprafaţa construită la sol de 19,60 m.p. şi construcţii anexe cu suprafaţa construită la sol de 416,05 m.p. şi suprafaţa de 3218,90 m.p. teren aferent construcţiei, teren cu destinaţie de cale de acces.

Din suprafaţa construită la sol de 2.603,22 m.p., o suprafaţă de 170 m.p. este ocupată cu echipamente de distribuţie a energiei electrice de la punerea în funcţiune conform procesului verbal din 29.10.1983 ( fila 55) ce se află în prezent în proprietate pârâtei.

În momentul în care reclamanta a cumpărat terenul în discuţie, a avut cunoştinţă de faptul că pe acesta sunt amplasate  echipamente electrice proprietatea pârâtei, echipamente ce sunt de utilitate publică şi totuşi a acceptat să cumpere în aceste condiţii. De altfel, echipamentele fuseseră instalate cu mult înainte de scoaterea la vânzare  a imobilului şi cumpărarea lui de către reclamantă, respectiv din anul 1983.

A mai reţinut prima instanţă că aceste condiţii în conformitate cu prevederile art. 480 Cod procedură civilă, dispoziţiile art. 16-19 din Legea 13/2007 prevede expres o limitare în exercitarea atributelor dreptului de proprietate staţie de alimentare cu energie electrică fiind de interes public situaţie în care nu este dată o încălcare a dreptului de proprietate, fiind limitată doar folosinţa terenului ce este conformă dispoziţiilor constituţionale, practicii CEDO şi dispoziţiilor art. 480-481 Cod procedură civilă, fiind vorba de o limitare rezonabilă.

Că, exercitarea dreptului de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acesteia, având loc o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului de proprietate fără ca acest drept de proprietate să dispară chiar dacă a pierdut în substanţă, reclamanta având posibilitatea de a se folosi de bunuri, fapt reţinut şi de practica CEDO în cauzele Mellacher şi alţii împotriva Austriei, Sporong şi Lonnroth împotriva Suediei, această limitare a dreptului de proprietate fiind una legală şi se exercită cu titlu gratuit în lipsa unei reglementări legale care să acorde dreptul la despăgubiri şi în situaţia unor capacităţi energetice constituite anterior intrării în vigoare a Legii 14/2007.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.C. X S.R.L. în conformitate cu dispoziţiile art. 304  şi art. 304 pct 7 Cod procedură civilă şi solicitând admiterea recursului casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a  fost formulată.

În motivarea recursului se arată în esenţă că prima instanţă în mod nelegal, prin promovarea principiului fundamental de drept civil, precum şi al proprietăţii, al egalităţii în faţa legii şi al ocrotirii drepturilor civile subiective şi al garantării lor pe considerente introductibile în drept a respectivei acţiuni ca neîntemeiată, soluţia pronunţată de instanţă fără a avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză din care rezultă fără putinţă de tăgadă pe de o parte că pârâta deţine în mod  nejustificat pentru staţia electrică o suprafaţă excedentară de cel puţin 150 m.p. prejudiciindu-l prin acest abuz de drept, la care se adaugă recunoaşterea  parcelei prin adresa făcută expertului că o parte din staţie este afectată de celule neutilizate, dar că întrucât reducerea spaţiului impune investiţii, pârâta solicită ca aceste investiţii să fie făcute pe cheltuiala proprietarului.

În recurs instanţa a luat lămuriri expertului M. I. referitor la expertiza efectuată, lămuriri ce au fost consemnate în declaraţia ataşată la dosar.

Verificând sentinţa recurată sub aspectul legalităţii Tribunalul constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce succed:

Astfel, reţine Tribunalul că amplasarea instalaţiei electrice în spaţiul revendicat de reclamantă s-a făcut conform Hotărârii nr. 2763/22.12.1968 în vigoare la momentul respectiv, recurenta reclamantă S.C. X S.R.L. preluând la cumpărarea clădirii în care se află spaţiul care adăposteşte punctul de alimentare atât drepturile cât şi obligaţiile, deci exclusiv dreptul de proprietate grevat de dreptul de uz şi servitute în favoarea pârâtei asupra spaţiului în litigiu.

De altfel în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 1395/2009 când a reţinut că prin instituirea drepturilor de uz şi servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic – bun public de interes naţional - , reglementarea legală în sine nu relevă o contradicţie cu art. 44 alin. 3 din Constituţie referitor la expropriere. Astfel, s-a reţinut de Curte că exercitarea dreptului de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, aceasta nu se traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private. Aceasta fiind ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reţinute şi de prima instanţă care a motivat că deşi proprietatea reclamantei a fost grevată, limitată, acesta poate să se folosească de bunuri (în sensul actelor de dispoziţie), întrucât deşi dreptul de proprietate a pierdut în substanţa sa, el nu a dispărut.

Mai reţine Tribunalul că art. 41 alin. 4 din Legea 13/2007 dispune imperativ că „ terenul pe care se situează reţele electrice de distribuţie, existente la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt şi rămâne în proprietate publică a statului”.

Prin interpretare se înţelege clar şi fără echivoc că din momentul ce  reţeaua electrică este proprietate publică a statului dată în concesiune distribuitorului de energie electrică şi imobilul pe care este amplasată această instalaţie este de asemenea proprietate publică fiind deci dat pentru utilităţi publice.

Referitor la expertiza efectuată în cauză Tribunalul reţine că aceasta nu are relevanţă întrucât punctul de alimentare amplasat pe proprietatea reclamantei a fost proiectat şi construit pentru alimentarea consumatorilor din zona pentru flexibilizarea schemei de alimentare, această staţie suferind modificări în funcţie de posibilităţile de alimentare a consumatorilor din zonă, iar dacă pe moment o parte din celule nu sunt funcţionabile, deoarece cerinţa nu necesită aceasta ,nu înseamnă că ele pe viitor nu ar putea fi date în folosinţă tocmai pentru a se asigura un flux continuu de energie electrică pentru zona respectivă, în acest sens pronunţându-se şi expertul prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs.

În concluzie Tribunalul constată că prima instanţă reţinând neaplicarea în cauza a prevederilor Legii 13/2007 în raport de data construirii staţiei de alimentare, precum şi a limitărilor legale permise de dispoziţiile art. 481 Cod civil, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în consecinţă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul  declarat de reclamanta  SC X SRL Botoşani, cu sediul în Botoşani, B-dul X, nr. Y, jud. Botoşani, în contradictoriu cu intimatele pârâte E-ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE SA Bacău cu sediul în Bacău, str. Nicolae Titulescu, nr. 33, jud. Bacău şi E-ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE SA Iaşi cu sediul în Iaşi, str. Ciurchi, nr. 146-150, jud. Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 2732 din 28.04.2011 a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 mai 2012.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

2

Domenii speta

Spete similare