Partaj bunuri comune

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA  -  I -  CIVILĂ

Dosar nr. XXXX/222/2011

Apel

partaj  bunuri comune

Şedinţa publică din  data  de  xx.xx.xxxx

Instanţa  compusă  din:

PREŞEDINTE  -

JUDECĂTOR  - 

GREFIER  -

Decizia civilă nr. XXX A

Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulată de către pârâtul apelant G. D., împotriva sentinţei civile nr. XXX din data de xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Dorohoi în dosar nr. XXXX/222/2011 în contradictoriu cu reclamanta intimată G. M. L. şi autoritatea tutelară, Primăria mun. Dorohoi,  având ca obiect partaj bunuri comune.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pârâtul apelant G. D., asistat de avocat L. E. şi  avocat P. M. pentru  reclamanta intimată, lipsă, lipsă fiind  şi reprezentantul autorităţii tutelare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită şi că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanţei cerere de aderare la apelul declarat de partea adversă, formulat de reclamanta intimată G. M. L., precum şi notă de probe, înscrisuri şi CD din partea pârâtului apelant. 

 Se înmânează un exemplar al punctului de vedere al intimatei apărătorului apelantului. Acesta arată că în condiţiile în care intimata solicită aceleaşi lucruri ca cele consemnate în cererea de apel principal nu mai este necesară administrarea altor probe.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat instanţa acordă cuvântul asupra fondului.

 Avocat L. E. pentru pârâtul apelant G. D. solicită admiterea apelului, stabilirea domiciliului minorului la tată, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, încuviinţarea mamei de a avea legături personale cu minorul, obligarea intimatei la plata pensiei de întreţinere pentru minor de la data sesizării instanţei de fond, în cuantum de 700 euro şi compensarea cheltuielilor. 

Avocat P. M. pentru reclamanta intimată solicită să fie încuviinţat program de vizită pentru reclamantă şi să aibă legături personale cu minorul. Totodată se angajează ca în momentul în care va reveni în ţară să înştiinţeze pârâtul. În ce priveşte stabilirea pensiei de  întreţinere arată că aceasta realizează venituri în cuantum  de 700 euro, plăteşte chirie şi nu mai are decât  un singur serviciu, aşa încât solicită să plătească o pensie de 50 lei lunar.

I N S T A N Ţ A,

Asupra apelului civil, de faţă;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. XXXX/222 din xx.xx.xxxx, reclamanta G. M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. D. desfacerea căsătoriei părţilor, încredinţarea spre creştere şi educare a minorului rezultat din căsătorie, exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de către ea iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensiei de întreţinere, cu cheltuieli de judecată.

In motivare  reclamanta a arătat că traiul în comun nu mai poate continua din cauza pârâtului care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice şi este violent.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat proba testimonială.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosar (filele 33-36) pârâtul reclamant G. D.  a solicitat instanţei să dispună desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi , încredinţarea minorului spre creştere şi educare  iar reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata pensiei de întreţinere. A mai solicitat pârâtul-reclamant ca în situaţia în care nu-i va fi încredinţat minorul, să se stabilească un program de vizitare.

In motivare, a arătat că reclamanta-pârâtă este vinovată de destrămarea relaţiilor de familie întrucât nu se ocupa de treburile gospodăriei era mereu nervoasă, plictisită de el şi de copil.

Prin sentinţa civilă nr. XXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Dorohoi a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă G. M. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. D., cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant G. D..

A declarat desfăcută căsătoria înregistrată sub nr. XX din xx.xx.xxxx în Registrul de stare civilă al Consiliului municipal Dorohoi, jud. Botoşani, din vina ambilor soţi.

  După rămânerea irevocabilă a sentinţei reclamanta-pârâtă îşi va relua numele de „GR.” purtat anterior încheierii căsătoriei.

  A stabilit domiciliul minorului G. E. D. la reclamanta-pârâtă obligându-l pe pârâtul-reclamant a-i plăti acesteia, pentru minor, o pensie de întreţinere de 540 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul copilului.

  A obligat reclamanta-pârâtă a-i permite pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate : în fiecare sâmbătă şi duminică, în intervalul orar 11,00 – 18,00; 7 zile în perioada sărbătorilor pascale în acelaşi interval orar; în perioada 20 – 29 decembrie în acelaşi interval orar iar în fiecare lună de august să locuiască efectiv la pârâtul-reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel prima  instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G. E. D., născut la data de  XX.XX.XXXX.

Din declaraţiile martorilor rezultă că relaţiile dintre părţi au început a se destrăma din momentul în care reclamanta-pârâtă şi-a abandonat serviciul din ţară şi fără acordul pârâtului-reclamant a plecat în Italia  unde a considerat că viaţa i-ar fi mai uşoară.  Relaţia nu s-a terminat imediat şi cei doi au continuat să convieţuiască astfel că reclamanta pârâtă după ce a revenit un timp în ţară a plecat din nou în Italia cu acordul pârâtului-reclamant. Copilul minor l-a lăsat în îngrijirea părinţilor paterni. După aceasta reclamanta-pârâtă a început să ducă o viaţă mai uşuratică sens în care a intrat în relaţii cu un alt bărbat cu care a şi stat o săptămână întreagă în locuinţa acestuia. Paralel cu acest comportament, reclamanta-pârâtă şi-a răcit relaţia cu pârâtul-reclamant şi a devenit mai distantă faţă de copilul său minor. In ce priveşte pe pârâtul-reclamant acesta a plecat şi el după un timp în Italia unde părţile au locuit împreună însă acesta sesizând comportamentul reclamantei-pârâte a început să devină violent şi să exercite astfel acte de violenţă fizică dar şi morală asupra soţiei sale.

In ce priveşte minorul părţilor, instanţa constată că după ce a stat un timp în Italia mai tot timpul a fost lăsat în grija bunicilor paterni iar relaţia sa cu reclamanta-pârâtă a fost mereu împiedicată de pârâtul-reclamant care prin această atitudine a încercat să-i îndepărteze afectiv pe cei doi.

In prezent reclamanta-pârâtă se află în Italia unde are o locuinţă închiriată cât şi un serviciu stabil iar din ancheta socială desfăşurată de autorităţile italiene rezultă că aceasta este integrată în societatea italiană, are un grup de prieteni şi este respectată iar una din dorinţele cele mai fierbinţi ale acesteia este de al avea alături pe fiul său şi că în acest sens a şi pregătit condiţiile de habitat necesare acestuia.

Faţă de cele reţinute în fapt, instanţa apreciază că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reţinând în destrămarea vieţii de familie culpa comună a soţilor în condiţiile art.373 lit.b cod civil.

In temeiul art. 383 alin.3 cod civil, reclamanta-pârâtă va reveni la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, anume acela de „GR.”.

In ce priveşte domiciliul minorului instanţa constată că la vârsta acestuia este în interesul său superior de a fi în grija mamei sale care, în comparaţie cu pârâtul-reclamant ce se află şi el în Italia în acest moment, are condiţii optime pentru creşterea şi educarea sa, are venituri constante şi un mediu ambiant prietenos şi nu în ultimul rând, a dat dovadă de afecţiune şi gingăşie în raporturile cu copilul său pe când pârâtul-reclamant a făcut dovada unei firi violente.

Pe de altă parte, instanţa va avea în vedere că pârâtul-reclamant a solicitat şi o modalitate de vizitare a copilului său ori această cerere implică o acceptare tacită a încredinţării minorului către mama sa iar în sine acceptarea sa reprezintă o recunoaştere a faptului că interesul superior al copilului este pe deplin satisfăcut în condiţiile oferite de reclamanta-pârâtă.

Instanţa, procedând de această manieră, constată că nu sunt date temeiurile luării dreptului pârâtului de a-şi exercita şi el autoritatea părintească, alături de reclamantă şi ca atare i se va admite cererea reconvenţională urmând să stabilească un program după care acesta să aibă relaţii personale cu copilul său minor.

