Partaj Bunuri comune

Dosar nr. 1450/216/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 1389

Şedinţa publică de la 19 Aprilie 2011

Completul compus din:

S-au luat în examinare pentru soluţionare recursurile declarate de

reclamanta  B V şi pârâtul C P, împotriva încheierii din data de 17 Februarie 2011

şi a sentinţei civile nr.1152/MF din data de 05.10.2010 pronunţată de Judecatoria

Curtea de Argeş, intimaţi-intervenienţi în nume propriu fiind C Gşi C V.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile

asupra recursurilor au avut loc în şedinţa publică din data de 12 Aprilie 2011,

susţinerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă din aceea

dată şi care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea

de Argeş sub nr. 1450/216/17.07.2008 reclamanta B V a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul C P ca instanţa prin hotărârea ce se va pronunţa să  dispună partajarea

bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

În motivarea acţiunii s-a arătat în esenţă că părţile au fost căsătorite, iar prin

sentinţa civilă nr. 1356/MF/05.12.2007 căsătoria a fost desfăcută prin divorţ. S-au

enumerat bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv imobilul casă în

suprafaţă de circa 180 mp din intravilanul comunei D, judeţul Argeş şi o serie de

bunuri mobile.

S-au depus la dosar înscrisuri în legătură cu obiectul cauzei, au fost legal

citate părţile, au fost interogate părţile şi s-au audiat martorii B G (f.102), R N

(f.103), N N (f.104), H M (f.105), G G (f.106), B C (f.107), R G (f.108) şi B G (f.109).

În termen legal, pârâtul C P a formulat întâmpinare prin care a precizat că

este de acord cu împărţirea bunurilor comune, însă a arătat că nu este de acord cu

masa bunurilor comune precizată de reclamantă în acţiune, întrucât casa în care a

locuit aparţine tatălui său, nefiind deci bun comun. De asemenea, a precizat că

încălzirea centrală, parchetul melaminat, lucrările de finisaj au fost efectuate de

către pârât după despărţirea în fapt.

La termenul de judecată din data de 14.10.2008  s-a formulat cerere de

intervenţie de către numiţii C G şi C V, prin care au solicitat obligarea reclamantei

şi a pârâtului la plata în cote egale a valorii casei de locuit situate în intravilanul

comunei D, de roşu şi acoperită cu şiţă, edificată pe terenul proprietatea acestora,

cerere încuviinţată în principiu de instanţă.

Faţă de cererea de intervenţie, reclamanta a formulat întâmpinare solicitând

respingerea acesteia ca nefondată, întrucât intervenienţii au contribuit la edificarea

casei cu ajutor în muncă, la fel ca şi părinţii săi.

Reclamanta B V a formulat cerere completatoare prin care a solicitat

includerea la masa partajabilă şi a terenului de 0,12 ha situat în judeţul Argeş, teren

pe care este situată casa bun comun, deoarece pârâtul C P figurează înscris în rolul

agricol cu acest teren.

Pârâtul C P a formulat cerere completatoare prin care a solicitat complinirea

masei partajabile cu un autoturism marca Dacia 1310 aflat în posesia reclamantei-

pârâte, bunul fiind dobândit în timpul căsătoriei.

Pârâtul CP a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a

contestat dobândirea suprafeţei de 1200 mp teren în timpul căsătoriei, iar în ceea ce

priveşte construcţia, a precizat că intervenienţii au înţeles să îl gratifice doar pe

pârât, în calitate de fiu, nu şi pe reclamantă.

La termenul din 10.02.2009 reclamanta, prin apărător, a invocat două

excepţii şi anume excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor şi

excepţia prescripţiei cererii de intervenţie principală.

Prin încheierea de admitere în principiu din 17.02.2009, instanţa a respins

excepţiile invocate de reclamantă, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale

active a intervenienţilor şi cea a prescripţiei cererii de intervenţie principală,

pentru considerentele expuse în încheierea ce face parte integrantă din prezenta

hotărâre. De asemenea, instanţa a admis în parte şi în principiu acţiunea

reclamantei, a respins cererea completatoare formulată de aceasta, a admis în

principiu cererea completatoare a pârâtului C P şi a admis în principiu cererea de

intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C G şi C V.

