Actiune în rezolutiunea unui antecontract de vânzare-cumparare. Caracterul neevaluabil în bani al cererii. Competenta materiala în prima instanta si caile de atac legale. Calificare gresita a caii de atac. Consecinte juridice.

Decizie 29/C/ din 30.01.2008


Prin promisiunea de vânzare-cumparare pe care au încheiat-o, partile s-au obligat sa încheie în viitor actul de înstrainare pentru imobilul ce constituie obiectul material al conventiei lor, deci antecontractul nu a transmis dreptul de proprietate de la promitentul-vânzator la beneficiarul cumparator, ci a dat nastere numai unor obligatii de a face în sarcina contractantilor, respectiv aceea de a vinde pentru promitent si aceea de a cumpara pentru beneficiarul promisiunii.

Fiind o actiune neevaluabila în bani, care priveste un drept personal, de creanta, hotarârea prin care a fost solutionata nu intra sub incidenta prevederilor art.2821 alin.1 din Codul de procedura civila si putea fi atacata în mod legal doar cu apel, a carui solutionare era de competenta tribunalului, conform art.2 pct.2 din acelasi cod.

Prin actiunea înregistrata la 23.06.2006, reclamantul T.I. a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtul D.S., ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare nr.99/16.11.2005 încheiat prin intermediul agentiei imobiliare S.C. L.C. S.R.L. si obligarea pârâtului la plata dublului sumei achitata cu titlu de avans, conform clauzei penale inserata în conventia partilor, si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii s-a aratat ca partile au convenit asupra vânzarii-cumpararii imobilului situat în Tulcea, zona En-Gros, compus din teren intravilan în suprafata de 100 mp si constructie formata din 2 încaperi, în schimbul unui pret de 18700 USD.

La data încheierii antecontractului a carui desfiintare se solicita reclamantul, în calitate de cumparator, a achitat un avans în suma de 5700 USD, iar diferenta de pret urma sa fie achitata la 12.12.2005, când trebuia încheiat actul autentic de vânzare-cumparare, respectiv la 31.03.2006, când partile urmau sa se prezinte la B.N.P. "Ene Frosina".

A mai sustinut reclamantul ca data perfectarii contractului a fost amânata ulterior la 10.04.2006 - din cauza caracterului incert al situatiei juridice a imobilului - ca nici acest termen nu a fost respectat de pârât si ca, urmare a neîndeplinirii obligatiilor asumate de promitentul vânzator, se impune rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare, cu aplicarea clauzei penale inserata în cuprinsul acestuia, conform careia pârâtul trebuie sa restituie dublul sumei primita ca avans daca nu se prezinta la B.N.P. "E.F." la data de 31.03.2006.

Prin sentinta civila nr.1109/18.04.2007 Judecatoria Tulcea a admis actiunea, a dispus rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare nr.99/16.11.2005 încheiat de parti prin agentia imobiliara S.C. L.C. S.R.L. Tulcea, a obligat pârâtul sa plateasca reclamantului 11.400 USD, reprezentând dublul sumei platita în avans, si 4675,5 lei cheltuieli de judecata.

La pronuntarea hotarârii s-a avut în vedere ca perfectarea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat de parti cu privire la imobilul situat în Tulcea, zona En-Gros, nu a fost posibila din culpa pârâtului, care nu s-a prezentat la sediul biroului notarial la data convenita si nu a fost în masura sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului litigios pentru ca nici acesta, nici societatea pe care o reprezinta, nu erau titularii dreptului la momentul la care trebuia încheiat actul de vânzare-cumparare.

Recursul declarat împotriva acestei sentinte de pârât a fost respins ca nefondat de Tribunalul Tulcea prin decizia civila nr. 672/26.09.2007.

În motivarea hotarârii s-a retinut ca pârâtul nu a produs o dovada directa a faptului ca s-a prezentat la biroul notarului public unde urma sa se încheie actul de vânzare-cumparare, ca acesta nu si-a îndeplinit obligatiile rezultate din antecontract pentru ca nu era titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce urma sa fie înstrainat si ca neîndeplinirea obligatiilor contractuale da creditorului dreptul la dezdaunare conform clauzei penale convenita de parti si în aplicarea prevederilor art.1066 si 1073 din Codul civil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul si a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 alin.1 pct.1 din Codul de procedura civila, iar în motivare a invocat aplicarea gresita a prevederilor art.2821 din Codul de procedura civila si calificarea eronata a caii de atac la care era supusa sentinta instantei de fond.

A sustinut recurentul ca prin actiunea dedusa judecatii la fond s-a solicitat, în principal, rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat de parti, deci s-a formulat o cerere neevaluabila în bani, ca determinarea cailor de atac se face în raport cu natura cererii principale pe care hotarârea atacata o solutioneaza si ca, în raport de aceasta împrejurare, sunt lipsite de relevanta pretentiile banesti formulate de reclamant prin actiune pentru ca au caracterul unei cereri accesorii. 

Analizând legalitatea hotarârii atacate în raport cu critica formulata instanta retine urmatoarele:

Posibilitatea provocarii unui control judiciar al hotarârilor judecatoresti, pentru motive referitoare la pronuntarea acestora cu nerespectarea conditiilor formale, legal prevazute, de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat, este reglementata în prezent prin norma constitutionala.

Însa, potrivit art.129 din Constitutia României, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai în conditiile legii procesuale.

 Corespunzator acestui principiu constitutional, legea procesual-civila a reglementat dreptul examinarii cauzei civile în trei grade de jurisdictie, determinând hotarârile susceptibile a fi supuse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control judiciar efectiv al hotarârilor judecatoresti si satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Astfel, potrivit art.282 alin.1 din Codul de procedura civila, hotarârile date în prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar prevederile art.2821 alin.1 din acelasi cod, dispun ca nu sunt supuse apelului, printre altele, hotarârile judecatoresti date în prima instanta în litigiile al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civila, cât si în materie comerciala.

Din interpretarea acestot dispozitii legale rezulta ca sunt supuse apelului hotarârile pronuntate de judecatorie sau tribunal în prima instanta, pentru care legea nu prevede ca sunt date fara drept de apel.

În speta, litigiul dedus judecatii de reclamant are ca obiect rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare prin care partile au convenit asupra înstrainarii unui imobil compus din constructie si teren situat în Tulcea, zona En Gros, în schimbul unui pret de 18.700 USD.

Desi valoarea pretului convenit este inferioara celei stabilita de dispozitiile art.2821 alin.1 din Codul de procedura civila, hotarârea prin care instanta de fond a solutionat cererea reclamantului nu intra sub incidenta prevederilor legale mentionate deoarece actiunea în rezolutiunea unui antecontract de vânzare-cumparare nu este evaluabila în bani.

Prin promisiunea de vânzare-cumparare pe care au încheiat-o, partile s-au obligat sa încheie în viitor actul de înstrainare pentru imobilul ce constituie obiectul material al conventiei lor, deci antecontractul nu a transmis dreptul de proprietate de la promitentul-vânzator la beneficiarul cumparator, ci a dat nastere numai unor obligatii de a face în sarcina contractantilor, respectiv aceea de a vinde pentru promitent si aceea de a cumpara pentru beneficiarul promisiunii.

Fiind o actiune neevaluabila în bani, care priveste un drept personal, de creanta, hotarârea prin care a fost solutionata nu intra sub incidenta prevederilor art.2821 alin.1 din Codul de procedura civila si putea fi atacata în mod legal doar cu apel, a carui solutionare era de competenta tribunalului, conform art.2 pct.2 din acelasi cod.

Împrejurarea ca tribunalul a calificat gresit calea de atac exercitata de pârât împotriva sentintei judecatoriei si a solutionat dosarul în recurs nu poate conduce la concluzia încalcarii principiului unicitatii caii de atac, cu consecinta inadmisibilitatii prezentului recurs, pentru ca o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinarii cailor de atac, cât si al conditiilor formale, legal prevazute, referitoare la desfasurarea judecatii si la compunerea completului de judecata în fiecare faza a controlului judiciar.

Admiterea atacarii hotarârii judecatoresti cu o alta cale de atac decât aceea stabilita de lege constituie o încalcare a principiului legalitatii acestora, a carui respectare obliga la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecarei cai de atac, referitoare la compunerea completului de judecata si la desfasurarea judecatii, pentru ca în caz contrar hotarârea este lovita de nulitate, fiind pronuntata cu încalcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.

Asa fiind, calificarea gresita a caii de atac de catre instanta care a exercitat controlul judiciar asupra hotarârii pronuntata în fond nu poate avea drept consecinta înlaturarea dreptului partii de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obtine protectia dreptului sau cu respectarea normelor de procedura specifice fiecarei cai de atac, iar recunoasterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotarâri nu se poate realiza decât cu încalcarea acestor dispozitii, ce au caracter imperativ.

Considerentele ce preced conduc la concluzia ca hotarârea recurata este supusa motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila - deoarece s-au încalcat dispozitiile legale referitoare la compunerea instantei, care au un caracter imperativ - si, prin urmare, în temeiul art. 312 alin.3 din acelasi cod, va fi casata si se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea, pentru solutionare în apel.

Decizia civila nr. 29/C/30.01.2008

Domenii speta