Stabilind domiciliul minorului la reclamantă,  în temeiul art. 525 alin.1 cod civil, va obliga pe pârâtul-reclamant a-i plăti reclamantei-pârâte pentru minor o pensie de întreţinere lunară la stabilirea căreia se va avea în vedere veniturile pârâtului-reclamant dar şi prevederile art. 529 alin.1 şi 2 teza I cod civil. In ce priveşte cuantumul obligaţiei este de observat că pârâtul-reclamant a specificat în înscrisurile sale dovedite prin înscrisuri oficiale că plăteşte deja 124 euro lunar minorului său. Ca atare, cuantificând în monedă naţională, rezultă un cuantum de 540 lei lunar.

La data de xx.xx.xxxx pe rolul Tribunalului Botoşani secţia 1 civilă a fost înregistrat apelul declarat de apelantul G. D.  împotriva Sentinţei Civile  XXX din xx.xx.xxxx dată de Judecătoria Dorohoi  în dosar  numărul XXXX/222/2011 prin acre a cerut  admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei în sensul în care au convenit părţile respectiv

-stabilirea locuinţei minorului G. E. D., ns.la XX.XX.XXXX, la apelant .

-autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinţi.

-să se încuviinţeze reclamantei-pârâte, mama minorului, de a avea legături personale cu minorul în modalitatea cerută la termenul de judecată din xx.xx.xxxx.

-să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata unei pensii de întreţinere pentru minor, faţă de venitul care rezultă din ancheta socială efectuată în Italia, obligaţia revenind de la sesizarea instanţei fondului până la majoratul minorului.

-să se compenseze cheltuielile de judecată. În drept a invocat prevederile art. 282 şi 304 din vechiul Cod de procedură civilă .

În motivare a menţionat că instanţa fondului nu s-a pronunţat asupra modalităţii exercitării autorităţii părinteşti. Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta-pârâtă nu a învestit instanţa de judecată cu o cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti pentru copilul rezultat din căsătorie motivat de faptul sesizării instanţei de judecată înaintea intrării în vigoare a codului civil.

Însă sunt deplin aplicabile preved. Legii nr.71/2011, noile dispoziţii ale Codului civil fiind de imediată aplicare în ceea ce priveşte relaţiile de familie şi referitoare la copiii rezultaţi din căsătorie. În acest sens, la termenul de judecată din xx.xx.xxxx a fost de acord cu cererea reclamantei-pârâte care, în interesul superior al copilului solicita ca instanţa de judecată să încuviinţeze ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinţi.

Instanţa de fond nu a respectat înţelegerea părţilor cu privire la stabilirea locuinţei minorului la el, aşa cum a şi cerut reclamanta-pârâtă la termenul de judecată din xx.xx.xxxx. Este adevărat că instanţa de judecată poate trece peste acordul părinţilor dar numai în interesul minorului şi pentru motive întemeiate.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că minorul frecventează regulat cursurile Grădiniţei cu program prelungit nr.8 Dorohoi, este supravegheat de către bunica paternă şi de tatăl lui, este comunicativ şi bine îngrijit, este ataşat afectiv de tată şi de bunicii paterni şi manifestă o reacţie de indiferenţă şi de respingere faţă de mamă.  Din ancheta socială efectuată la domiciliul lui rezultă că minorul are toate condiţiile materiale pentru o dezvoltare fizică optimă dar şi de afecţiune şi grijă din partea lui şi a bunicilor paterni . Ancheta socială efectuată în Italia atestă obiectiv condiţiile de locuit pe care le-ar avea minorul şi venitul mamei, programul de muncă şi timpul scurt pe care l-ar putea pune la dispoziţia minorului. Restul susţinerilor din ancheta socială sunt doar declaraţiile mamei minorului, subiective şi neprobate.