Instanţa a constatat că părţile au fost căsătorite şi prin sentinţă irevocabilă au

divorţat, reţinând că foştii soţi au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţie

egală, bunurile comune enumerate în dispozitivul încheierii de admitere în

principiu. S-a mai constatat că intervenienţii în interes propriu C G şi C V au un

drept de creanţă asupra comunităţii de bunuri reprezentat de contravaloarea

edificării de roşu a casei bun comun (material şi manoperă), acoperirea acesteia cu

şiţă, pardosirea parterului cu duşumea de lemn, inclusiv tâmplăria din lemn.

Pentru identificarea şi evaluarea bunurilor, precum şi pentru stabilirea

dreptului de creanţă al intervenienţilor, s-au întocmit rapoarte de expertiză tehnică

de către experţii G M, N B, G G, consilierii PG şi M I exprimându-şi punctul de

vedere cu privire la raportul de expertiză tehnică specialitatea construcţii întocmit

în cauză.

Prin sentinţa civilă nr.1152/MF/05.10.2010  a Judecătoriei Curtea de Argeş 

s-a admis, în parte, acţiunea reclamantei B V, şi s-a respins cererea completatoare

formulată de aceasta. S-a admis cererea completatoare formulată de pârâtul C P,  şi

s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C G

şi C V.S-a dispus împărţirea bunurilor comune dobândite de reclamantă şi pârât în

timpul căsătoriei şi despăgubirea intervenienţilor în interes propriu C G şi C

Vconform variantei B din raportul de expertiză întocmit de expert G G.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamanta şi

pârâtul s-au căsătorit în data de 28.08.1988 şi prin sentinţa civilă nr.

1356/MF/05.12.2007 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, irevocabilă prin

neapelare, au divorţat (f.4-6). S-a mai constatat că potrivit recunoaşterii pârâtului C

P la interogatoriu (f.47-49) şi a reclamantei B V (f.39), foştii soţi au dobândit în

timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie prelucrată din

lemn masiv, compusă din: o masă, un dulap suspendat, o mască chiuvetă, un colţar;

aragaz inox, maşină de spălat: congelator cinci sertare; un cuptor cu microunde; o

combină frigorifică; butelie; 2 canapele extensibile de 2 persoane fiecare;  2 fotolii

extensibile de o persoană fiecare; mobilă de dormitor prelucrată din lemn şi

compusă din: un pat, o comodă, o perdea de dormitor, 2 perdele sufragerie, o

perdea terasă; un autoturism Dacia 1310 aflat în posesia reclamantei din vara anului

2007. De asemenea, tot în timpul căsătoriei, soţii au edificat pe terenul de 400 mp

proprietatea intervenienţilor, o casă parter şi etaj situată în intravilanul comunei D,

judeţul Argeş, autorizaţia de construire a imobilului casă fiind eliberată pe numele

pârâtului C Petre. S-a mai reţinut că din probele testimoniale administrate în cauză

a rezultat că intervenienţii în interes propriu C G şi C V (părinţii pârâtului C P) au

contribuit cu material şi manoperă, edificând casa de roşu, acoperind-o cu şiţă,

pardosind parterul cu duşumea de lemn şi montând tâmplăria din lemn. În

consecinţă s-a apreciat de instanţa de fond că intervenienţii C G şi C V au un drept

de creanţă asupra comunităţii de bunuri reprezentând contravaloarea (material şi

manoperă) edificării de roşu a casei bun comun, acoperirea acesteia cu şiţă,

pardosirea parterului cu duşumea de lemn, inclusiv tâmplăria din lemn.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a fi inclusă la comunitate şi

suprafaţa de 0,12 ha teren situat în comuna D din care 800 mp livezi şi 400 mp curţi

şi construcţii, conform cererii completatoare depuse la fila 25 dosar, s-a respins ca

neîntemeiată deoarece acest teren apare înscris în rolul fiscal al pârâtului CP în

anul 2008, când părţile erau deja divorţate şi nu s-a făcut nici o dovadă că în timpul

căsătoriei foştii soţi au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren.

