FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - RECONSTITUIREA
ÎN NATURĂ.
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor,
nu este de natură să determine o stare de
indisponibilizare permanentă a acestora, în condiţiile în care
din suprafaţa totală de 447 ha. păşune existentă s-au
transferat deja 251 ha. la categoria arabil,terenuri ce,
ulterior, au făcut obiectul unor contracte de asociere între
cetăţenii comunei şi primărie şi pe care s-au cultivat cereale.
Astfel,în mod corect instanţele au reţinut că nu
sunt incidente în cauză dispoziţiile art.33 din Legea
nr.18/1991, republicată,nefăcându-se dovada că terenurile
rămase în urma retrocedării provin din fostele izlazuri
comunale aflate în folosinţa C.A.P.
(Decizia civilă nr.940/R din 5 septembrie 2005).
Prin sentinţa civilă nr.1053 din 20 decembrie 2004, Judecătoria
Costeşti a admis plângerea petentului şi, în consecinţă, a modificat, în parte,
hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, în sensul reconstituirii dreptului
de proprietate în natură şi nu în echivalent valoric, asupra terenurilor de 1,75
ha. şi, respectiv, 4,45 ha.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în localitate
există teren agricol pentru a satisface integral cererea petentului, prin care a
solicitat reconstituirea în natură a suprafeţelor de teren ce au aparţinut
autorilor săi.
Sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie atât de
petent, cât şi de intimata comisia locală, ambele apeluri fiind respinse ca
nefondate de Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.548 din 11 mai 2005.
Cu privire la apelul declarat de petent, s-a reţinut că, într-adevăr a
achitat onorariul de expert, sumă la care este îndreptăţit potrivit art.274 Cod
pr.civilă, însă cele două comisii nu au patrimoniu propriu şi, în mod corect,
nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la apelul intimatei, în esenţă, s-a reţinut că este
neîntemeiat, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză,
rezultă că în anul 1999, în inventarul primăriei figura la poziţia 14, suprafaţa
de 497 ha. păşune comunală, din care 251 ha. au fost transferate în anul 2001
la categoria arabil, terenuri ce au făcut ulterior obiectul unor contracte de
asociere între cetăţenii comunei şi primărie pentru cultivarea de cereale.
Apelanta nu a înţeles să formuleze obiecţiuni la concluziile acestei lucrări,
însuşindu-şi-le astfel în mod tacit.
Din actele dosarului, s-a mai reţinut de către tribunal că o parte
din suprafaţa de 448 ha., păşune comunală, a fost cumpărată de către Obştea
satului de la Casa Şcoalelor în anul 1921.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petentul, sub aspectul
cheltuielilor de judecată şi intimata, încadrat în drept în prevederile art.304
pct.7, 9 şi 10 Cod pr.civilă.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.940/R din 5
septembrie 2005, a admis recursul petentului, cu consecinţa modificării
deciziei, în parte, în sensul admiterii apelului formulat de petent împotriva
sentinţei şi a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, menţinând
celelalte dispoziţii ale deciziei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat recursul comisiei
locale.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut, aşa cum de altfel a motivat
şi tribunalul, că petentul a achitat onorariu de expert şi taxele de timbru
aferente acţiunii iar, în încheierea în care au fost consemnate dezbaterile de
fond, s-a menţionat solicitarea acestuia de a i se acorda cheltuielile de
judecată, cerere asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţată, iar tribunalul a
privit-o ca neîntemeiată.
Cum intimatele au căzut în pretenţiuni, ca urmare a admiterii
plângerii, în conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă, s-a impus
obligarea celor două pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de
petent la instanţa de fond.
Recursul intimatei comisia locală a fost privit ca nefundat, în
condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada că terenurile rămase după
retrocedare provin din fostele izlazuri comunale şi s-au aflat în folosinţa
C.A.P-ului, pentru a se apăra, invocând incidenţa art.33 din Legea
nr.18/1991.
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor nu este de natură
să determine o stare de indisponibilizare permanentă a acestora, în condiţiile
în care din suprafaţa totală de 447 ha, păşune existentă, s-au transferat deja
251 ha. la categoria arabil, terenuri ce, ulterior, au făcut obiectul unor
contracte de asociere.
Judecătoria Târgu Jiu
Transformare daune cominatorii în daune compensatorii. Prejudiciul decurgând din lipsa de folosinţă a terenului cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament determinat prin hotărâre judecătorească irevocabil...
Tribunalul Brașov
Neînlăturarea efectului puterii de lucru judecat, urmare invocării unei eventuale discriminări provocate prin pronunţarea unor soluţii diferite în cauze similare celei a reclamantului, în raport de modalitatea de manifestare a discriminării, respectiv pri
Tribunalul București
Decizie civila nr. 689/R
Tribunalul Bihor
Reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile art.13 din legea 18/1991 modificată prin legea 247/2005
Judecătoria Dorohoi
Reconstituire vechime în muncă