Instanţa de fond nu a motivat de ce a stabilit locuinţa minorului la mamă, peste voinţa acesteia, de ce a considerat că interesul copilului este să fie luat din mediul în care a crescut de la naşterea lui, unde este atât de iubit, şi dus în Italia în condiţii necunoscute. Din susţinerea din sentinţa apelată că el ar fi în Italia în acest moment rezultă că instanţa fondului nu a reţinut actele dosarului. Mama minorului este în Italia unde are o relaţie cu un alt bărbat care la rândul lui are o fiică de 10 ani.

Reclamanta-pârâtă nu mai locuieşte acolo unde s-a efectuat ancheta socială şi la această dată nu se cunosc condiţiile locative ale acesteia.

Instanţa de fond a greşit şi când l-a obligat la plata unei pensii de întreţinere pentru copil întrucât acesta este  în grija lui  de la naştere fără întrerupere.

Venitul lui  rezultat din actele depuse era de 800 lei deci nu poate fi obligat la o pensie de 540 de lei.

Instanţa fondului a reţinut invers situaţia. În fapt el nu plăteşte 120 de euro deoarece locuieşte în România, iar  reclamanta-pârâtă a fost obligată la o pensie de întreţinere pentru minor prin ordonanţa preşedinţială..

 Şi în ceea ce priveşte programul stabilit pentru legături personale cu minorul instanţa de fond a făcut confuzie între părţile din proces: nu el a solicitat ca mama minorului să poată avea legături cu copilul în fiecare seară la ora 20 pe internet şi cameră web. Reclamanta-pârâtă a solicitat această modalitate şi el s-a opus motivat, de programul de seară al copilului.

Deoarece la ultimul termen de judecată reclamanta-pârâtă a depus, prin avocat, o precizare la acţiune cu care  a fost de acord  a renunţat la proba testimonială admisă şi la vizionarea CD-ului.

A solicitat instanţei de apel admiterea probei cu martori, fotografii, CD, pentru situaţia de fapt expusă.

Pentru primul termen de judecată  G. M. L. a depus în temeiul art. 293 (1) din vechiul Cod  procedură civilă  o cerere de aderare la apelul declarat de partea adversă  prin a care a solicitat modificarea Sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată de instanţa de fond Judecătoria Dorohoi în sensul stabilirii ca autoritatea părintească să se exercite în comun, de către ambii părinţi, locuinţa minorului să fie la domiciliul tatălui său, să se încuviinţeze să stabilească legături personale cu copilul în conformitate cu dispoziţiile art. 262 din Noul Cod civ. în sensul ca pârâtul să-i permită să vadă copilul în fiecare seară la ora 20 (ora României) şi să vorbească prin internet (cameră web), să vadă copilul şi să ia la domiciliul ei în perioada în care va veni în ţară, obligându-se să-1 informeze pe soţul ei cu 2 săptămâni înainte de vizită, să poată lua copilul în vacanţa de vară la mare, în ţară, 10 zile, să ia copilul la domiciliul ei în perioada vacanţei de Paşte, 3 zile, şi în vacanţa de Crăciun, o săptămână.

să se stabilească pensia de întreţinere pe care urmează  să o plătească pentru creşterea şi educarea minorului, având în vedere faptul că faţă de data efectuării anchetei sociale de către autorităţile italiene, veniturile realizate din muncă s-au redus, adică are un venit net lunar de 700 euro, din care plăteşte o chirie de 250 euro, conform înscrisurilor aflate la dosarul de fond.

Apelantul  a promovat şi a obţinut o ordonanţă preşedinţială , prin care a fost obligată să achite suma de 50 lei/lună cu titlu de pensie de întreţinere, pe care a achitat-o imediat ce a aflat de soluţia Judecătoriei Dorohoi.

În motivare a menţionat că instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti.

A făcut trimitere la dispoziţiile art. 487,488 din noul Cod Civil. Atunci când părinţii nu se învoiesc asupra încredinţării copilului şi unul dintre ei solicită instanţei să hotărască asupra acestei măsuri, trebuie avută în vedere condiţia esenţială a interesului minorului.

