Contestatia în anulare. Erorile materiale prevazute de art.281 Cod procedura civila nu pot fi temei de contestatie în anulare potrivit art.318 teza i Cod procedura civila. Greselile materiale trebuie sa fie esentiale, de natura sa influenteze decisiv...

Decizie 1001 din 12.06.2008


MATERIE:DREPT PROCESUAL CIVIL

OBIECT:

Contestatia în anulare. Erorile materiale prevazute de art.281 Cod procedura civila nu pot fi temei de contestatie în anulare potrivit art.318 teza I Cod procedura civila. Greselile materiale trebuie sa fie esentiale, de natura sa influenteze decisiv solutia pronuntata în baza lor.

Temei de drept: art.318 Cod procedura civila;

Sursa primara:

 Decizia civila nr.1001/2008-R a Curtii de Apel Oradea

 (dosar nr.415/35/2008)

Prin decizia civila nr. 403/2008-R din 12 martie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3563/271/2006, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de recurenta pârâta P. C. P., în contradictoriu cu intimata reclamanta C. DE C.C., împotriva deciziei civile nr. 538/A din 1 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, ce a fost modificata si, respingând apelul, a fost pastrata în totalitate sentinta civila nr. 1529 din 02 martie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

În primul rând, fata de înscrierile de carte funciara, ca recurenta este proprietar tabular al imobilelor înscrise în CF 35 P. printre care se regaseste si parcela cu nr. top 43. Nu pot fi stabilite  transmisiunile anterioare si nici modul în care unitatea administrativ teritoriala  a dobândit proprietatea acestui imobil, dar câta vreme intimata nu a contestat înscrierea dreptului  se va aplica prezumtia potrivit careia dreptul apartine subiectului de drept în favoarea caruia este înscris. Solutia instantei de apel se întemeiaza în mare parte pe faptul ca în anul 1999 P. C.a atribuit un drept real de folosinta în favoarea intimatei asupra a 1000 mp, dar decizia nr. 42/1990 nu a fost depusa la instanta  pentru a se putea stabili  în ce conditii s-a facut aceasta  atribuire, în ce scop si pentru ce termen, iar amanunte nu pot fi deduse din faptul ca dreptul de folosinta a fost înscris în foaia de sarcini. Dar nici daca  s-ar fi facut în mod concret dovada acordului proprietarului terenului pentru efectuarea constructiei - si trebuie mentionat în acest context ca autorizatia pentru efectuarea lucrarilor este din anul 1979 (autorizatia pentru executarea de lucrari nr. 60 din 19 februarie 1979) iar în discutie este o lucrare facuta dupa anul 1990 -  nu exista nici o dovada  ca proprietarul terenului a înteles sa constituie un drept de superficie în favoarea intimatei. Martorii audiati în cauza au reliefat aspectul potrivit caruia  constructia a fost efectiv ridicata de catre locuitorii comunei P., intimata suportând practic contravaloarea  materialelor încorporate. Dreptul de superficie nu este reglementat în mod expres de legislatia civila,  reprezentând o ingerinta fata de exercitarea dreptului de proprietate, ori, aceasta ingerinta pentru a putea produce efecte trebuie sa fie în mod constant confirmata de practica judiciara. Potrivit solutiilor din practica, dreptul de superficie poate fi constituit fie prin acordul partilor, fie poate fi dobândit prin efectul legii sau prin uzucapiune.

În prezenta cauza nu s-au evidentiat în suficienta masura  elemente pentru constituirea superficiei, motiv pentru care invocarea accesiunii de catre proprietarul terenului are prioritate, urmând ca pe cale separata constructorul sa recupereze cheltuielile avansate.

Împotriva acestei decizii, C. C. a formulat contestatie în anulare, solicitând admiterea acesteia si, rejudecând recursul, respingerea lui ca nefondat.

În motivarea contestatiei în anulare, sunt formulate urmatoarele critici:

- hotarârea prin care s-a admis recursul este rezultatul mai multor greseli materiale, astfel instanta de recurs nu a observat ca la dosarul de fond s-a depus în copie dovada cererii înaintate OCPI Bihor  - Arhiva Cartii Funciare;

- instanta de recurs a retinut gresit în considerente ca autorizatia pentru efectuarea lucrarilor este din anul 1979 iar în discutie este o lucrare facuta dupa anul 1990;

- argumentarea instantei ca nu exista dovada ca proprietarul terenului a înteles sa constituie un drept de superficie în favoarea intimatilor nu are suport real;

- prin decizia atacata a fost pastrata o sentinta nelegala, instanta de fond acordând altceva decât ce s-a cerut - extra petita;

- reclamanta a solicitat radierea din CF a dreptului contestatoarei, iar instanta s-a pronuntat asupra unei rectificari de CF;

- imobilul din litigiu constituie proprietatea exclusiva a contestatoarei, fiind construit de aceasta.

Legal citata, intimata nu a depus întâmpinare la dosar.

Examinând decizia prin prisma motivelor invocate, instanta retine urmatoarele:

Hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare în conditiile dispozitiilor articolului 318 Cod de Procedura Civila, între altele si atunci când solutia data a fost consecinta unei greseli materiale. Legea se refera la greseli materiale evidente de ordin procedural, si nu la pretinse erori de fond în legatura cu aprecierea probelor si cu modul în care instanta de recurs a stabilit situatia de fapt.

În speta, contestatoarea a invocat existenta mai multor greseli materiale ca temei al contestatiei formulate, însa aduce în discutie pretinse greseli de judecata, or pe calea contestatiei în anulare reglementate de textul de lege amintit mai sus se poate urmari doar repararea neregularitatilor evidente privind actele de procedura în afara problemelor legate de probele administrate si a starii de fapt la care se refera litigiul si aceasta pentru ca nu constituie un mijloc de reformare a hotarârii date în recurs, ci o cale de atac de retractare.

Fata de considerentele ce preced, instanta a respins ca nefondata contestatia în anulare, constatându-se totodata ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.