În privinţa modalităţii de partajare, instanţa a dispus împărţirea bunurilor

comune dobândite de reclamantă şi pârât în timpul căsătoriei şi despăgubirea

intervenienţilor în interes propriu, conform variantei B din raportul de expertiză,

apreciindu-se că în această variantă reclamanta primeşte în natură bunuri din

comunitate, apreciindu-se că s-ar încălca prevederile art. 673 9 c.proc.civ.şi ale art.

741 Cod civil dacă s-ar dispune împărţirea bunurilor conform variantei A deoarece

în această variantă, cu excepţia autoturismului deja aflat la reclamantă, absolut

toate celelalte bunuri ar fi atribuite pârâtului, conducând la o sultă împovărătoare

pentru acesta respectiv de 54.380 lei, mai ales că în ambele variante pârâtul C P este

cel obligat la plata despăgubirilor către intervenienţi în sumă de 155.254 lei.

Împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei au fost declarate

recursuri de către reclamanta B V şi de către pârâtul C P.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de reclamanta B V s-a arătat

următoarele:

1.în mod greşit s-a reţinut un drept de creanţă în favoarea intervenienţilor

C G şi C V, considerându-se  că se impunea admiterea excepţiei lipsei

calităţii procesuale a intervenienţilor, în condiţiile în care nu s-a indicat

un temei juridic al cererii de intervenţie, iar din motivarea cererii rezultă

că acordarea contribuţiei părinţilor s-a realizat cu titlul donaţie, act care

este irevocabil. Totodată s-a apreciat că se impunea admiterea excepţiei

prescripţiei extinctive în ce priveşte cererea de intervenţie, întrucât

dreptul de creanţă trebuia valorificat în termen de 3 ani de la prestării

ajutorului;

2.instanţa de fond trebuia să realizeze o omologare a variantei A  din

raportul de expertiză, apreciindu-se că o asemenea variantă respectă

criteriul domiciliului, avându-se în vedere că aceste bunuri şi-au pierdut

din valoare ca urmare a faptului că a fost în posesia efectivă a pârâtului.

Totodată s-a arătat că aceste bunuri mobile, ce se impune a fi atribuite

pârâtului sunt accesorii bunului imobil.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâtul CP s-a arătat

următoarele:

1.în mod greşit s-a reţinut în masa partajabilă  şi instalaţia de încălzire

centrală şi centrală termică, întrucât aceste bunuri au fost realizate prin contribuţie

proprie după data despărţirii;

2.se impunea excluderea din masa partajabilă a fântânii şi a fosei septice

executate de intervenienţii C P şi C V;

3.în mod greşit s-a respins de instanţa de fond obiecţiunile privind valoarea

finisajelor care au fost evaluate în mod exagerat, în condiţiile în care s-a făcut o

evaluare globală, iar nu în mod particular, în funcţie de fiecare finisaj în parte şi nu

s-a ţinut cont de toate particularităţile construcţiei.

Tribunalul analizând recursurile reţine următoarele:

1.În ce priveşte critica recurentei-reclamante  B V privind includerea ,în

mod greşit, în masa partajabilă a dreptului de creanţă al intervenienţilor C G şi CV

tribunalul apreciază că este fondată.

În prealabil, în ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii

procesuale active a intervenineţilor C G şi C V, este de subliniat că instanţa de fond

a soluţionat , în mod judicios , aceste excepţii.

a)Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţii între

persoana fizică titulară a dreptului dedus judecăţii şi persoana care formulează o

cerere de chemare în judecată , în sens larg, înţelegându-se inclusiv o cerere de

intervenţie. Or, este de observat că neindicarea temeiului de drept de către partea

care formulează o cerere de chemare în judecată, nu reprezintă un fine de

neprimire a cererii având în vedere dispoziţiile art.84 c.proc.civ., judecătorul având

obligaţia de a da calificare corectă a cererii dedusă judecăţii în funcţie de modul de

formulare şi scopul urmărit prin aceasta. Or, prin cererea de intervenţie de

chemare în judecată din data de 14.10.2008 au solicitat un drept de creanţă,

constând în contravaloarea manoperei şi a sumelor investite în edificarea

construcţiei-bun comun. Prin urmare, având în vedere modul de formulare a

cererii rezultă că intervenienţii au înţeles să formuleze o acţiune în pretenţii, prin

care solicitau achitarea datoriei comune a soţilor conform art.32 c.fam , constând în

pretinse obligaţii contractuale ale soţilor în vederea edificării construcţiei-bun

comun. Or, în aceste condiţii în care din probatoriul administrat în cauză rezultă că

într-adevăr intervenienţii C G şi C V au avut un aport deosebit la edificarea

construcţiei, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceştia îşi justifică calitatea

procesuală activă, iar în ce priveşte temeinicia pretenţiilor aceasta reprezintă o

problemă de fond, care nu are implicaţii procesuale în ce priveşte modul de

rezolvare a excepţiei.

b) În ce priveşte critica privind modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei

extinctive, tribunalul reţine că instanţa de fond  în mod corect a apreciat că nu a

intervenit prescripţia extinctivă întrucât contravalorii contribuţiei părinţilor la

edificarea imobilului foştilor soţi, se poate determina poate fi valorificat numai

odată cu partajarea bunurilor comune, când se poate cunoaşte cota de contribuţie a

fiecărui soţ şi când ,, astfel cum se va arătat, contribuţia părinţilor prezintă

relevanţă sub aspectul stabilirii cotei de contribuţie a fiecărui soţ.

c)În ce priveşte reţinerea instanţei de fond a unui drept de creanţă în

favoarea intervenienţilor, tribunalul reţine că  un asemenea drept de creanţă nu se

impunea a fi inclus în masa partajabilă în sarcina soţilor. Astfel ajutorul dat de

părinţi unuia dintre soţi prin contribuţia la edificarea locuinţei comune a soţilor -

atâta timp cât nu se face dovada contrară-se prezumă că a fost dat în favoarea

copilului lor, cu intenţie liberală,  ceea ce reprezintă un aport al acestuia la

achiziţionarea bunurilor comune, ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei lui de

contribuţie. O atare contribuţie poate fi invocată cu ocazia partajului de către soţul

în cauză, indiferent de timpul scurs de la data la care a fost prestat ajutorul, nefiind

necesară formularea unei pretenţii în acest sens de către părinţi, pe calea unei

acţiuni separate sau pe calea unei cereri de intervenţie [în acelaşi sens: Trib.

Suprem, s.civ., dec.nr.2139/1985, în R.R.D.nr.7/1986, p.64]. O asemenea concluzie

este justificată de faptul că un asemenea aport reprezintă un dar manual , datorită

relaţiilor dintre părţile contractante ( donatori fiind părinţii iar donatar fiind soţul-

descedent al donatorilor) care reprezintă bun propriu conform  art.31 alin (1) lit.b)

c.fam. În măsura în care acest ajutor al părinţilor , fie în natură , fie în bani a fost

folosit pentru edificarea unui bun imobil, atunci soţul-donatar poate solicita fie

stabilirea unei cote majoritare raportat la întreaga masă comunitară, fie constatarea

că partea din bunul imobil reprezintă bun propriu ca efect al subrogaţiei reale cu

titlul universal conform art.31 alin (1) lit.f) c.fam. Astfel potrivit legii constituie

bun propriu valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în

care a trecut această valoare. Prin această reglementare s-a urmărit evitarea

confuziunii între cele două mari categorii de bunuri aflate în patrimoniile soţilor –

bunuri comune şi bunuri proprii – făcându-se aplicaţia subrogaţiei reale cu titlu

universal la celelalte categorii de bunuri , calificate, prin voia legiuitorului, ca

proprii fiecăruia dintre soţi. Dacă legiuitorul este, indiscutabil, interesat în apărarea

comunităţii de bunuri a soţilor, el este preocupat şi de protecţia patrimoniului

propriu al fiecărui soţ, căci numai în acest mod se poate realiza echilibrul necesar

între interesele comune de ordin patrimonial ale familiei şi cele de satisfacere a

nevoilor personale ale fiecăruia, prin garantarea unei minime independenţe

patrimoniale. Subrogaţia reală poate produce şi efecte parţiale. Astfel, dacă bunul

este dobândit în parte cu fonduri proprii, în parte cu fonduri comune, în măsura

corespunzătoare valorii încorporate bunul va fi propriu, iar ceea ce excede

contribuţiei din mijloace proprii intră în comunitatea de bunuri

În cauză, este indiscutabil că din probele administrare a rezultat că

intervenienţii C G  şi C V au avut o contribuţie importantă la edificarea

construcţiei, ce reprezintă bun comun însă este de reţinut că recurentul-pârât C P

nu a investit instanţa de judecată cu o cerere reconvenţională prin care să se

stabilească o cotă de contribuţie mai mare  sau asă solicite să se constate că o parte

din imobilul comun ar reprezenta , în realitate un bun propriu, ca efect al

subrogaţiei reale cu titlul universal, în conformitate cu art.31 alin (1) lit.f) c.fam.

De asemenea nici prin criticile de recurs nu a arătat că ar fi avut o contribuţie mai

mare de 50 % la  dobândirea bunurilor comune, determinată de aportul părinţilor

săi cu titlul de dar manual la edificarea construcţiei , ce reprezintă bun comun,

astfel că tribunalul va fi ţinut să respecte principiul disponibilităţii prevăzut de

art.129 c.proc.civ., având în vedere că partea interesată trebuie să solicite o cotă de

contribuţie mai mare de 50 % pe calea cererii de chemare în judecată sau pe calea

cererii reconvenţionale.Împrejurarea că ajutorul dat de intervenienţii C G şi C V , a

fost dat cu intenţie liberală rezultă atât din declaraţiile testimoniale ale martorilor

B G (f.102-dosar fond), N N (f.104-dosar fond)., cât şi din recunoaşterea judiciară a

intervenienţilor efectuată prin apărător (f.38-dosar fond).

În ce priveşte susţinerea orală a apărătorilor intimaţilor-intervenienţi şi a

recurentului-pârât, potrivit căreia ajutorul acordat a reprezentat în realitate o

donaţie, afectată de o condiţie rezolutorie a divorţului dintre soţi, tribunalul reţine

că părţile nu au investit prima instanţă cu o cerere având un astfel de petit, prin

care să se solicite constatarea încetării contractului de donaţie ca efect al

îndeplinirii condiţiei rezolutorii, conform art.1021 c.civ.. Or , tribunalul reţine că

această cerere, fiind o cerere nouă,  este inadmisibilă în faza recursului conform

art.316 c.proc.civ. raportat la art.294 c.proc.civ.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, tribunalul apreciază că , în mod

neîntemeiat, s-a reţinut în sarcina foştilor soţi un drept de creanţă în cuantum de

155.254 lei în favoarea intervenienţilor C G şi C V.

2.În ce priveşte critica recurentei-reclamante B V privind greşita lotizare

realizată de instanţa de fond, tribunalul reţine că aceasta este de asemenea

întemeiată.

Astfel dispoziţiile art.741 c.civ., nu sunt dispoziţii imperative, legiuitorul

lăsând la aprecierea legiuitorului posibilitatea atribuirii bunurilor mobile în

cantităţi egale. Aceste prevederi se complinesc cu dispoziţiile art.673 9 c.proc.civ.,

care statuează care sunt criteriile de atribuire a bunurilor în natură a bunurilor

supuse împărţelii şi potrivit cu care, la stabilirea şi atribuirea bunurilor, instanţa va

ţine seama de natura bunurilor şi domiciliul părţilor. Astfel, când împărţirea unui

bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută prin

atribuirea bunului respectiv unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească

bunuri de aceeaşi natură sau echivalentul în bani. Având în vedere aceste

considerente tribunalul apreciază că atribuirea în natură a bunurilor mobile, ce

servesc la deservirea imobilului construcţie,  către recurentul-pârât C P este pe

deplin justificată în speţa de faţă, având în vedere că acestuia i-a fost atribuit bunul

imobil, fost domiciliu conjugal, iar bunurile mobile reprezintă mobilierul şi bunuri

de strictă necesitate. Atâta timp  cât nu este posibil a se de da bunuri de aceeaşi

cantitate şi de aceeaşi valoare sau fel, este corect ca soţul care a primit locuinţa să

primească şi piesele de mobilier, bunuri mobile care, în această modalitate de

atribuire, îşi vor păstra destinaţia economică. În plus, recurentul-pârât  C P este cel

care s-a folosit de aceste bunuri după data despărţiri în fapt, astfel cum rezultă din

răspunsul la interogatoriu , la întrebarea nr.11 (f.49-dosar fond).

Faţă de considerentele expuse, tribunalul urmează a omologa varianta A din

raportul de expertiză (f.294-dosar de fond) , cu precizarea că valoarea masei

partajabile totale, prin excluderea dreptului de creanţă al intervenienţilor este de

271.614 lei, din care fiecare soţ are dreptul la o cotă de ?. Or, prin atribuirea

bunurilor în varianta A urmează a fi obligat pârâtul C P la plata unei sulte de

132.007 lei către reclamanta B V, stabilită conform următorului algoritm: 54.380 lei

stabilită cu titlul de sultă prin raportul de expertiză mai sus menţionat +1/2 din

dreptul de creanţă de 155.524 lei.

3.În ce priveşte critica recurentului-pârât C P conform căreia , în mod greşit,

s-a reţinut în masa partajabilă  şi instalaţia de încălzire centrală şi centrală termică,

întrucât aceste bunuri au fost realizate prin contribuţie proprie după data

despărţirii, tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel conform

declaraţiei martorului G G (f.106-dosar fond), încălzirea centrală a fost efectuată

după data separaţiei în fapt a soţilor. Or, câtă vreme nu s-a făcut dovada conform

art.1169 c.civ. că acest bun a fost realizat după data rămânerii irevocabile a

hotărârii de divorţ, realizarea acestei investiţii chiar de un singur soţ nu înlătură

prezumţia de comunitate a bunului respectiv potrivit art.30 c.fam, ci ar fi avut

relevanţă doar sub aspectul stabilirii unei cote de contribuţie mai mare, cu ocazia

soluţionării prezentului partaj, Totodată nu poate fi reţinută  nici apărarea conform

căruia acest bun ar fi amplasat într-o anexă proprietatea intervenienţilor, având în

vedere că  potrivit art.468 c.civ. sunt bunuri imobile prin destinaţie obiectele

mobiliare pe care proprietarul unui fond le-a pus pentru serviciul şi exploatarea

acestui fond sau care au fost ataşate la fond pentru a rămâne permanent. Or, din

natura instalaţiei de încălzire şi a centralei  termice, rezultă , în mod indubitabil, că

acest bunuri au fost realizate în vederea deservirii construcţiei-bun comun, care

reprezintă bunul principal.

4.În ce priveşte critica recurentului C P conform căreia se impunea

excluderea din masa partajabilă a fântânii şi a fosei septice executate de

intervenienţii C P şi C V, tribunalul reţine că este de asemenea neîntemeiată,

întrucât aceste îmunătăţiri, fiind rezultatul unui dar manual din partea

intervenienţilor, aveau relevanţă sub aspectul stabiliri unei cote de contribuţie mai

mare în favoarea pârâtului C P, care însă, astfel cum s-a arătat anterior, nu a uzat de

această facultate procesuală de a solicita stabilirea unei cote de contribuţie mai

mare.

5.În ce priveşte critica conform căreia, în mod greşit, s-a respins de instanţa

de fond obiecţiunile privind valoarea finisajelor care au fost evaluate în mod

exagerat, în condiţiile în care s-a făcut o evaluare globală, iar nu în mod particular,

în funcţie de fiecare finisaj în parte şi nu s-a ţinut cont de toate particularităţile

construcţiei, tribunalul reţine că aceasta este de asemenea  neîntemeiată.

Astfel este de observat că prin nota cu obiecţiuni din data de 2.12.2009 (f.253

–dosar fond) s-a arătat că evaluarea realizată de expertulş G G este inexactă ,

întrucât folosirea unor metode neunitare în evaluarea construcţiilor duce la

valoarea exagerată a unei construcţii; se impunea o evaluare a  construcţiilor pe

bază de deviz, în condiţiile în care construcţia este edificată în regie proprie,

apreciindu-se totodată că valorile de înlocuire din Decretul nr.256/1984 trebuie

avute în vedere doar, în mod orientativ. Prin încheierea de şedinţă din data de

8.12.2009 (f.255-dosar fond) au fost admise obiecţiunile formulate, dispunându-se

completarea raportului de expertiză, fapt realizat la data de 16.02.2010 (f.262-dosar

fond). Or, este de observat că împotriva completării raportului de expertiză, pârâtul

CP nu a mai formulat obiecţiuni, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de

şedinţă din data de 18.05.2010 (f.281-dosar fond), astfel că având în vedere

dispoziţiile art.212 alin (2) c.proc.civ., tribunalul apreciază că nu mai pot fi

formulate direct în faza recursului, critici vizavi de completarea raportului de

expertiză. În ce priveşte raportul iniţial de expertiză efectuat de expertul GG,

tribunalul reţine că evaluarea construcţiei în raport de criteriile stabilite prin

Decretul nr.256/1984 s-a realizat, în mod corect, având în vedere că în aplicarea

principiului egalităţii copartajanţilor, la efectuarea partajului trebuie luată în

considerare valoarea bunului de la data judecăţii, iar nu valoarea existentă la

momentul naşterii stării de indiviziune, iar pentru a se asigura deplina echitate în

efectuarea partajului unei locuinţe, evaluarea trebuie să fie făcută la valoarea de

circulaţie, ţinându-se seama de o serie de criterii, precum: materialele incorporate

în clădire, finisajele, gradul de confort, gradul de seismicitate, locul situării, starea

ei actuală, preţurile practicate în localitatea respectivă pentru imobile similare etc

[în acelaşi sens: C.S.J., s. civ., dec. nr. 1715/1992, în Dreptul nr. 10-11/1993, p. 121].

Or, expertul cauzei prin efectuarea raportului a ţinut cont de toate aceste criterii

stabilind o anumită valoare de circulaţie a imobilului la data efectuării partajului.

Solicitarea recurentului-pârât ca evaluarea imobilului să se facă în funcţie de devize

estimative este neîntemeiată întrucât recurgerea la o asemenea metodă prespune

determinarea valorii la data edificării construcţiei, aspect nerelevant pentru

soluţionarea acţiunii de partaj. În plus, o asemenea evaluare ar fi şi incertă câtă

vreme nu s-au administrat probe din care să rezulte  materialele folosite efectiv la

edificarea construcţiei în litigiu. În ce priveşte critica privind neevaluarea distinctă

a lucrărilor de finisare, tribunalul reţine că nu s-a dovedit de către recurent că prin

maniera de a proceda a expertului s-ar fi cauzat un prejudiciu recurentului C P,

câtă vreme nu s-a făcut dovada conform art.1169 c.civ. că valoarea finisajelor de

calitate inferioară era mult mai mare decât valoarea finisajelor de calitate

superioară.

 Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va

respinge recursul pârâtului C P, va admite recursul reclamantei B V şi va modifica,

în parte, încheierea interlocutorie din data de 17.02.2009 şi sentinţa recurată, în

sensul că respinge cererea de intervenţie în interes propriu; va dispune sistarea

comunităţii de bunuri conform variantei A din raportul de expertiză tehnică G G,

cu următoarele precizări: va înlătura obligaţia de plată către intervenienţi a sumei

de 155.254 lei reprezentând drept de creanţă şi va obliga pârâtul la plata către

reclamantă a sumei de 132.007 lei, cu titlu de sultă; urmând a fi menţinute, în rest, 

încheierea şi sentinţa.

 În baza art.274 c.proc.civ. vor fi obligaţi pârâtul şi intervenienţii la plata

cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 Respinge recursul declarat de pârâtul CP împotriva încheierii din data de

17.02.2009 şi a sentinţei civile nr.1152/MF/05.10.2010 a Judecătoriei Curtea de

Argeş , ca nefondat.

 Admite recursul declarat de reclamantă BV împotriva încheierii din data

de 17.02.2009 şi a sentinţei civile nr.1152/MF/05.10.2010 pronunţată de Judecătoria

Curtea de Argeş, intimaţi-intervenienţi în nume propriu fiind C G şi C V şi pârâtul

C P.

 Modifică în parte încheierea interlocutorie din data de 17.02.2009 şi

sentinţa, în sensul că respinge cererea de intervenţie în interes propriu.

 Dispune sistarea comunităţii de bunuri conform variantei „A” din raportul

de expertiză tehnică G G, cu următoarele precizări:

1.Lotul nr. 1 se atribuie pârâtului C P şi este alcătuit din:

a)una casă de locuit P+E situată în D, judeţul Argeş în valoare de  261.455 lei;

b) următoarele bunuri mobile  în valoare de 6359 lei, respectiv:

- mobilă de bucătărie din lemn masiv compusă din corp suspendat, mască

chiuvetă, masă prevăzută cu schelet din lemn de brad şi placată cu faianţă, colţar

din lemn masiv de brad, în combinaţie cu stejar şi material sintetic din vinil bej

lăcuită, confecţionată artizanal în valoare de 1144 lei;

- aragaz cu mască din inox -476 lei;

- maşină de spălat automată – 756 lei;

- congelator Arctic cu 5 sertare – 510 lei;

- cuptor microunde Vortex – 106 lei;

- combină frigorifică Indesit – 944 lei;

- butelie aragaz tip Petrom – 93 lei;

- două canapele extensibile de 2 persoane cu somieră burete, tapiţerie

material sintetic pluşat, fond bej cu imprimeuri – 918 lei;

- mobilă dormitor, respectiv pat de mijloc artizanal, din lemn de brad băiţuit

şi lăcuit, cu saltea relaxa – 493 lei;

- comodă realizată artizanal din lemn de brad, băiţuit şi lăcuit finisată – 297

lei;

- perdea dormitor din material sintetic (5 metri liniari) – 72 lei;

- două fotolii extensibile, tapiţerie maro, din stofă, cotiere cu defecte – 318

lei;

- două perdele sufragerie din material sintetic (10 metri liniari) – 144 lei;

- perdea pentru terasă din material sintetic (5 metri liniari) - 88 lei;

2.Lotul nr. 2  se atribuie reclamantei B V şi se compune dintr-un autoturism

Dacia 1300, în valoare de 3.800 lei;

 Înlătură obligaţia de plată către intervenienţi a sumei de 155.254 lei

reprezentând drept de creanţă.

 Obligă pârâtul C P la plata către reclamanta B V  a sumei de 132.007 lei, cu

titlu de sultă.

 Menţine în rest  încheierea şi sentinţa.

 Obligă pe recurentul-pârât şi pe intimaţii-intervenienţi la plata către

recurenta-reclamantă a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.

 Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 19 Aprilie 2011.

1

Domenii speta

Spete similare