Realizarea acestei condiţii se stabileşte prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină şi jurisprudenţă. Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilităţile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală şi morală, ataşamentul faţă de minor, precum şi al minorului faţă de părinte, precum şi grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după despărţirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul unuia sau altuia dintre criteriile respective. Astfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul din criteriile enunţate, instanţa de judecată fiind în măsură să le evalueze în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut şi educat de către părinţii săi şi potrivit art. 30 alin. 1 din acelaşi act normativ „are dreptul să crească alături de părinţii săi". Corelativ, potrivit art. 8 din CEDO „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie...'*, iar exercitarea drepturilor părinteşti reprezintă un element al vieţi de familie (cauza Nielsen c. Danemarca).

In concordanţă cu jurisprudenţă CEDO, dar şi cu prevederile art. 2 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului va preleva în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului şi trebuie să prevaleze în toate cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Instanţa de judecată a apreciat faptul că este în interesul minorului de a fi în grija ei, constatând că şi pârâtul a fost în Italia, iar condiţiile pe care i le pot eu oferi minorului sunt optime pentru creşterea şi educarea lui.

Veniturile ei sunt constante şi îi poate oferi un mediu ambiant prietenos, având posibilitatea să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală morală şi socială şi să se ocupe întrutotul de creşterea şi educarea minorului, de sănătatea, dezvoltarea fizică, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

A apreciat la momentul respectiv că ar fi în interesul minorului să locuiască la domiciliul tatălui său însă, dacă din ansamblul probator va rezulta că este posibil să ia copilul cu ea în Italia, instanţa de judecată cu siguranţă că va aprecia acest lucru.

Conform art. 401 C. civ., părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Părintele divorţat păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, dar exerciţiul acestora de către părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferă anumite limitări şi particularităţi.

Insă acest părinte continuă a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creşte copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie, precum şi protecţiei speciale a drepturilor copiilor.

Chiar dacă minorul se află în grija tatălui, nu s-a stins dreptul mamei şi, în aceeaşi măsură al minorului de a avea o relaţie firească, afectivă cu mama în afara domiciliului pârâtului, mai ales că în prezent minorul este la o vârstă la care trebuie să ştie că nu este abandonat de către mama lui iar sentimentul că şi mama doreşte să-1 vadă, că este iubit de ambii părinţi poate da minorului o mai mare siguranţă în plan afectiv, ajutându-1 în evoluţia lui viitoare.

A invocat dispoziţiile art. 262 din Noul Cod civ. în sensul ca pârâtul  să-i permită  să vadă copilul în fiecare seară la ora 20:00 (ora României) şi să vorbească prin internet (cameră web), să vadă copilul şi să-1 ia la domiciliul ei în perioada în care va  veni în ţară ,  obligându-se să-1 informeze pe fostul ei soţ cu 2 săptămâni înainte de vizită, să poată  lua copilul în vacanţa de vară la mare, în ţară, 10 zile, să ia copilul la domiciliul ei în perioada vacanţei de Paşte, 3 zile  şi a  vacanţei de Crăciun, o săptămână.

In tot acest timp a încercat să ia legătura cu copilul şi s-a interesat de situaţia lui, chiar dacă tatăl acestuia nu i-a dat voie. Cât timp a fost la grădiniţă a vorbit cu copilul  prin intermediul educatoarei.

De asemenea şi bunicii materni doresc să întreţină legături personale cu copilul, însă pârâtul nu le-a permis apropierea de el.

Consideră că şi părinţii ei ca bunici materni au dreptul de a avea legături personale cu minorul, precum şi dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională , fiind recunoscut ca fiind în interesului exclusiv al copilului.

In ceea ce priveşte pensia de întreţinere în favoarea minorului, la stabilirea acesteia cere să se aibă  în vedere că are în prezent un singur loc de muncă, de unde încasează 700 euro/lună, sumă din care achită o chirie în cuantum de 250 euro/lună, conform Contractului de închiriere tradus şi depus la dosar.

Pentru o justă soluţionare a cererii tribunalul a ataşat dosarul XXXX/222/2011 al Judecătoriei Dorohoi.

Din actele şi lucrările acestuia rezultă că prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi  sub nr. XXXX/222 din xx.xx.xxxx, reclamanta G. M. L. a chemat în judecată pe pârâtul G. D. solicitând  ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei părţilor, să-i încredinţeze spre creştere şi educare minorul rezultat din căsătorie, exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de către ea, pârâtul să fie obligat la plata unei pensiei de întreţinere, cu cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamanta a arătat că traiul în comun nu mai poate continua din cauza pârâtului care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice şi este violent.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat proba testimonială.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosar (filele 33-36) pârâtul reclamant G. D. a solicitat instanţei să dispună desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi , încredinţarea minorului spre creştere şi educare  iar reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata pensiei de întreţinere. A mai solicitat pârâtul-reclamant ca în situaţia în care nu-i va fi încredinţat minorul, să se stabilească un program de vizitare.

In motivare, a arătat că reclamanta-pârâtă este vinovată de destrămarea relaţiilor de familie întrucât nu se ocupa de treburile gospodăriei era mereu nervoasă, plictisită de el şi de copil.

In dovedire a solicitat proba cu martori.

Prima instanţă  din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale şi a solicitat relaţii privind starea materială a părţilor.

Prin sentinţa civilă XXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Dorohoi a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă G. M. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. D. cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant G. D..

A declarat  desfăcută căsătoria înregistrată sub nr. XX din xx.xx.xxxx în Registrul de stare civilă al Consiliului municipal Dorohoi, jud. Botoşani, din vina ambilor soţi.

A dispus ca după rămânerea irevocabilă a sentinţei reclamanta-pârâtă îşi va relua numele de „GR.” purtat anterior încheierii căsătoriei şi a stabilit  domiciliul minorului G. E. D. la reclamanta-pârâtă obligând  pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreţinere  pentru minor, de 540 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul copilului.

A obligat reclamanta-pârâtă a-i permite pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate : în fiecare sâmbătă şi duminică, în intervalul orar 11,00 – 18,00; 7 zile în perioada sărbătorilor pascale în acelaşi interval orar; în perioada 20 – 29 decembrie în acelaşi interval orar iar în fiecare lună de august să locuiască efectiv la pârâtul-reclamant.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut prima  instanţă că părţile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G. E. D., născut la data de  XX.XX.XXXX.

Din declaraţiile martorilor rezultă că relaţiile dintre părţi au început a se destrăma din momentul în care reclamanta-pârâtă şi-a abandonat serviciul din ţară şi fără acordul pârâtului-reclamant a plecat în Italia  unde a considerat că viaţa i-ar fi mai uşoară.  Relaţia nu s-a terminat imediat şi cei doi au continuat să convieţuiască astfel că reclamanta pârâtă după ce a revenit un timp în ţară a plecat din nou în Italia cu acordul pârâtului-reclamant. Copilul minor l-a lăsat în îngrijirea părinţilor paterni. După aceasta reclamanta-pârâtă a început să ducă o viaţă mai uşuratică sens în care a intrat în relaţii cu un alt bărbat cu care a şi stat o săptămână întreagă în locuinţa acestuia. Paralel cu acest comportament, reclamanta-pârâtă şi-a răcit relaţia cu pârâtul-reclamant şi a devenit mai distantă faţă de copilul său minor. In ce priveşte pe pârâtul-reclamant acesta a plecat şi el după un timp în Italia unde părţile au locuit împreună însă acesta sesizând comportamentul reclamantei-pârâte a început să devină violent şi să exercite acte de violenţă fizică dar şi morală asupra soţiei sale.

In ce priveşte copilul, instanţa constată că după ce a stat un timp în Italia mai tot timpul a fost lăsat în grija bunicilor paterni iar relaţia sa cu reclamanta-pârâtă a fost mereu împiedicată de pârâtul-reclamant care prin această atitudine a încercat să-i îndepărteze afectiv pe cei doi.

In prezent reclamanta-pârâtă se află în Italia unde are o locuinţă închiriată cât şi un serviciu stabil iar din ancheta socială desfăşurată de autorităţile italiene rezultă că aceasta este integrată în societatea italiană, are un grup de prieteni şi este respectată iar una din dorinţele cele mai fierbinţi ale acesteia este de al avea alături pe fiul său şi că în acest sens a şi pregătit condiţiile de habitat necesare acestuia.

Faţă de cele reţinute în fapt, prima instanţă a apreciat că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reţinând în destrămarea vieţii de familie culpa comună a soţilor în condiţiile art.373 lit.b cod civil.

In ce priveşte domiciliul minorului instanţa a constatat că la vârsta acestuia este în interesul său superior de a fi în grija mamei sale care, în comparaţie cu pârâtul-reclamant ce se află şi el în Italia în acest moment, are condiţii optime pentru creşterea şi educarea sa, are venituri constante şi un mediu ambiant prietenos şi nu în ultimul rând, a dat dovadă de afecţiune şi gingăşie în raporturile cu copilul său pe când pârâtul-reclamant a făcut dovada unei firi violente.

Pe de altă parte, instanţa are  în vedere că pârâtul-reclamant a solicitat şi o modalitate de vizitare a copilului său ori această cerere implică o acceptare tacită a încredinţării minorului către mama sa iar în sine acceptarea sa reprezintă o recunoaştere a faptului că interesul superior al copilului este pe deplin satisfăcut în condiţiile oferite de reclamanta-pârâtă.

Instanţa, procedând de această manieră, constată că nu sunt date temeiurile luării dreptului pârâtului de a-şi exercita şi el autoritatea părintească, alături de reclamantă şi ca atare i se va admite cererea reconvenţională urmând să stabilească un program după care acesta să aibă relaţii personale cu copilul său minor.

Stabilind domiciliul minorului la reclamantă, instanţa a obligat pe pârâtul-reclamant a-i plăti reclamantei-pârâte pentru minor o pensie de întreţinere lunară iar la stabilirea acesteia se va avea în vedere veniturile pârâtului-reclamant dar şi prevederile art. 529 alin.1 şi 2 teza I cod civil. In ce priveşte cuantumul obligaţiei este de observat că pârâtul-reclamant a specificat în înscrisurile sale dovedite prin înscrisuri oficiale că plăteşte deja 124 euro lunar minorului său. Ca atare,  cuantificând în monedă naţională, rezultă un cuantum de 540 lei lunar.

  Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul G. D. pentru motivele expuse mai sus. La cererea de apel a aderat şi reclamanta G. M. L..

 Tribunalul constată în primul rând că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti deşi potrivit art. 396 din Noul Cod Civil instanţa de tutelă trebuia , odată cu pronunţarea divorţului, să hotărască asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

Părţile au menţionat la datele  de xx.xx.xxxx şi respectiv xx.xx.xxxx că sunt de acord cu exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

 În ceea ce priveşte stabilirea  locuinţei minorului se constată că la data de xx.xx.xxxx G. M. L. a depus la dosar o cerere prin care a menţionat că trebuie stabilită locuinţa  copilului la domiciliul  tatălui . La data de 26 xx.xx.xxxx pârâtul a menţionat că este de acord cu această solicitare. Prima instanţă a dispus însă ca locuinţa copilului să fie la domiciliul mamei.

Potrivit art. 400 din noul Cod Civil în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

 Or aşa cum s-a precizat mai sus soţii au menţionat că există o înţelegere între ei în ceea ce priveşte această chestiune. Chiar legiuitorul a menţionat că trebuie avută în vedere  situaţia de fapt existentă în legătură cu domiciliul minorului  respectiv locul unde locuieşte în mod statornic copilul. Din anchetele sociale efectuate şi din relaţiile primite de la Şcoala nr. 2 Dorohoi rezultă că G. E. D. locuieşte în mod statornic la tată părţile fiind separate în fapt . Chiar în cererile de apel depuse,  soţii au menţionat că locuinţa copilului trebuie stabilită la domiciliul tatălui. Ca urmare tribunalul va stabili locuinţa copilului la domiciliul tatălui

În legătură cu programul de vizitare conform art.401 din Noul Cod Civil  părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Aşa cum arată art. 262 din noul Cod Civil exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Din dosarul cauzei nu rezultă că ar exista motive pentru care ar trebui limitat dreptul numitei G. M. L. la legături personale cu minorul. Prin cererea de apel pârâtul G. D. a menţionat că este de acord cu programul cerut de reclamantă prin cererea depusă la xx.xx.xxxx respectiv să-i permită să vadă copilul în fiecare seară la ora 20 (ora României) şi să vorbească prin internet (cameră web), să vadă copilul şi să ia la domiciliul ei în perioada în care va veni în ţară, obligându-se să-1 informeze pe soţul ei cu 2 săptămâni înainte de vizită, să poată lua copilul în vacanţa de vară la mare, în ţară, 10 zile, să ia copilul la domiciliul ei în perioada vacanţei de Paşte, 3 zile, şi în vacanţa de Crăciun, o săptămână.

 În ceea ce priveşte pensia de întreţinere tribunalul  va stabili că în raport cu posibilităţile reclamantei şi cu nevoile minorului echivalentul în lei a sumei de 175 Euro este suficient pentru a fi acoperită partea ce-i revine acesteia din obligaţia privind contribuţia la cheltuielile necesare pentru creşterea şi educarea copilului fiind aplicabile prevederile art.529 din Codul civil . Are în vedere instanţa de apel că prin cererea de aderare la apel reclamanta a menţionat că în prezent are un singur loc de muncă unde câştigă 700 euro lunar  iar pe de altă parte din ancheta socială efectuată în Italia nu rezultă că sumele încasate de aceasta lunar ar fi în cuantum net.

 Ca urmare în temeiul art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelurile declarate şi va schimba sentinţa primei instanţe în sensul celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C  I  D E

 Admite apelul declarat de pârâtul G. D.,domiciliat în  mun. Dorohoi,  Aleea X nr. Y,  et. Z, ap. T, jud. Botoşani,  formulată în contradictoriu cu reclamanta intimată G. M. L., domiciliată în mun. Botoşani, str. X nr. Y, jud. Botoşani  şi autoritatea tutelară, Primăria mun. Dorohoi,  şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanta G. M. L., împotriva sentinţei civile nr. XXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi.

Schimbă, în parte, sentinţa apelată în sensul că dispune ca : autoritatea părintească să se exercite în comun, de către ambii părinţi ; stabileşte domiciliul minorului G. E. D. la domiciliul tatălui în mun. Dorohoi, Aleea X nr. Y, et. Z, ap.T, jud. Botoşani ; încuviinţează ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul după următorul program : - să vadă copilul în fiecare seară  la ora 20,00 şi  să  vorbească  prin  internet (cameră web),

- să vadă copilul şi să-l ia la  domiciliul său în perioada în care va veni în ţară,  cu obligaţia de a-l informa pe pârât cu două săptămâni  înainte ;

- să ia copilul în vacanţa de vară la mare, în ţară, 10 zile ;

-  să ia copilul la domiciliul său în perioada  vacanţei de Paşte, 3 zile, şi în vacanţa de Crăciun,o săptămână.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului pentru  minor suma de 175 euro, în echivalentul  în lei la data  plăţii lunar, cu titlu  de pensie de  întreţinere, începând cu data introducerii  acţiunii, respectiv xx.xx.xxxx şi până la majoratul acestuia.

Păstrează restul dispoziţiilor  sentinţei  ce nu contravin  prezentei decizii. 

Cu recurs în termen de 30  de zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx.

Preşedinte,  Judecător,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare