Partaj

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……./2007

SENTINŢA CIVILĂ NR. ……/2011

Şedinţa publică din data de …..  2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE – ……

GREFIER – …

Pe rol judecarea cauzei de minori şi familie privind pe reclamantul ITD şi pe pârâta C (fostă I) D, având ca obiect partaj bunuri comune.

 La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 13.01.2011, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru 20.01.2011, pentru a se da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, pentru 27.01.2011 şi pentru astăzi, în vederea deliberării.

INSTAN?A

 Deliberând asupra acţiunii de faţă,

 Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 07.06.2007, legal timbrată, reclamantul ITD a chemat în judecată pe pârâta C (fostă I) D, solicitând să se constate că masa bunurilor  de împărţit a fost  achiziţionată în timpul căsătoriei; să se dispună  partajarea imobilului din litigiu prin atribuirea  acestuia pe seama pârâtei, cu obligarea  acesteia la plata unei sulte în valoare de 70 % din valoarea de circulaţie a imobilului; să se constate că la dobândirea celorlalte bunuri mobile reclamantul  a avut o cotă contributivă de 70 %; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, se arată că masa bunurilor de împărţit se compune din: bunuri imobile – imobil situat în …., identificat în ….., număr topografic ……. reprezentând în natură apartament cu 3 camere plus dependinţe în suprafaţă de 80 mp; imobil situat în ……. reprezentând în natură teren  agricol extravilan în suprafaţă de 2 ari; bunuri mobile – cuptor cu microunde în valoare de 280 lei;  combină frigorifică în valoare de 1200 lei;  robot de bucătărie  în valoare de 220 lei; televizor în valoare de 900 lei; maşină de spălat automată în valoare de 600 lei;  canapea în valoare de 500 lei;  dulap – cuier în valoare de 400 lei, 2 butelii în valoare de 100 lei; călcător în valoare de 140 lei; masă retractabilă de 8 persoane în valoare de 200 lei; autoturism marca Dacia 1410 în valoare de 1500 Euro. Se mai arată că părţile au fost căsătorite, căsătorie care a fost desfăcută prin SC nr. …./2005 pronunţată în dosarul nr. ……/2005 al JO. Reclamantul arată că înainte de a fi cumpărat imobilul reprezentând în natură apartament compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 80 mp, părţile au achiziţionat în timpul căsătoriei şi o garsonieră  în valoare de 700.000 lei cu banii care au rezultat din darurile de nuntă în cuantum de 500.000 lei la care s-a adăugat ajutorul din partea părinţilor reclamantului, care i-au dat suma de 200.000 lei în anul 1992. Menţionează reclamantul că veniturile sale lunare au fost vizibil mai mari de-a lungul celor 13 ani de căsătorie faţă de veniturile pârâtei.

În drept au fost invocate prevederile art. 30 şi urm. C. fam. , art. 274 C.pr.civ.

În probaţiune, s-au depus în xerocopie următoarele înscrisuri: notificarea emisă la 03.04.2007, extras de CF şi Sentinţa Civilă nr. ……/2005.

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 14) prin care a arătat că se opune la admiterea cererii formulată de reclamant, solicitând respingerea acesteia ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea în fapt a întâmpinării, se arată că nu corespunde adevărului faptul că părţile au primit suma de 200.000 lei de la părinţii reclamantului în momentul achiziţionării garsonierei, primind doar suma de 100.000 lei.  Pârâta mai arată că la cumpărarea apartamentului ce formează obiectul prezentului litigiu a contribuit cu suma de 7.000.000  lei în plus faţă de cei 14.000.000 lei obţinuţi din vânzarea garsonierei şi din economiile realizate de-a lungul celor doi ani. Menţionează pârâta că nu corespunde adevărului nici faptul că reclamantul a avut o contribuţie  mai mare decât aceasta la achiziţionarea imobilului din litigiu, realizând venituri mai mari, având mai multe locuri de muncă. Astfel, arată că pârâta avea veniturile mai mari decât reclamantul, ea fiind cea care avea mai multe locuri de muncă pe perioada căsniciei. Apreciază că solicitarea reclamantului de a fi obligată la plata unei sulte în cotă de 70 % din valoarea imobilului este neîntemeiată şi nefondată. Precizează reclamanta  că valorile bunurilor mobile indicate de către reclamant sunt exagerate în raport cu valoarea pe care au avut-o la data achiziţionării. De asemenea, arată că s-a încheiat între părţi o convenţie verbală prin care au convenit ca autoturismul marca Dacia 1410 să rămână în proprietatea reclamantului, urmând ca celelalte bunuri mobile să rămână pârâtei. Cu privire la terenul în suprafaţă de 2 ari  situat în Nojorid, se arată că părţile nu sunt proprietari, sens în care nu poate forma obiect al cererii de partaj.

Pe cale reconvenţională, (f. 16) pârâta  a solicitat: să se constate că sub durata căsătoriei părţile au dobândit următoarele: bunul imobil situat în ……., str. ……, judeţul Bihor, înscris în CF …..Oradea nr. topo …… ce în natură reprezintă  apartament  cu 3 camere + dependinţe cu o suprafaţă construită de 80 mp; bunurile mobile: cuptor cu microunde, combină frigorifică, robot de bucătărie, maşină de spălat automată, canapea, dulap cuier, 2 butelii, călcător, masă retractabilă şi autoturismul Dacia 1410; să se dispună partajarea imobilului – apartament – în sensul de a fi atribuit ei cu obligarea la plata unei sulte în cotă de 35 % din valoarea acestuia, cotă ce reprezintă contribuţia reclamantului la dobândirea imobilului; să se dispună ca bunul mobil autoturism marca Dacia 1410 să fie atribuit reclamantului, iar celelalte bunuri mobile să fie atribuite pârâtei; să se dispună Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor  să întabuleze dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului – apartament cu 3 camere înscris în CF ….. Oradea nr. topo ……– cu titlu de partaj; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reconvenţionale, se arată că părţile au fost căsătorite din anul …… până în data de ….. când s-a dispus desfacerea căsătoriei prin SC nr……/2005. Se mai arată că la scurt timp de la încheierea căsătoriei, părţile au cumpărat o garsonieră cu preţul de 700.000  lei, bani obţinuţi astfel: 600.000 lei rezultaţi din darurile de nuntă şi 100.000 lei primiţi  de la părinţii reclamantului. Menţionează pârâta că în anul 1994, după vânzarea garsonierei , părţile au cumpărat  imobilul din litigiu cu preţul de 20.000.000 lei , la care s-a adăugat suma de 1.000.000 lei plătită pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare şi pentru zugrăvirea imobilului, bani care au fost proveniţi astfel: 14.000.000 lei au provenit din vânzarea garsonierei şi din economiile  făcute timp de 2 ani şi 7.000.000 lei au fost împrumutaţi de pârâtă de la sora acesteia,  sumă restituită în momentul în care a primit 9.000.000 lei  cu titlu de despăgubiri ca urmare a decesului tatălui său  accidentat mortal. Precizează pârâta  că pe durata căsătoriei a avut mai multe locuri de muncă, obţinând astfel venituri mai mari decât reclamantul.  De asemenea, arată că de la data achiziţionării garsonierei şi până la data cumpărării  apartamentului, pârâta  a desfăşurat  în nenumărate rânduri activităţi agricole alături de mama sa, realizând astfel numeroase venituri suplimentare din vânzarea produselor agricole. Apreciază pârâta că, contribuţia  la dobândirea imobilului din litigiu este mult mai mare decât contribuţia reclamantului,  fiind în proporţie de 65%. Mai arată că, contribuţia reclamantului la achiziţionarea garsonierei  a fost mai mare, cei 100.000 lei primiţi de la părinţii săi reprezentând 1/7 din valoarea acesteia.

În drept au fost invocate prevederile art. 30 şi urm. din Codul familiei.

Reclamantul a formulat precizare de acţiune (f. 25 ?i f. 129) prin care a solicitat să se constate că pe durata căsătoriei a fost achiziţionat imobilul situat în …….., înscris în CF …..Oradea, top. ……. în cote de 50 %-50 %;  să se dispună  partajarea imobilului din litigiu în sensul atribuirii pe seama sa, cu obligarea la plata unei sulte; să se dispună efectuarea operaţiunilor aferente  în CF; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt se arată că faţă de împrejurarea că pârâta  s-a stabilit în străinătate  alături de copil, aceasta nu mai are nevoie de imobilul din litigiu. Se mai arată că reclamantul nu are un imobil în proprietate, acesta locuind  la părinţii săi. Menţionează reclamantul  că a realizat îmbunătăţiri  în cadrul imobilului.

În drept sunt invocate prevederile art. 673 indice 9 C.pr.civ.

Pârâta a formulat întâmpinare la precizarea de acţiune (f. 146) prin care a arătat că cele formulate de reclamant sunt o modificare a cererii de chemare în judecată, sens în care se impune decăderea. Apreciază pârâta  că solicitarea reclamantului de  a i se atribui  imobilul în litigiu nu este altceva  decât o strategie  aplicată ca urmare a faptului că  valoarea de piaţă a apartamentelor a scăzut considerabil, astfel că sulta cuvenită ar fi mult mai mică. Mai apreciază pârâta că solicitarea reclamantului ar trebui respinsă ca fiind tardiv formulată. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată. Menţionează pârâta că plecarea sa în Franţa nu este decât temporară, având în vedere că i s-a oferit  posibilitatea de a munci şi de a obţine pentru câteva luni venituri mult mai mari decât cele obţinute în ţară. De asemenea, precizează că periodic, o dată la două luni, se întoarce în ţară. Mai arată pârâta că nu deţine în proprietate un alt imobil decât cel din litigiu şi nu are posibilitatea de a-şi procura o altă locuinţă, în timp ce reclamantul poate locui în casa părinţilor săi. Învederează pârâta că reclamantul a fost cel care a părăsit domiciliul conjugal  chiar înainte de divorţ , aceasta locuind în continuare cu fetiţa în imobil. Cu privire la susţinerile reclamantului că a adus îmbunătăţiri  imobilului, pârâta arată că este vorba de faptul că a montat gresie şi faianţă, lucrări care au fost efectuate  în timpul căsătoriei, din banii părţilor.

Pârâta a depus la termenul de judecată din data de 20.01.2011, o precizare a punctului 3 a cererii reconven?ionale, arătând că de la data separării în fapt bunurile mobile indicate în ac?iune au rămas în folosin?a sa, iar autoturismul marca Dacia 1410 i-au rămas reclamantului. Având în vedere vechimea acestora, pârâta a apreciat că bunurile mobile destinate uzului gospodăresc au o valoare de 1000 lei, iar  autoturismul marca Dacia 1410 , are tot o valoare de 1000  lei.

Prezent la termenul de judecată din data de 20.01.2011, reclamantul a învederat că bunurile mobile, respectiv autoturismul marca Dacia 1410 au aceia?i valoare de 1000 lei. Totodată, reclamantul a arătat că renunţă la judecarea cererii privind includerea în masa partjabilă a imobilului situat în localitatea Nojorid.

Reclamantul a formulat concluzii scrise (f. 191-193) prin care a solicitat admiterea cererii.

În motivarea în fapt, se consideră de către reclamant că întregul probatoriu coroborat duce la concluzia  că acesta ar avea o cotă de contribuţie mult mai mare de 50 %. Menţionează reclamantul că pe lângă locul de muncă  pe care îl avea, acela de şofer, acesta a efectuat numeroase investiţii în cadrul imobilului împreună cu tatăl său. Mai arată că practica instanţelor de judecată a stabilit cu titlu de constantă faptul că „determinarea contribuţiei avute de fiecare parte la dobândirea bunurilor comune impune luarea în considerare a faptului că acest criteriu se raportează la ansamblul bunurilor şi nu individual”. Apreciază reclamantul că susţinerile pârâtei  în sensul că pe perioada căsătoriei ar fi avut  două locuri de muncă nu pot fi probate  prin menţiunile din cartea de muncă, dar nici nu pot produce consecinţe decât defavorabile  faţă de aceasta, deoarece se pune problema cine a avut grijă de educarea ?i îngrijirea minorei. Apreciază reclamantul că dacă instan?a va constata că pârâta a avut mai multe locuri de muncă pe parcursul căsătoriei, va trebui să constate că fa?ă de reclamant se impune a fi re?inut ca ?i contribu?ie criteriul de cre?tere ?i educare a minorei. Precizează pârâtul că instanţa trebuie să aibă în vedere şi prezumţia de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

În drept sunt invocate prevederile art. 30 şi urm. din Codul familiei.

Prin concluziile scrise (f. 184-187), pârâta a solicitat respingerea cererii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.

În motivarea în fapt, se arată că potrivit răspunsului reclamantului la interogatoriu, părţile au obţinut suma de 582.000 lei ca dar de nuntă, la care s-a mai adăugat suma de 100.000 lei primită de la părin?ii reclamantului ?i suma de 18.000 lei proveni?i din salariile lor în acea lună. Pârâta mai arată că a dovedit cu martori faptul că a avut mai multe locuri de muncă simultan, lucrând după-amiezile ca menajeră iar în week-end, ca ospătar la nunţi, obţinând astfel venituri suplimentare faţă de cele obţinute la locul de muncă în care a fost angajată cu carte de muncă. Menţionează pârâta că prin studierea comparativă a veniturilor obţinute de părţi, ce rezultă din înscrierile operate în cărţile de muncă în perioada 1992-1995, perioadă în care au făcut economii pentru cumpărarea imobilului în litigiu, se poate desprinde concluzia că veniturile pârâtei erau mai mari decât cele ale reclamantului. Mai arată că  aşa cum rezultă din datele înscrise în cartea de muncă, reclamantul a lucrat la …….. în perioada ….., fiind încadrat  în funcţia de ….… nu ca şi ….. Precizează pârâtă că din răspunsul reclamantului la interogatoriu rezultă faptul că, categoria C+E necesară pentru a conduce tiruri, a fost obţinută de acesta abia în anul 2003, astfel cu mult timp după achiziţionarea apartamentului. Solicită pârâta să se aibă în vedere faptul că reclamantul a formulat precizarea de acţiune după efectuarea raportului de expertiză, când a luat cunoştinţă de valoarea imobilului.

La termenul de judecată din dtaa de 11 mai 2009, instan?a a respins excep?ia tardivită?ii precizării de ac?iune invocate de către pârâtă, apreciind că fiind vorba de un proces de partaj modalitatea de partajare poate fi modificată oricând pe parcursul procesului.

Sub aspectul probatoriului, în cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părţilor ( filele 54-55;  71-74), proba constând în efectuarea unei expertize de evaluare a imobilelor ( filele 110-113; filele 173-175 – răspunsul la obiecţiuni) şi testimonială, fiind audiaţi sub prestare de jurământ martorii SA, DA, DI; DD, VA, SF şi RC, BA, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar, filele 37; 50; 51-52, 75-76; 89; 104-105; 164; 165-166.

Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, instanţa retine următoarele :

În fapt, păr?ile s-au căsătorit la data de ……, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentin?a civilă nr……./11.10.2005, pronun?ată de JO în dosar nr……/2005, definitivă ?i irevocabilă prin neapelare (f.8). Sub durata căsătoriei, la data de ….. s-a născut fiica păr?ilor ITR, încredin?ată prin aceia?i hotărâre , mamei  spre cre?tere ?i educare.

În drept se re?ine că potrivit prevederilor art.30 al.1 Codul familiei, bunurile dobandite în timpul căsătoriei de oricare dintre so?i sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale so?ilor, iar, potrivit alin. 3 al aceluia?i articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumtiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre so?i, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam.

În cauză din analiza probelor administrate şi recunoaşterile ambelor părţi, instan?a re?ine că după încheierea căsătoriei, în anul 1992, cu suma de bani primită la nuntă, de 582.000 lei, 100.000 lei primi?i de la părin?ii reclamantului ?i restul din economiile păr?ilor, ace?tia ?i-au achizi?ionat o garsonieră în valoare de 700.000 lei, la data cumpărării.

La re?inerea acestei stări de fapt, instan?a a avut în vedere atât sus?inerile păr?ilor, răspunsurile reclamantului la interogator, cât ?i declara?iile martorilor audia?i. Astfel, potrivit declara?iilor martorilor DI ?i DD, propu?i de reclamant, cheltuielile ocazionate de nunta păr?ilor au plătite de ambele familii ale acestora pe din două, iar din banii primi?i la nuntă ace?tia ?i-au cumpărat prima garsonieră. Acest aspect este confirmat par?ial ?i de reclamant ce cu ocazia răspnsului la interogator a arătat că doar suma de 500.000 lei primită dar de nuntă a fost folosită la achizi?ionarea garsonierei, restul pre?ului fiind compus din suma de 100.000 ajutor bănesc primi?i de la părin?ii săi ?i 100.000 lei sumă pe care a avut-o el din vânzarea unor porci. Dar , în condi?iile în care reclamantul nu a justificat în niciun fel diferen?a de 82.000 lei primi?i ca dar de nuntă, văzând ?i declara?iile martorilor propu?i de acesta ce au relatat că banii primi?i cu ocazia celebrării căsătoriei au fost folosi?i de păr?i pentru a cumpăra garsoniera, cheltuielile ocazionate de acest eveniment fiind suportate de părin?ii păr?ilor, instan?a va re?ine ca temeinice sus?inerile pârâtei, că pentru achizi?ionarea garsonierei s-au folosit cei 582.000 lei primi?i ca dar de nuntă, la care s-a mai adăugat suma de 100.000 lei primită de la părin?ii reclamantului, restul sumei provenind din veniturile păr?ilor.

Din probatoriul administrat instan?a mai re?ine că, sub durata căsătoriei, la data de 23.10.1995, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. .../..... de Notariatul de Stat Oradea (f. 204), păr?ile au dobândit imobilul din litigiu, apartamentul ...., situat în ….., compus din trei camere şi dependinţe. Pre?ul real achitat pentru achizi?ionarea acestui apartament a fost de 20.000.000 lei, potrivit recunoa?terilor ambelor păr?i, compus din suma de 14.000.000 lei rezultat din vânzarea garsonierei ?i economiile lor, iar restul dintr-un împrumut contractat de păr?i de la sora pârâtei.

Totodată, instanţa reţine pe baza recunoaşterilor şi acordului părţilor cu privire la existenţa, locul unde se află şi valoarea bunurilor  -exprimate în declara?ia luată pârâtei, cât ?i în cererile adresate instanţei că păr?ile au mai dobândit în timpul căsătoriei şi următoarele bunuri mobile : cuptor cu microunde, combină frigorifică, robot de bucătărie, televizor, maşină de spălat automată, canapea, dulap- cuier, 2 butelii, călcător, masă retractabilă de 8 persoane, toate în valoare de 1000 lei, precum şi un autoturism Dacia 1410 în valoare de 1000 lei.

Pârâta a susţinut că a avut o cotă de contribuţie de 65 % la dobândirea bunurilor comune, dat fiind faptul că a avut venituri mai mari, că a muncit după orele de program ca menajeră, iar în week-end-uri ca ospătar la nunţi, că a realizat venituri suplimentare din vânzarea produselor agricole realizate în gospodăria mamei sale, precum şi pentru că la achiziţionarea apartamentului a primit un împrumut de la sora sa, în timp ce reclamantul a avut venituri mai mici pentru că a muncit ca şi strungar la fabrica ……. în perioada ………, iar nu ca şi ……, funcţie pe care a avut-o doar după anul 2003, cu mult timp după achiziţionarea apartamentului.

Analizând aceste sus?ineri ale pârâtei, instan?a re?ine că acestea sunt doar par?ial sus?inute de probele administrate în cauză, astfel:

În ceea ce priveşte veniturile realizate de părţi, din analiza copiilor căr?ilor de muncă depuse în proba?iune (f. 92- 103 ?i respectiv f. 116- 125, ?i ) rezultă că pârâta - în calitate de ……… la SC O SA- a avut în perioada 1992 - 1994 un salariu sensibil mai mare decât cel al reclamantului, pentru ca începând cu anul 1995, veniturile acestuia realizate în calitate de strungar ?i ulterior de ….. la SC I Oradea să fie sensibil mai mari decât ale pârâtei.  Din copia căr?ii de muncă a reclamantul rezultă că acesta a muncit ca ?i ….. la Fabrica ……. în perioada 10.05.1989- 01.04.1991, precum ?i în perioada 01.07.1994 – 01.08.1996, când func?ia de?inută în cadrul aceleia?i fabrici s-a schimbat în aceea de ….., până la momentul la care la data de 18.02.2004 i s-a desfăcut contractul individual de muncă. Re?ine instan?a că în perioada de debut a căsniciei păr?ilor, în perioada 01.04.1992- 01.07.1994 reclamantul muncea ca ?i …… la SC I  SA Oradea .

Instan?a constată de asemenea- pe baza declara?iilor martorilor DI, DD, VA propu?i de reclamant ?i SA, DA ?i BA, pentru pârâtă, că ambele păr?i au realizat în timpul căsătoriei lor ?i alte venituri pentru suportarea cheltuielilor căsniciei, de această dată, fără forme legale, reclamantul muncind în construc?ii, la lucrări de zugrăvit, după orele de program, iar pârâta ca menajeră ?i ca ospătară la nun?i. Reclamantul a arătat în răspunsul la interogator că pârâta a avut mai multe locuri de muncă concomitent doar după anul 2000, iar pârâta a arătat că după anul 2002 a avut diferite locuri de muncă, iar pentru perioade mai lungi, chiar de trei ani, locuri de muncă concomitente. În ceea ce prive?te perioada în care reclamantul a muncit în construc?ii, ajutându-l pe tatăl său martora DI a arătat că reclamantul, când era angajat la fabrica …. îl ajuta pe tatăl său în construc?ii, iar martora VA a învederat că acesta a muncit tot timpul cu tatăl său, după orele de program. Pe de altă parte martorul DD a arătat că reclamantul l-a ajutat pe tatăl său în construc?ii, muncind ?i el împreună cu ei, dar ?i că reclamantul, cât timp a fost ?ofer la fabrica …. nu a lucrat în construc?ii. Pe de altă parte martora VA a arătat că reclamantul a fost ?ofer al directorului de la fabrica ……., perioadă în care primea premii ?i valută. Au mai arătat martorii audia?i la propunerea reclamantului că acesta a fost ?i sofer de tir, activitate pe care instan?a re?ine că acesta o putea desfă?ura doar după ce a ob?inut permisul de conducere pentru aceast categorie, respectiv după anul 2003, astfel după cum reiese din răspunsul dat de acesta la interogator.

Dar, în lipsa unor date concrete de natură a duce la cuantificarea acestor venituri suplimentare ob?inute de ambele păr?i, văzând că amândoi au realizat venituri din munca depusă în calitate de angajaţi  la un nivel dovedit aproximativ egal, că ambii au avut venituri suplimentare din munci ocazionale prestate de-a lungul întregii căsătorii, re?inând ?i că participarea so?ilor la dobândirea bunurilor comune trebuie în?eleasă ?i se analizează în sensul de contribu?ie la totalitatea bunurilor ?i nu la dobândirea fiecărui bun în parte, instan?a constată că păr?ile nu au făcut dovada neechivocă că una dintre ele ar fi contribuit într-o cotă procentuală mai mare decât cealaltă pentru dobândirea acestora, astfel că nu a fost răsturnată prezum?ia potrivit fiecare dintre so?i are o contribu?ie egală, de 50%, la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

Mai re?ine instan?a pe baza probatoriului administrat că ambele păr?i deopotrivă au fost ajutate de către părin?ii lor cu produse alimentare, reclamantul ducând carne de la părin?ii săi- potrivit declara?iei martorei DI, iar pârâta, diverse alte produse agricole, astfel după cum reiese din declara?ia martorelor SA ?i DA. Dar re?ine instan?a, că aceste ajutoare cu produse alimentare provenite din partea familiilor de origine a ambelor păr?i nu este de natură a constitui prin ele însele o cotă de contribu?ie la dobândirea bunurilor mobile, ci cel mult poate fi considerat un sprijin dat păr?ilor pentru economisirea banilor comuni.

Nici faptul că reclamantul a efectuat lucrări de îmbunără?iri la imobil constând în închiderea balconului, zugrăveli, montare de faianţă şi gresie, în timpul convie?uirii păr?ilor nu duce la stabilirea unei cote de contribu?ie majoritare la dobândirea bunurilor comune, acestea fiind menite în a spori confortul locativ de care s-au bucurat ambele păr?i sub durata căsătoriei.

În ceea ce priveşte eventualele venituri realizate de pârâtă din vânzarea de  produse agricole realizate în gospodăria mamei sale, instanţa constată că acestea nu sunt confirmate de nicio probă administrată în dosar, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare.

Nici faptul că pentru a achita preţul real al apartamentului pârâta a luat un împrumut  de la sora sa nu este de natură a duce la stabilirea în favoarea acesteia a unei cote de contribuţie majoritare, în condiţiile în care obligaţia astfel contractată de ambii soţi (potrivit declaraţiei martorelor SA, DA şi recunoaşterii pârâtului la interogator) este, în sensul art.32 Codul familiei o datorie comună, ambii soţi având obligaţia de a o suporta în mod egal şi fiecare dintre ei fiind ţinut pentru plata întregii datorii. În aceste condi?ii suma achitată de către pârâtă pentru stingerea împrumutului datorat de ambele păr?i reprezintă plă?i efectuate în contul unei datorii comune ?i nicidecum nu duce la stabilirea unei contribu?ii distincte la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului.

Având în vedere cele de mai sus, instan?a urmează a constata că păr?ile au avut o contribu?ie egală, de 50% la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cotă de contribu?ie ce urmează a se re?ine în cauză.

În ceea ce priveşte valoarea imobilului a cărui partajare s-a solicitat, instanţa constată - pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară nr……/……. întocmit în cauză de expert BM (f.111-113), astfel cum acesta a fost completat ca urmare a răspunsului la obiec?iuni şi ale cărui concluzii finale nu au fost contestate de părţi (f. 172- 175), că valoarea de circulaţie a acestui apartament este de 197.000 lei. În ceea ce prive?e bunurile mobile, instan?a constată că păr?ile au ajuns la un consens în ceea ce prive?te valoarea acestora, fiind evaluate ţinând cont şi de vechimea acestora la suma totală de 2000 de lei.

Pentru toate considerentele ce preced,  în baza art. 30 din Codul Familiei ?i art. 6735 Cod procedură civilă, instanţa:

Va constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote contributive egale de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: apartamentul situat în ….., compus din trei camere şi dependinţe cu suprafaţă construită de 80 mp, precum si terenul aferent în suprafaţă de 18 mp– înscris sub nr. ……… în CF nr. ……… Oradea, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. …….… Oradea, cu o valoare de 197.000 lei; cuptor cu microunde, combină frigorifică, robot de bucătărie, televizor, maşină de spălat automată, canapea, dulap- cuier, 2 butelii, călcător, masă retractabilă de 8 persoane, toate în valoare de 1000 lei, precum şi un autoturism Dacia 1410 în valoare de 1000 lei.

Va constata că valoarea totală a masei partajabile este de 199.000 lei, compusă din 197.000 lei valoarea imobilului şi 2000 lei valoarea bunurilor mobile..

Având în vedere dispoziţiile art.36 din Codul familiei instanţa urmează a dispune sistarea stării de coproprietate în devălmăşie asupra bunurilor comune dobândite de părţi, cu o valoare totală a masei partajabile stabilită în condiţiile de mai sus.

Faţă de criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ, instanţa va atribui pârâtei-reclamante reconvenţional imobilul situat în …….., compus din trei camere şi dependinţe cu suprafaţă construită de 80 mp, precum si terenul aferent în suprafaţă de 18 mp– înscris sub nr. …….. în CF nr. ……. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. ………Oradea, precum şi bunurile mobile: cuptor cu microunde, combină frigorifică, robot de bucătărie, televizor, maşină de spălat automată, canapea, dulap- cuier, 2 butelii, călcător, masă retractabilă de 8 persoane, iar reclamantului – pârât reconvenţional autoturismul marca Dacia 1410 în valoare de 1000.

Instanţa a avut în vedere la atribuirea imobilului şi a bunurilor mobile pârâtei reclamante reconvenţionale, faptul că în cauza aceasta a fost cea care a folosit bunurile mobile comune de la data desfacerii căsătoriei, că aceasta a fost cea care de la momentul separării în fapt a părţilor a locuit în acel apartament împreună cu fiica părţilor, ce i-a fost încredin?ată spre cre?tere ?i educare, că minora are nevoie ca la reîntoarcerea în ?ară să i se asigure condi?iile de trai cu care s-a obi?nuit,  precum şi faptul că reclamantul – pârât reconvenţional, potrivit declaraţiei martorului SF (f.164), are posibilităţi locative, domiciliind împreună cu părinţii săi, într-o casă cu trei camere, la care acesta a făcut îmbunătăţiri pentru a locui în condiţii mai bune. Chiar dacă reclamantul a susţinut că pârâta a plecat definitiv în străinătate, solicitând pe acest motiv atribuirea imobilului suspus partajării, instanţa constată pe baza declaraţiei martorei RC, că plecarea pârâtei şi a minorei în Franţa este doar temporară, determinată de posibilitatea ce i s-a acordat acesteia de a obţine mai mulţi bani şi de a-i putea da sumele de bani cuvenite reclamantului. Pârâta revine acasă o dată la două trei luni, mai reţine instanţa din declaraţia acestei martore, având nevoie de un spaţiu de locuit, dat fiind faptul că nu deţine nici un alt imobil în proprietate. Faţă de cele de mai sus, susţinerile reclamantului din cuprinsul concluziilor scrise potrivit cărora reclamanta a plecat definitiv în Franţa şi că în cazul reîntoarcerii în ţară ar putea locui la mama sa, nu vor fi luate în considerare de către instanţă, dat fiind faptul că acestea nu au fost dovedite, deşi potrivit art. 1169 Cod procedură civilă cele ce face o propunere în instanţă trebuie să o dovedească.

În ceea ce priveşte atribuirea autoturismului marca Dacia 1410,  văzând că reclamantul este cel care a avut posesia acestuia de la data separării părţilor, astfel după cum reiese din susţinerile necontestate ale pârâtei, recunoaşterea reclamantului şi declaraţiile martorei SA, instanţa urmează a-i atribui acestuia acest bun conform dispozitivului.

Din modul de partajare a imobilelor în natură, în raport de valorile reţinute, se constată că reclamantului i s-au atribuit bunuri mobile în valoare de 1000 lei, iar pârâtei apartamentul, precum şi bunurile mobile în valoare totală de 198.000 lei. Pentru egalizarea loturilor, corespunzător cotelor egale de 1 la dobândirea bunurilor comune, instanţa urmează să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 98500 lei, cu titlu de sultă.

Faţă de considerentele enunţate, instanţa urmează a admite în parte cererea principală precizată, precum şi a admite în parte cererea reconvenţională precizată, conform dispozitivului.

Totodată, în temeiul art.20 din Legea nr.7/1996, instanţa va dispune întăbularea în CF nr……. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. …….sub nr. topo …..  a dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus, în favoarea pârâtei – reclamante reconvenţional ca bun propriu, în cotă de 1/1 parte, cu titlu de „ partaj”.

În ceea ce priveşte imobilul situat în localitatea Nojorid, instanţa urmează ca în temeiul art. 246 Cod proc. civ. să ia act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii privind includerea în masa partajabilă a acestui imobil.

Referitor la cheltuielile de judecată având în vedere soluţia de admitere în parte a ambelor cereri, văzând că ambele părţi au efectuat cheltuieli cu taxele judiciare de timbru, cu onorarii de avocat,  achitând în cotă de 1 şi contravaloarea raportului de expertiză, în temeiul art.276 C.pr.civ, instanţa va dispune  compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul ITD domiciliat ….. în contradictoriu cu pârâta C (fostă I) D domiciliată …….

Admite în parte cererea reconvenţională precizată formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional C (fostă I) D în contradictoriu cu reclamantul -pârât ITD

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote contributive egale  de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: apartamentul situat în ……. compus din trei camere şi dependinţe cu suprafaţă construită de 80 mp, precum si terenul aferent în suprafaţă de 18 mp– înscris sub nr. ….. în CF nr. …….. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. ……..Oradea, cu o valoare de 197.000 lei,; cuptor cu microunde, combină frigorifică, robot de bucătărie, televizor, maşină de spălat automată, canapea, dulap- cuier, 2 butelii, călcător, masă retractabilă de 8 persoane, toate în valoare de 1000 lei, precum şi un autoturism Dacia 1410 în valoare de 1000 lei.

Constată că valoarea totală a masei partajabile este de 199.000 lei.

Dispune sistarea stării de codevălmăşie între părţi.

Atribuie pârâtei –reclamante reconvenţional imobilul situat în ………, compus din trei camere şi dependinţe cu suprafaţă construită de 80 mp, precum si terenul aferent în suprafaţă de 18 mp, înscris sub nr. ….. în CF …….. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. ……….., precum şi bunurile mobile constând în : cuptor cu microunde, combină frigorifică, robot de bucătărie, televizor, maşină de spălat automată, canapea, dulap- cuier, 2 butelii, călcător, masă retractabilă de 8 persoane.

Atribuie reclamantului – pârât reconvenţional autoturismul marca Dacia 1410 în valoare de 1000.

 Obligă pârâta –reclamantă reconvenţional să plătească reclamantului-pârât suma de 98500 lei, cu titlu de sultă.

Dispune întăbularea în CF nr. …….. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a CF nr…… sub nr. topo …….  a dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus, în favoarea pârâtei – reclamante reconvenţional ca bun propriu, în cotă de 1/1 parte, cu titlu de „ partaj”.

Ia act de renunţarea reclamantului – pârât reconvenţional  IDT la judecarea cererii privind includerea în masa partjabilă a imobilului situat în localitatea Nojorid.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, ………….

  PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare