Contestaţie la executare. Nulitate tranzacţie. Admisibilitate. Cauză ilicită. Fraudarea intereselor şi drepturilor creditorului. Paralizarea executării silite

Potrivit art.1704 şi 1712 Cod civil, se reţine faptul că tranzacţia este un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască, fiind admisibilă acţiunea în anulare.

În acelaşi timp, dispoziţiile art.948 Cod civil, enumeră printre condiţiile esenţiale de valabilitate ale unei convenţii, cauza licită.

Tranzacţia judiciară, efectuată între foştii soţi, consfiinţită prin hotărâre judecătorească este nulă absolut fiind întemeiată pe un scop ilicit, întocmită în scopul fraudării intereselor şi drepturilor creditorului, împărţirea bunurilor comune între cei doi soţi paralizând executarea silită pornită de creditor împotriva debitorului.

Scopul ilicit urmărit de cei soţi a rezultat din faptul că executarea silită a pornit pe 6 mai 2003 iar acţiunea de partaj a pornit pe 23 ianuarie 2004 şi a fost soluţionată prin tranzacţia consfiinţită judiciar pe data de 11.02.2004.

Prin contestaţia la executare formulată pe data de 5.07.2004 contestatorul M.N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S.C., anularea procesului-verbal din 25.06.2004 încheiat de executorul judecătoresc în dosarul nr.135/R/2003 al Judecătoriei Calafat.

Motivându-şi în fapt contestaţia, s-a susţinut că prin reaua credinţă a foştilor soţi S.C. şi S.O., s-a obţinut scoaterea de la executarea silită a imobilului supus licitaţiei publice, fiind paralizată astfel executarea sentinţei civile nr.1965/2002 a Judecătoriei Calafat prin care intimatul debitor S.C. a fost obligat la despăgubiri în cuantum de 50.888.500 lei reprezentând împrumut nerestituit, cu dobânzile aferente.

Prin sentinţa civilă nr.805/24.09.2004 pronunţată în dosarul nr.1269/2004 Judecătoria Calafat a respins contestaţia formulată de contestatorul N.M., reţinându-se că  nu sunt aplicabile dispoz.art.400 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.104/27.01.2005 pronunţată în dosarul nr.28/2005 Tribunalul Dolj a admis recursul declarat de contestator, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare întrucât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra celui de-al doilea capăt de cerere formulat de contestator, respectiv nulitatea sentinţei civile nr.89/2004 a Judecătoriei Calafat.

S-a dispus ca prima instanţă cu ocazia rejudecării să califice în mod corect obiectul cererii formulată de contestator, acesta susţinând că tranzacţia ce a constituit obiectul sentinţei civile nr.89/2004 a Judecătoriei Calafat este nulă, fiind fraudate drepturile sale în calitate de creditor al debitorului S.C., prin hotărârea respectivă, soţii S.C. şi S.O. împărţind bunurile comune în timpul căsătoriei,  prin atribuirea lor în totalitate către S.O.

Prin sentinţa civilă nr.498/25.05.2005 pronunţată în dosarul nr.666/2005, Judecătoria Calafat a admis acţiunea civilă formulată de contestatorul N.M. în contradictoriu cu pârâţii S.C. şi D.O, fostă S.O, a constatat nulitatea absolută a tranzacţiei judiciare din 11.02.2004 consfiinţită prin s.c.89/11.02.2004 a Judecătoriei Calafat.

Prin decizia civilă nr.723/28.09.2005 pronunţată în dosarul nr.3281/2005 de Tribunalul Dolj a fost respins apelul declarat de pârâta D.O., cu motivarea că scopul ilicit al tranzacţiei a fost dovedit cu prisosinţă.

Împotriva ambelor hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta susţinând că sunt nelegale.

S-a susţinut în primul rând casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea unei expertize tehnice întrucât cele două instanţe nu au dat dovadă de rol activ în vederea despărţirii celor două patrimonii ale pârâţilor, lucru ce nu se putea realiza decât prin efectuarea unei expertize tehnice.

În al doilea rând s-a susţinut că în mod greşit s-a dispus anularea tranzacţiei, întrucât nu s-a probat reaua credinţă a foştilor soţi.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoz.art.304 pct.9 C.pr.civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.1704 şi 1712 Cod civil, se reţine faptul că tranzacţia este un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască, fiind admisibilă acţiunea în anulare contra unei tranzacţii.

În acelaşi timp, dispoz.art.948 Cod civil enumeră printre condiţiile esenţiale de valabilitate ale unei convenţii cauza licită.

Fiind vorba de un contract, şi tranzacţiei îi sunt aplicabile dispoz.art.948 Cod civil, convenţia trebuind să îndeplinească toate condiţiile de valabilitate, convenţia ce consfiinţeşte tranzacţia fiind nulă absolut, dacă lipseşte una din condiţiile esenţiale (capacitatea de a contracta, un consinţământ valabil, un obiect determinat, o cauză licită), chiar dacă dispoz.art.1712 cod civil arată că este admisibilă acţiunea în anulare a unei tranzacţii pentru eroare asupra persoanei sau obiectului în proces.

În speţă, aşa cum au reţinut cele două instanţe s-a probat în mod clar că tranzacţia judiciară efectuată între foştii soţi, pârâţi în dosar, consfiinţită prin sentinţa civilă nr.89/2004 a Judecătoriei Calafat este nulă absolut fiind întemeiată pe un scop ilicit, întocmită în scopul fraudării intereselor şi drepturilor creditorului N.M., împărţirea bunurilor comune între cei doi soţi paralizând executarea silită pornită de creditor împotriva debitorului S.C., bunurile imobile şi mobile fiind atribuite în întregime recurentei D.O. fostă S.O.

Scopul ilicit urmărit de cei doi soţi a rezultat din faptul că executarea silită a sentinţei civile nr.1965/2002 a Judecătoriei Calafat a pornit pe data de 6.05.2003, fiind emise somaţii pe data de 12.05.2003 de executorul judecătoresc, întocmindu-se publicaţiile de vânzare privind scoaterea la licitaţie publică a imobilului proprietatea debitorului, pe data de 10.09.2003, iar acţiunea de partaj bunuri comune a pornit pe data de 23.01.2004 şi a fost soluţionată prin tranzacţia consfiinţită judiciar pe data de 11.02.2004.

Se va reţine astfel că este nefondat motivul de recurs referitor la faptul că nu s-a probat reaua credinţă a soţilor, scopul ilicit al tranzacţiei constând în aceea de a se efectua un partaj prin hotărâre de expedient, pentru sustragerea imobilului de la executare silită.

Este neîntemeiat şi motivul de recurs referitor la art.312 C.pr.civ. întrucât cele două instanţe au dat dovadă de rol activ administrând toate probele utile şi pertinente cauzei iar cererea formulată de contestatorul M.N. a fost calificată conform considerentelor deciziei de casare nr.104/2005 a Tribunalului Dolj.

Faţă de cele arătate şi în baza dispoz.art.316 C.pr.civ. raportat la art.296 C.pr.civ. recursul declarat de pârâta D.O. fostă S.O. se priveşte ca nefondat şi se va respinge, hotărârile nefiind afectate de nici unul din motivele de modificare sau casare prevăzute de art.304 pct.1-9 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare